© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Părintele profesor Mihai Plătică (1932-2019), un preot erudit şi un dascăl iubit[2019-02-21]de Iulian DumitraşcuMesajul de condoleanţe al Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la slujba de înmormântare a Părintelui Mihai Plătică (1932-2019), oficiată joi, 21 februarie 2019, la Capela Cimitirului Bellu din Bucureşti: Părintele profesor Mihai Plătică (1932-2019), un preot erudit şi un dascăl iubit Am primit cu întristare vestea trecerii din această viaţă, în ziua de 18 februarie 2019, la vârsta de 87 de ani, a Preacucernicului Părinte Profesor Mihai Plătică, preot pensionar. Părintele Mihai Plătică s-a născut la 29 iulie 1932 în Bârlad, judeţul Vaslui. Şcoala primară a urmat-o în satul Ghidigeni, unde tatăl său, Pavel, era preot, iar mama, Elisabeta, învăţătoare. La terminarea celui de-al Doilea Război Mondial, între anii 1948-1952, într-o perioadă deosebit de grea pentru ţară, când foametea făcea ravagii în ţară, tânărul Mihai Plătică, mânat de o dragoste de carte care l-a caracterizat întreaga viaţă, a urmat cursurile prestigiosului liceu Vasile Alecsandri din Galaţi. Tot în această perioadă, tatăl său a fost arestat fără proces şi închis la Penitenciarul de la Poarta Albă. Astfel, la o vârstă când unii tineri îşi trăiesc încă ultimii ani ai copilăriei, Mihai Plătică, cu tatăl arestat şi mama dată afară din învăţământ, devenea cap al familiei. A cunoscut la rândul său opresiunea regimului comunist, fiind acuzat că a colaborat cu mişcarea legionară, având în faţă perspectiva încarcerării la Ocnele Mari, doar pentru că era fiu de deţinut politic. Dar, cum Dumnezeu lucrează prin oameni, a cerut şi a primit permisiunea de a da examen de admitere la Facultatea de Teologie. Acordul de participare i-a fost dat cu promisiunea că, dacă nu va promova examenul de admitere, se va preda singur. În perioada 1952-1956, a urmat cursurile Institutului Teologic de grad universitar din Bucureşti, ulterior înscriindu-se la doctorat. A urmat cursurile de magisteriu timp de trei ani, în perioada 1958 -1961. Pentru a-şi desăvârşi educaţia, a urmat şi cursurile Facultăţii de Litere, secţia Română-Franceză, calificare care i-a deschis apoi drumul în misiunea de peste trei decenii ca dascăl şi părinte duhovnicesc al tinerilor seminarişti. În perioada 1963-1965, a ocupat funcţia de Director al Şcolii Generale din comuna Făurei, satul Bizigheşti, judeţul Vrancea. În plan familial, s-a căsătorit cu domnişoara Elena Tartagă, profesoară de Limba şi Literatura Română. Dumnezeu a binecuvântat familia lor cu două fete: Mihaela, care a urmat tatălui său în misiunea de formare a viitorilor preoţi, fiind profesoară la Seminarul Teologic din Bucureşti, şi Rodica, medic, în prezent monahia Teodora. Anul 1971 l-a adus pe Domnul profesor Mihai Plătică la Seminarul Teologic din Bucureşti, predând Limba şi Literatura Română, Drept canonic şi Legiuiri bisericeşti. Activitatea sa didactică la seminar a continuat neîntrerupt timp de mai bine de trei decenii, până în anul 2003. Cu puţină vreme înainte de căderea regimului comunist, vrednicul de pomenire Patriarh Teoctist a hotărât ca profesorii de la Seminar să fie toţi preoţi. Astfel, planul lui Dumnezeu a fost împlinit, Domnul profesor Mihai Plătică, deşi înaintat în vârstă, primind Taina Preoţiei prin punerea mâinilor vrednicului de pomenire Patriarh Teoctist Arăpaşu, în anul 1989, la Sărbătoarea Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavriil. Vreme de doi ani a fost preot suplinitor în comuna Berceni, iar din anul 1991 până în anul 2011 a slujit la biserica Parohiei Popa Tatu din Bucureşti. Titlul de doctor l-a dobândit printr-o muncă asiduă, în Pedagogie, sub îndrumarea Părintelui Profesor Constantin Galeriu, elaborând şi susţinând public teza intitulată Didactica optima – Didactica Christi. Părintele Mihai Plătică, dascăl de vocaţie, caracterizat de o bunătate rămasă proverbială în rândul miilor de seminarişti pregătiţi, a format generaţii la rând de preoţi, învăţându-şi mereu elevii ce înseamnă, prin vorbă şi prin faptă, dragostea de Hristos şi de aproapele. Deşi greu încercat în viaţă, a găsit mereu sprijin în Hristos, Cel care spune: „În lume necazuri veţi avea; dar îndrăzniţi. Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 32). Dar nu a păstrat credinţa pentru sine, ci, ca un dascăl iubitor, s-a străduit să insufle generaţiilor de elevi pregătite demnitatea şi verticalitatea vocaţiei de preot. Mereu spunea că preotul, profesorul şi medicul nu practică meserii, ci trebuie să aibă vocaţie. Îi plăcea să spună că bunătatea recapitulează toate celelalte virtuţi. Că greu se poate spune despre cineva că este bun cu adevărat. Iar Părintele profesor Mihai Plătică, după cuvântul familiei sale şi al elevilor săi, a fost bun, milos şi sensibil, aşa cum a primit încă din fragedă pruncie de la părinţii săi. Va rămâne în inimile tuturor celor care l-au cunoscut drept un preot bun, un profesor iubit, un tată grijuliu şi protector, un soţ atent. Familist convins, considera că întotdeauna copiii trebuie să ocrotiţi şi îndreptaţi când greşesc, dar doar cu vorba bună. Nepoata, Ioana Maria Teodora, este copilul care nu a fost niciodată certat, ci doar îndrumat cu duhul blândeţii. La acest ceas de vremelnică despărţire, adresăm familiei îndoliate, colegilor profesori de la Seminarul Teologic din Bucureşti, elevilor şi tuturor celor care l-au cunoscut cuvânt de întărire şi părinteşti binecuvântări, spre mângâiere sufletească. Îl rugăm pe Milostivul Dumnezeu să primească în Împărăţia Sa cea cerească sufletul Părintelui Mihai şi, după o viaţă întreagă pusă în slujba Bisericii, să-l rânduiască întru odihna cea binemeritată, „acolo unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin, ci viaţă fără de sfârşit”. Veşnica lui pomenire din neam în neam! Cu părinteşti condoleanţe şi binecuvântări pentru cei îndoliaţi, † Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 1113, Ultimul acces: 2026-11-03 03:52:14
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
