Patriarhul României la Mănăstirea Christiana

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Patriarhul României la Mănăstirea Christiana

[2016-01-10]

Biserica Ortodoxă Română cinsteşte astăzi, 10 ianuarie 2016, pe Sfântul Cuvios Antipa de la Calopodeşti. În această zi, Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, s-a aflat în mijlocul obştii monahale şi al credincioşilor de la Mănăstirea Christiana din Bucureşti.
Preafericirea Sa a rostit un cuvânt de învăţătură şi a oferit la sfârşitul slujbei daruri pentru persoanele vârstnice care trăiesc şi sunt îngrijite la aşezământul social al mănăstirii. În cadrul Mănăstirii Christiana a fost înfiinţat în anul 2005 un aşezământ cu capacitate de găzduire a 24 de persoane, cu cabinete medicale şi săli de recuperare fizică.
Patriarhul României a evidenţiat în cuvântul de învăţătură înţelesurile duhovniceşti ale Pericopei Evanghelice citite astăzi în toate locaşurile de cult (n.r. de la Sfântul Evanghelist Matei 4, 12-17) şi care prezintă Începutul propovăduirii Domnului.
„Evanghelia de astăzi ne arată două mari adevăruri: După ce Mântuitorul Iisus Hristos a fost Botezat în Iordan de către Ioan, El s-a întors la Nazaret unde a stat puţin şi din cauza faptului că nu a fost bine primit s-a mutat la Capernaum. Aici, a stat în gazdă la familia Sfântului Simon Petru. Mântuitorul a predicat adesea în sinagoga din Capernaum, dar şi în ţinuturile Galileei, lângă mare. Zona era locuită nu doar de către evrei, ci şi de neamuri, adică de popoare diferite de evrei ca şi cultură. Mântuitorul Iisus Hristos în mod special se mută din Nazaret în zona de lângă mare a Capernaumului pentru că trebuia să se împlinească prorocia lui Isaia care spune: «Pământul lui Zabulon şi pământul lui Neftali, lângă mare, Galileea neamurilor, poporul care stătea în întuneric a văzut lumină mare. Iar ce care şedeau în latura şi în umbra morţii, acelora lumină le-a răsărit». Ni se descoperă în această profeţie două categorii de oameni care primesc lumina lui Hristos. Poporul evreu deşi primise mai multe lumini ale adevărului mântuitor prin Legea lui Moise şi prin proroci, totuşi se afla într-un anumit întuneric deoarece nu primise plinătatea descoperirii dumnezeieşti. Poporul era într-o incertitudine şi într-o căutare a adevăratului Mesia. El aştepta pe Mesia prezis de proroci, dar nu ştiau care va fi identitatea Lui, ce fel de eliberator va fi Mesia deoarece poporul se afla deja sub stăpânire romană şi mulţi credeau că Mesia va fi un eliberator politic, alţii un vindecător al sufletelor şi un izbăvitor de păcate şi de neştiinţă. Deci, poporul evreu a văzut lumină mare, adică era obişnuit cu lumini mai mici ale revelaţiei, dar nu cu lumină foarte mare, iar cei care stăteau în latura şi în umbra morţii sunt popoarele păgâne pentru că aceştia nu cunoşteau deloc pe adevăratul Dumnezeu, Făcătorul cerului şi al pământului, ci confundau pe Creator cu creaturile şi se închinau la făpturi”, a spus Preafericirea Sa.
Patriarhul României a explicat înţelesul duhovnicesc al Luminii mari din prorocia lui Isaia: „Lumina mare nu este o lumină de soare sau a mai multor stele adunate laolaltă, ci este vorba de o persoană. Lumina mare este Dumnezeu Omul. Lumina aceasta întrece pe toţi prorocii dinainte care erau lumini ale Duhului Sfânt. Acum, Dumnezeu Cuvântul prin care Dumnezeu Tatăl toate le-a făcut din cele ce există, lumea văzută şi cea nevăzută, reprezintă Lumina cea mare care luminează nu numai viaţa fiecărui om ce vine în lume, ci şi întreg universul”.
