Stavrofora Heruvima Timar (1928-2017) – o stareţă luptătoare în vremuri tulburi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Stavrofora Heruvima Timar (1928-2017) – o stareţă luptătoare în vremuri tulburi

[2017-01-28]

de Iulian Dumitrascu

Mesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte DANIEL, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Stavroforei Heruvima Timar, sâmbătă, 28.01.2017:
Cu multă tristeţe am aflat de trecerea din această viaţă a stavroforei Heruvima Timar, fostă stareţă a Mănăstirii Ţigăneşti (1970-2008). Plecarea sa din această lume constituie o pierdere pentru obştea mănăstirii, pentru toţi care au cunoscut-o şi i-au fost alături în timpul rodnicei sale activităţi, precum şi pentru cei care îi sunt acum alături în acest ceas de vremelnică despărţire.
Stavrofora Heruvima Timar s-a născut în data de 6 martie 1928, în comuna Sita Buzăului din judeţul Covasna, din părinţii binecredincioşi Ioan şi Maria Timar, iubitori ai Bisericii strămoşeşti
Pe când maica Heruvima Timar avea doar nouă ani, înainte de moartea mamei sale, aceasta a mărturisit familiei gândul de a urma viaţa monahală.
În anul 1942 a intrat în obştea Mănăstirii Ţigăneşti, sub ascultarea monahiei Siria Botărel, monahie smerită şi evlavioasă, care avea să-i devină o adevărată mamă duhovnicească.
Cu binecuvântarea Patriarhului Nicodim Munteanu, a urmat primele patru clase la Liceul Regina Maria din Bucureşti. Mai târziu îşi va continua studiile la Seminarul Mănăstirii Horezu, unde s-a înscris în toamna anului 1952, an în care a fost şi tunsă în monahism, soră de călugărie fiindu-i monahia Hrisantia Sporea (viitoare stareţă a Mănăstirii Ţigăneşti, în perioada 1958-1970), de la care avea să preia această ascultare de stareţă optsprezece ani mai târziu, în anul 1970.
În vara anului 1959, cu puţin timp înainte de nocivul Decret 410 din toamna aceluiaşi an, împreună cu alte 30 de călugăriţe, stavrofora Heruvima Timar a fost trimisă de Patriarhul Justinian Marina la Mănăstirea Dealu, care era în pericol să fie desfiinţată de autorităţile comuniste. După numai o lună, toate monahiile au fost evacuate cu forţa de către autorităţi, ea reîntorcându-se în Mănăstirea Ţigăneşti. De asemenea, la scurt timp, ca urmare a Decretului 410, maica Heruvima a fost exmatriculată din rândul studenţilor Institutului Teologic de Grad Universitar din Bucureşti.
A lucrat la atelierul de broderie manuală, înfiinţat de Patriarhul Justinian Marina la Mănăstirea Ţigăneşti, până în anul 1970 când, în ziua de 1 noiembrie, a fost numită stareţa acestei mănăstiri.
De la Decretul 410 din anul 1959 până în anul 1970, nu s-au mai primit cereri de închinoviere în Mănăstirea Ţigăneşti, însă, începând cu anul 1970, maica stareţă a început să primească tinere, învingându-şi teama faţă de autorităţi şi apărându-şi obştea cu mult curaj.
Când printr-un alt abuz al autorităţilor comuniste obiectele de patrimoniu aflate în posesia Bisericii trebuiau predate Statului, maica stareţă Heruvima Timar s-a opus cu fermitate, încât niciunul dintre obiectele de patrimoniu ale Mănăstirii Ţigăneşti nu a fost înstrăinat.
În timpul celor 38 de ani de stăreţie, stavrofora Heruvima Timar s-a străduit să poarte de grijă obştii sale cu multă dăruire, în pofida greutăţilor din perioada respectivă. Amintim aici de refacerea mănăstirii în urma cutremurului din anul 1977, când cele două biserici şi stăreţia au fost grav avariate, iar 30 de case monahale au fost distruse. Apoi a întreprins ample lucrări de modernizare a Mănăstirii Ţigăneşti precum montarea instalaţiei de apă potabilă în toată mănăstirea, branşarea la gaze naturale, costurile cu încălzirea în sezonul rece fiind imposibil de acoperit de către vieţuitoarele care aveau pensii şi venituri mici, înfiinţarea unei staţii de epurare a apelor menajere şi multe altele. Toate acestea au fost făcute în parte cu sprijinul unor persoane şi instituţii importante, între care Banca Naţională a României, Banca Comercială Română, Societatea Naţională a Petrolului, Societatea Internaţională a Femeilor din România ş.a.
Tot în timpul stăreţiei stavroforei Heruvima Timar, prestigiul atelierului de broderie manuală a crescut, comenzile depăşind cu mult posibilităţile maicilor de a le onora. Menţionăm şi faptul că în perioada 1977 – 1980 la acest atelier s-au refăcut broderiile cu fir de aur din Sala Maură a Castelului Peleş.
Stavrofora Heruvima Timar a primit cu ospitalitate multe personalităţi bisericeşti şi civile ale vremii. Astfel au trecut pragul Mănăstirii Ţigăneşti Patriarhul Ecumenic Dimitrios I, Patriarhii Benedict şi Diodor ai Ierusalimului, Patriarhul Antiohiei, Arhiepiscopul Albaniei şi mulţi alţii.
Anii care s-au adăugat, dar şi încercările şi-au pus amprenta asupra stării de sănătate a stavroforei Heruvima Timar, astfel că în repetate rânduri a avut nevoie de intervenţii chirurgicale şi tratament însoţit de internări în spital.
Acest fapt a determinat-o ca în anul 2008 să încheie activitatea de stareţă care a însumat aproape 40 de ani.
După o viaţă îndelungată închinată slujirii lui Dumnezeu şi a aproapelui, stavrofora Heruvima Timar a trecut la Domnul în dimineaţa zilei de 25 ianuarie 2017.
În aceste momente triste, ne rugăm Mântuitorului Iisus Hristos, Cel înviat din morţi, să primească sufletul stavroforei Heruvima Timar, proinstareţa Mănăstirii Ţigăneşti, în ceata aleşilor Săi, unde nu este durere, nici intristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit.
Veşnica ei pomenire din neam în neam!
Cu părinteşti binecuvântări şi condoleanţe pentru obştea Mănăstirii Ţigăneşti,
† D A N I E L
Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 5218, Ultimul acces: 2026-11-05 12:44:41

Timp total: 0.04s...

[]:1