Despre exerciţiile spirituale ale Papei Francisc din acest an, din Postul Mare

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.04s...

Ştiri şi Evenimente

Despre exerciţiile spirituale ale Papei Francisc din acest an, din Postul Mare

[2019-03-12]

O poezie din creaţia contemporană constituie sursa de inspiraţie a meditaţiilor prezentate în acest an Papei Francisc şi Curiei Romane în cadrul exerciţiilor spirituale, programate în perioada 10-15 martie 2019. Meditaţiile sunt prezentate de abatele mănăstirii benedictine San Miniato, pr. Bernardo Francesco Maria Giani OSB Oliv., care a oferit un interviu pentru Vatican News, realizat de Antonella Palermo.

„Am avut o reacţie de tresărire, ca să nu spun de nedumerire, dar conştient de marea mea nepotrivire, ceea ce Papa mi-a spus la telefon că reprezintă cea mai bună premisă pentru reuşita exerciţiilor spirituale. Nu puteam decât să confirm disponibilitatea mea, plin de bucurie, dar şi de gratitudine.” Sunt primele cuvinte spuse la Vatican News – Radio Vatican de abatele benedictin Bernardo Francesco Maria Gianni, după ce Papa Francisc l-a chemat să prezinte meditaţiile din zilele de exerciţii spirituale pentru sine şi Curia Romană. După cum s-a anunţat, exerciţiile spirituale au loc în zilele 10 – 15 martie a.c. şi se desfăşoară la Casa de reculegere Divinul Învăţător din Ariccia, lângă Roma.
– Temele meditaţiilor din acest an se inspiră dintr-o poezie. Este vorba de creaţia artistică a poetului italian Mario Luzi din 1997, intitulată „Suntem aici pentru aceasta!” De ce această alegere mai puţin obişnuită?
– Mai întâi de toate pentru că tema pe care am ales-o, după rugăciune şi reflecţie, era ceea ce corespunde mai bine vieţii noastre de călugări care trăiesc într-o mănăstire orientată către Domnul, ca orice mănăstire, dar cu cetatea oamenilor mereu prezentă în ochii noştri. M-am gândit că ar putea să fie de folos capacitatea de a citi de o manieră monahală tensiunea dintre inima noastră înrădăcinată în Domnul, în mister, în liturgie, în viaţa fraternă, în muncă, în marile trăsături ale experienţei benedictine pe de o parte, şi, pe de alta, această privire îndreptată spre cetatea oamenilor.
Cum Papa Francisc a scris, mai ales în Evangelii gaudium, reflecţii foarte frumoase despre căutarea lui Dumnezeu chiar în cetate, în oraş, m-am gândit că ar putea să fie ca o legătură între aşteptările legitime ale Papei şi colaboratorilor săi, care nu sunt călugări, şi adevărul vieţii noastre de comunitate călugărească. Poezia lui Mario Luzi are preţiosul avantaj de a spune, cu esenţialitatea şi eficacitatea marii poezii, tot ceea ce înseamnă tensiunea dintre memorie şi speranţă, dintre fraternitate şi povara prezentului, dintre o anumită resemnare – pe care poetul o compară cu cenuşa aproape stinsă – şi posibilitatea de a ne regăsi sub flăcările şi jarul prin care să înteţim, cu o nouă caritate şi noi dorinţe, viaţa oamenilor, viaţa cetăţii.
– În această privinţă, credeţi că este nevoie să fie reaprins ceva care a adormit chiar în interiorul Bisericii, datorită unor forme standardizate de mărturie?
– Eu cred că Biserica are mereu nevoie să se simtă aprinsă din nou de focul Duhului Sfânt şi nu spun aceasta pentru o retorică banală. Magisteriul Papei Francisc este foarte lucid şi limpede în a cere de la noi acea „sănătoasă nelinişte” (…) pentru o continuă ieşire din noi înşine ca să mergem în căutarea acelor persoane pe care lumea le-a „parcat” în situaţii existenţiale de îndepărtare şi abandon, încercând să le implicăm din nou într-o dimensiune „înfocată”, aş spune, a vieţii. Cât de mult poate să neliniştească această perspectivă o comunitate monahală, care poate fi ispitită de o anumită indiferenţă faţă de tot ceea ce se întâmplă în afară? Chiar din acest motiv am acceptat frumoasa provocare a Papei: ca să ne întoarcem să declinăm experienţa spirituală ca perspectivă a unei priviri de lumină şi iubire asupra realităţii care ne înconjoară. Mă va însoţi o frază, care îmi este foarte dragă, a [călugărului] Riccardo di San Vittore: „Ubi amor, ibi oculus” [„Unde este iubire, acolo este privire” sau, în traducere liberă, „când cineva iubeşte, începe să vadă” – n.r.]. Acesta este modul cu adevărat evanghelic prin care Isus însuşi priveşte cetatea. Este o perspectivă inclusivă, relaţională şi care duce la împărtăşirea seminţelor de speranţă pentru o lume mai bună decât prezentul în care trăim.
