Grupul „Icoane” a concertat în Catedrala Sfântul Nicolae din Oradea[2019-11-25]„Vă mulţumesc căci în seara aceasta ne-aţi întors un pic către izvoare de unde trebuie să ne adăpăm fiecare dintre noi.” Sunt cuvintele cu care Preasfinţia Sa, Virgil Bercea, a mulţumit ansamblului de muzică tradiţională Icoane şi maestrului Ioan Bocşa la încheierea unuia dintre cele mai apreciate concerte, care a avut loc vineri seara în Catedrala Greco-Catolică Sfântul Nicolae din Oradea.„Doresc să vă mulţumesc căci în seara aceasta ne-aţi întors un pic către izvoare de unde trebuie să ne adăpăm fiecare dintre noi. Cred că toţi cei care aţi fost în seara aceasta în Catedrala greco-catolică Sfântul Nicolae aţi văzut ficiori adevăraţi şi fete adevărate. Felicitări! Ne-aţi oferit o seară splendidă! Vedeţi Dvs cum se îmbină unele cu altele? La început au fost copiii aceştia mici, alţii mai mărişori, care probabil vor învăţa din ceea ce ne-aţi transmis Dvs în această seară. Unii sau alţii ar fi putut spune că aţi cântat melodii populare într-o biserică. Şi de sacralizare. Toate aceste melodii s-au cântat sub marea boltă a Bisericii Cerului. Bunul Dumnezeu cred că-i bucuros atunci când vă dăruiţi cu atâta inimă şi cu atâta suflet. Maestre, felicitări! Dragilor, sunteţi extraordinari! Vă doresc sărbători fericite, cu haruri şi binecuvântări de la Domnul!”, a încheiat Preasfinţia Sa. În deschiderea concertului a cântat corul Enjoy Music, condus de Ovidiu Lazăr şi Alex Cristea care a stârnit simpatia nu numai prin interpretare, dar şi prin candoarea şi firescul micuţilor membri ai corului, urmat de Corul Liceului Greco-Catolic „Iuliu Maniu” condus de Nicoleta Ţâmpu care a reuşit să anime publicul şi să creeze emoţie. Ansamblul de muzică tradiţională românească „Icoane” şi-a făcut apariţia în aplauzele publicului, prezent în Catedrală în număr copleşitor de mare. Este condus de profesor universitar doctor Ioan Bocşa, alături de alături de lector univ. dr. Alina Stan, doctarand şi asistent universitar Larisa Uţa, profesor Ovidiu Barteş. A interpretat cântece rituale de seceriş, de cătănie, de ritual funebru, de joc, de nuntă, colinde. Concertele ansamblului sunt restituiri către public a valorilor satului românesc de acum câteva sute de ani prin care se încearcă reînvierea atmosferei tradiţionale. Ioan Bocşa a fost prezentator sau mai bine zis, un preţios vorbitor despre valorile folclorului românesc autentic, prea puţin cunoscute de publicul larg, din care reproducem câteva fragmente. „În general concertele pe care le dăm le punem sub genericul ‘Praguri’. De ce praguri? Producţiile muzicale sunt producţii care însoţesc principalele evenimente săteşti ale ţăranului român : naştere, căsătorie, cătănie, moarte, cântece de dragoste, cântece de muncă, colinde.” Cântecele rituale aveau o funcţie. Acestea se cântau ” în forţă, pe voce, cu voce metalică, să se audă în tot satul”. De pildă, „cântarea rituală de seceriş avea loc la încheierea activităţii de secerat pentru anumite gazde, moment în care se împletea o cunună de spice de grâu, se punea pe capul unei fete fecioare pe care o conducea până la casa gazdei iar pe parcursul acestui drum vecinii şi sătenii stropeau şi cununa şi pe însoţitori. Acest obicei avea funcţia de asigura recolta şi pentru anul viitor. Motivul pentru care se stropea cununa: cununa era păstrată până în primăvară când se sfărâmau câteva spice şi grâul rezultat se amesteca cu sămânţa de acest an şi oamenii aveau încredere că şi în anul care urmează recolta va fi pe măsura efortului.” Cântecele care însoţeau ritualul plecării feciorilor la armată erau ” menite şi să îi îmbărbăteze şi să le aline necazul familiilor care rămâneau, în primul rând fiindcă rămâneau fără nişte braţe de muncă foarte importante, le rămâneau drăguţele, fetele fără ficiori în sat, rămâneau fraţi , surori şi acesta era rolul acestor cântece care se cântă pe voce, bărbăteşte, ficioreşte”. Cântecele din ritualul funebru, cântecele de joc, de nuntă, au fost exemplificarea tot atâtor praguri din viaţa omului comunităţii săteşti. Şi toate s-au împletit în concert cu firescul cu care viaţa dă prilej unei familii dintr-o parte a satului să se