© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Să avem o inimă care să semene cu inima lui Dumnezeu[2019-02-19]Liturghie în capela Casei Santa MartaDumnezeu ne iubeşte cu inima, nu cu ideile. Astfel a evidenţiat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată marţi, 19 februarie, în capela Casei Santa Marta, din Vatican, explicând că trebuie să îi cerem lui Dumnezeu harul de a plânge în faţa calamităţilor lumii, de a plânge pentru cei persecutaţi şi pentru cei care aruncă bombe „ca şi cum ar fi bomboane”. Inspirându-se din prima lectură a liturgiei zilei, luată din cartea Genezei, capitolul 6, Pontiful a pus două accente. S-a oprit asupra suferinţei lui Dumnezeu în faţa răutăţii oamenilor şi asupra regretului de a-i fi creat, până acolo încât promite să îi şteargă de pe faţa pământului. Este un Dumnezeu care are sentimente, un Dumnezeu care nu este abstract, care nu este o idee. „Sentimentele lui Dumnezeu, ale lui Dumnezeu care ne iubeşte – pentru că iubirea este relaţie – însă este un Dumnezeu în măsură să se supere, să se înfurie. Şi Isus care vine şi îşi dă viaţa pentru noi, cu suferinţa inimii, care se dăruieşte cu totul… Însă, Dumnezeul nostru are sentimente. Şi, când ne mângâie ne mângâie; când ne admonestează ne admonestează, ca un părinte bun, ne admonestează cu inima, suferind mai mult El decât noi.” Exprimându-şi părerea că vremurile noastre nu sunt mai bune decât vremurile potopului, că dezastrele sunt cam aceleaşi, după cum sunt cam aceleaşi victimele, referindu-se la cei mai lipsiţi de apărare şi la copii, Pontiful a îndemnat să ne gândim „la numărul mare de copii flămânzi, de copii neşcolarizaţi, de copii care nu au posibilitatea de a creşte în pace, care sunt constrânşi să crească fără părinţi, pentru că au fost ucişi în războaie… copii soldat… să ne gândim doar la acei copii”. „Există marea calamitate a potopului; există marea calamitate a războaielor de azi în care cheltuielile sunt plătite de cei slabi, de săraci, de copii, de cei care nu au resurse pentru a merge mai departe. Să ne gândim că Domnul este îndurerat în inima Sa; să ne apropiem de Domnul şi să îi vorbim, să îi spunem: ‘Doamne, priveşte la aceste lucruri, eu te înţeleg’. Să îl consolăm pe Domnul, spunându-i: ‘Eu te înţeleg şi te însoţesc; te însoţesc în rugăciune, în mijlocirea pentru îndepărtarea tuturor acestor calamităţi care sunt rod al diavolului care vrea să distrugă opera lui Dumnezeu’.” (Anca Mărtinaş pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1225, Ultimul acces: 2026-11-03 21:08:28
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