– Aceasta înseamnă să traversezi cetatea fără a te închide în interiorul zidurilor de apărare.
– Într-adevăr, Mario Luzi reciteşte istoria abaţiei de la San Miniato. El ştie foarte bine că, atunci când familia Medici se întorc la Florenţa, după 1530, din motive de război, au înconjurat abaţia cu o fortăreaţă importantă. Luzi o numeşte „treptele păcii”. Este transformarea radicală a tot ceea ce putea folosi pentru a ne apăra, pentru a ne închide, într-o deschizătură. Această perspectivă vreau să o subliniez într-un anumit fel la una din meditaţiile care preia imaginea cetăţii. El spune: „cu stindardele păcii şi prietenii”, după cum le-a înălţat în realitate Giorgio La Pira [fostul primar al Florenţei pentru care s-a început procesul de beatificare – n.r.] la celebrele reuniuni ale Mediteranei pentru primarii din lumea întreagă. Un nou Ierusalim în care toţi să se poată simţi invitaţi, părtaşi şi concetăţeni într-o unică misiune de pace şi dreptate pentru lumea întreagă.
– Referinţa la slujitorul lui Dumnezeu La Pira, care inspiră una dintre meditaţii, poate să se refere, aşadar, şi la raportul dintre Biserică şi politică, la o nouă modalitate de a refonda conştiinţa civică?
– Desigur. Intenţia de a vorbi de cetate înseamnă, în viziunea lui La Pira, a vorbi de „civitas”. Or, a vorbi de „civitas” înseamnă a vorbi de un „polis” care efectiv să se măsoare cu neliniştea, pasiunea, dar şi cu necesara gratuitate, aş spune, cu acele valori pe care Evanghelia le pune la dispoziţia tuturor, a celor care cred şi a celor care nu cred; o cetate care să ţină la inimă tematici fundamentale precum binele comun, pacea, dreptatea, ospitalitatea, posibilitatea de integrare, atenţia faţă de cei mai slabi şi, prin urmare, să ajungă la decizii de natură administrativă, politică şi culturală.
– Anul trecut, meditaţiile exerciţiilor spirituale au fost prezentate de preotul portughez José Tolentino Mendonça, poet şi teolog. De data aceasta, poezia revine încă o dată ca bază de pornire pentru reculegere şi rugăciune. Ce spune astăzi această armonizare între cultură şi spiritualitate, între cuvântul poetic şi cuvântul biblic?
– Dincolo de orice retorică, ne spune faptul că avem atât de mult nevoie de frumuseţe. Papa aminteşte acest lucru de multe ori. O frumuseţe înţeleasă nu ca simplu exerciţiu estetic în care unul se refugiază pentru o dezangajare din faţa gândirii, suferinţei şi profeţiei, ci o frumuseţe ca posibilitate de restituire a unei măsuri înalte a vieţuirii şi con-vieţuirii între oameni. Cultura şi frumuseţea ca instanţă a unei noi pedagogii formative, a unei educaţii la viaţă pe care Biserica a cultivat-o dintotdeauna în secolele de viaţă şi experienţă monahală. Cu simplitate, amintise acest lucru şi Papa Benedict la excepţionala conferinţă de la Colegiul Bernardinilor din Paris: nu înseamnă a crea noi forme de cultură, ci a recunoaşte felul în care Dumnezeu se întrupează în istoria noastră, se face cuvânt, frumuseţe, cânt. O condiţie umană care descoperă în libertatea creativităţii poetice şi artistice în general, o regăsită asimilare a chipului pe care Dumnezeu, în frumuseţe, îl avea înaintea ochilor gândind şi creând omul. Este vorba, în cele din urmă, de a ne restitui pe noi înşine celei mai sfinte şi adevărate vocaţii pe care o avem.
– Cu ce aşteptări pentru viaţa personală întâmpinaţi această experienţă de împărtăşire cu Papa Francisc?
– Inutil să ascund faptul că am trăit acest lucru ca pe un privilegiu incredibil pentru posibilitatea de a încerca o sinteză a săracei mele vieţi şi de a o face să fie, în lumina Evangheliei, lizibilă şi rodnică numai şi doar prin harul lui Dumnezeu pentru folosul celui care imensele responsabilităţi de a însoţi Biserica universală. Această conştiinţă a reînnoit setea după o credinţă mai mare în inima mea. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1068, Ultimul acces: 2026-11-03 09:18:48

Timp total: 0.04s...

[]:1