Iisus Hristos a început să propovăduiască Evanghelia Sa spunând: «Pocăiţi-vă, căci s-a apropiat Împărăţia cerurilor!», a arătat Preafericitul Părinte Patriarh Daniel: „Este mare lumină în începutul, cuprinsul şi sfârşitul Evangheliei de astăzi. Întoarcerea pe drumul mântuirii de pe drumul pierzării se face prin pocăinţă. Pocăinţa nu este un simplu regret emoţional, ci înseamnă o schimbare a modului de a gândi, de a vorbi şi de a făptui, o schimbare a vieţii. Faptele rele pe care le săvârşim după botez se pot ierta doar prin botezul lacrimilor, prin Taina pocăinţei sau a spovedaniei, a mărturisirii păcatelor şi a primirii iertării lor. Deci, avem botezul ca bază a mântuirii, iar pocăinţa trebuie repetată de cât mai multe ori în viaţa noastră”.
„Această lucrare a pocăinţei este foarte necesară, iar cei care toată viaţa lor au făcut roditoare darurile de la botez prin pocăinţă, rugăciune, post şi fapte bune de milostenie, aceia ajung la asemănarea cu Dumnezeu. Pocăinţa este continuarea botezului, refacerea permanentă a legăturii noastre de iubire cu Dumnezeu. Prin păcat ne despărţim de Dumnezeu, iar prin pocăinţă refacem unirea noastră cu Dumnezeu. De aceea, în Biserica Ortodoxă ne spovedim, ne pocăim şi citim multe rugăciuni de pocăinţă înainte de a ne împărtăşi cu Trupul şi Sângele Domnului”, a mai spus Preafericitul Părinte Daniel.
În cuvântul de învăţătură, Preafericirea Sa a vorbit şi despre viaţa Sfântul Cuvios Antipa de la Calapodeşti, monah român care a trăit în România, în Sfântul Munte Athos şi în Rusia, la Mănăstirea Valaam, unde a şi murit: „Sfântul Cuvios Antipa este primul călugăr român athonit care a fost declarat sfânt la 24 de ani de la trecerea sa la cele veşnice. În Muntele Athos, Sfântul Cuvios Antipa a stat la Schitul românesc Lacu unde călugării duceau o viaţă foarte aspră. Chilia pe care a primit-o a fost pe jumătate dărâmată şi pe care el a reparat-o. În acea chilie a găsit o icoană afumată şi pe care a dat-o zugravului Paisie să o cureţe. Acesta a adus-o înapoi şi a spus că printr-o minune, după ce a curăţat icoana, ea s-a refăcut ca şi când a fost nouă. Sfântul Atipa a purtat cu sine această icoană toată viaţa. După o vreme a plecat de la Schitul Lacul şi s-a aşezat în nordul Sfântului Munte Athos la Mănăstirea Esfigmenu. În această mănăstire, el a primit schima mare şi numele Antipa şi a fost hirotonit ierodiacon şi ieromonah.După aceea s-a reîntors în Moldova, fiind rugat de doi monahi români, Nifon şi Nectarie, care au început zidirea schitului românesc Prodromu din Muntele Athos. Aceştia i-au cerut Părintelui Antipa să adune ajutoare pentru a continua zidirea aceastui schit românesc”.
La sfârşitul Sfintei Liturghii, Preafericirea Sa a dăruit în semn de binecuvântare pentru mănăstire mai multe cărţi de folos liturgic, pastoral, teologic şi duhovnicesc, iar credincioşilor prezenţi le-a dăruit iconiţe cu chipul Mântuitorului nostru Iisus Hristos şi al Sfântului Cuvios Antipa de la Calopodeşti.
În continuare, Patriarhul României a vizitat persoanele în vârstă care sunt îngrijite şi trăiesc la căminul de bătrâni al Mănăstirii Christiana, le-a binecuvântat şi le-a dăruit iconiţe, calendare şi alte cărţi. De asemenea, Preafericirea Sa a vizitat şi biserica mare a Mănăstirii Christiana, care este în construcţie, fiind acum la stadiul finisajelor exterioare şi de interior.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 4636, Ultimul acces: 2026-11-05 07:57:30

Timp total: 0.04s...

[]:1