bucure de naşterea unui copil, în altă parte împărtăşeau bucuria creării unei noi familii, iar în alta plângerii celui care a părăsit prematur această viaţă. Astfel aflăm că exista „cântecul ritual de înmormântare care se cânta de un grup de femei şi care avea funcţia în comunitatea sătească atunci când pleca cineva drag, odată să-i uşureze trecerea în lumea cealaltă şi avea funcţia catartică, de a alina durerea celor rămaşi”. Colindele au ocupat mare parte din timpul alocat concertului pentru că, pe de o parte, ele sunt dragi sufletului celor din ansamblu, pe de altă parte, pentru viaţa satului din vechime, acest timp de colindat era un timp în afara timpului în care ” era un moment din an în care prin obiceiuri, prin colindat, prin ţurcă, prin urături (sunt mult mai multe obiceiuri decât colindatul) credeau că pot fi influenţate cele mai importante evenimente care se vor se vor petrece în anul următor şi credeau. Colindele aveau o funcţie foarte importantă în viaţa satului nostru tradiţional. Colinda tradiţională românească, majoritatea cercetătorilor afirmă că are origini pre-creştine, mergând cu gândul până la calendele romane şi chiar înainte şi aceasta o demonstrează atât structurile muzicale arhaice vechi, cât şi textele foarte diverse care acoperă majoritatea problemelor de viaţă dintr-un sat românesc. Bineînţeles că evenimentul central în aceste colinde este Naşterea Domnului care în secolul IV a fost stabilită pe 25 decembrie şi, spunea Mircea Eliade, că parcă niciun popor nu a amestecat credinţa cu simţămintele proprii şi cu spiritul propriu aşa cum le-au amestecat românii. Colindele noastre, spunea Béla Bartók , colinda tradiţională, nu sunt evlavioase, sunt mai degrabă sălbatic- războinice. El se referea la modul în care erau interpretate. Colindele se cântau de către feciori în forţă, şi era o vorbă şi la noi în sat, aşe trebă să cânte ficiorii de tare să se stângă lampa. Colindele sunt foarte diverse, şi ca tematică şi ca moment al interpretării lor. Sunt colinde de drum, care vestesc gospodarii (casele erau răsfirate) de apropierea colindătorilor, sunt colinde care se cântă la fereastră, sunt colinde care se cântă în casă. Unde era fată în casă se mai şi juca.” La finalul concertului am cerut domnului Ioan Bocşa un gând pentru orădeni şi credincioşi greco-catolici deopotrivă şi a avut amabilitatea să ne transmită: „Nu este prima dată când venim să concertăm în Oradea şi s-a confirmat în prezenta noastră întâlnire cu publicul că în Oradea există o categorie de spectatori aparte. Concertul nostru am putea să îl numim mai mult decât un concert, am putea să îl numim un eveniment cultural şi mă bucură faptul că în Oradea găsim o mie de oameni dornici să participe la un eveniment cultural şi să plece de acolo cu bucurie şi senin. Ceea ce pot să vă spun că în numele ansamblului Icoane şi în numele meu personal aş vrea să spun să contaţi pe sufletele noastre. În oraşele medievale era un fel de patrulă care umbla noaptea şi din două în două ore strigau tare: „dormiţi liniştiţi, straja nu doarme!”. Cred că ăsta este rolul nostru în momentul de faţă legat de folclorul naţional : să ştiţi să dormiţi liniştiţi, noi nu dormim şi, încă o dată, contaţi pe sufletele noastre!” Mulţumim Preasfinţiei Sale, mulţumim artiştilor şi tuturor celor implicaţi în organizare pentru acest concert de excepţie, dorindu-le sănătate! Ansamblului Icoane, în plus, le dorim succes la Vatican, acolo unde vor să afirme valorile româneşti, acum, în decembrie. Cât de firesc şi copleşitor se aude mărturisirea domnului Bocşa: „Identitatea naţională nu este un dar pe vecie. Identitatea trebuie descoperită, identitatea trebuie salvată, identitatea trebuie promovată şi nu în ultimul rând, identitatea trebuie afirmată. Ceea ce facem noi acum, asta facem, ne afirmăm identitatea şi apartenenţa, iar muzica tradiţională este un element foarte important din amprenta noastră naţională.” Suntem recunoscători Domnului că am avut parte de un fragment de timp în afara timpurilor. (Rodica Indig, consilier cultural EGCO) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 835, Ultimul acces: 2026-11-03 15:29:16
|
Timp total: 0.15s...
[]:1