Papa Francisc: Domnul se arată şi lucrează prin cei mici

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.11s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Domnul se arată şi lucrează prin cei mici

[2019-12-03]

Liturghie în capela Casei Santa Marta
În lumina Cuvântului lui Dumnezeu proclamat în această zi la Sfânta Liturghie, s-ar putea spune că astăzi este „Ziua celui mic”, a spus Papa Francisc în predica de la celebrarea euharistice din dimineaţa zilei de marţi, 3 decembrie 2019, făcând un comentariu la lecturile biblice ale acestei zile din prima săptămână a Adventului (Isaia 11,1-10 şi Luca 10,21-24). Sfânta Liturghie a avut loc în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. „Sfânta Liturghie din această zi vorbeşte de realităţile mici, vorbeşte de ceea ce este mic”. Profetul Isaia, din cartea căruia a fost luată prima lectură a Sfintei Liturghii, spune că „în ziua aceea va ieşi o mlădiţă din trunchiul lui Iese şi un vlăstar se va ridica din rădăcinile lui. Se va odihni peste El Duhul Domnului”.

Cu alte cuvinte, a explicat Pontiful, „Cuvântul lui Dumnezeu face elogiul a ceea ce este mic”. Este vorba de promisiunea unui vlăstar şi ce este mai mic decât un mugure? Cu toate acestea, „se va odihni peste El Duhul Domnului”. „Mântuirea, revelaţia, prezenţa lui Dumnezeu în lume încep în acest fel şi aşa este întotdeauna. Revelaţia lui Dumnezeu se face în ceea ce este mic. Micime, smerenie, atâtea lucruri, dar în cele mici. Cei mari se prezintă puternici. Să ne gândim la ispitirea lui Isus în pustiu, cum Satana se prezintă puternic, stăpânul întregii lumi: ‘Eu îţi dau toate dacă Tu…’ În schimb, lucrurile lui Dumnezeu încep înmugurind, de la o sămânţă, sunt mici. Isus vorbeşte de această micime în Evanghelie”.
„În ceasul acela”, notează evanghelistul Luca, Isus „a tresăltat de bucurie în Duhul Sfânt şi a spus: Te preamăresc pe Tine, Tată, Domn al cerului şi al pământului, pentru că ai ascuns acestea celor înţelepţi şi învăţaţi şi le-ai descoperit celor mici” (10,21). La sărbătoarea Naşterii Domnului, a reluat Sfântul Părinte, „vom merge cu toţii la Ieslea Naşterii, unde se află micimea lui Dumnezeu. Într-o comunitate creştină unde credincioşii, preoţii, Episcopii nu merg pe această cale a micimii, lipseşte viitorul, se va nărui. Am văzut acest lucru în marile proiecte ale istoriei: creştini care căutau să se impună cu forţa, măreţia, cuceririle… Dar Împărăţia lui Dumnezeu încolţeşte din ceea ce este mic, întotdeauna din cele mici, sămânţa mică, sămânţa vieţii. Sămânţa de una singură nu poate”.
„Duhul Sfânt alege ceea ce este mic, întotdeauna”, a subliniat Papa, pentru că „nu poate să intre în cel care se crede mare, în cel mândru, în cel autosuficient”. Domnul se revelează în inima celui mic. A vorbit mai departe de cei care studiază teologia pentru a sublinia că teologii „nu sunt cei care ştiu multe lucruri din domeniul teologiei”: ei ar putea fi numiţi „enciclopedişti” ai teologiei. „Ştiu toate, dar sunt incapabili de a face teologie, pentru că teologia se face în genunchi, făcându-ne mici”. Tot la fel, „adevăratul păstor de suflete, fie că este vorba de preot, Episcop, Papă sau Cardinal, oricine ar fi, dacă nu se face mic, nu este păstor”. Este mai degrabă un şef de oficiu.
Acest lucru este valabil pentru toţi: „de la cel care deţine o funcţie care pare să fie mai importantă în Biserică până la sărmana bătrână care face fapte de caritate în ascuns”. Dar, a arătat Papa, calea cea mică nu înseamnă calea micimii sufleteşti, care duce la închidere, la teamă. Dimpotrivă, „micimea este mare”, înseamnă capacitatea de a risca „pentru că nu are nimic de pierdut”. Chiar micimea este cea care duce la mărinimie, pentru că ne face capabili să mergem dincolo de noi înşine ştiind că măreţia o dă Dumnezeu. Pontiful a preluat aici cuvintele Sf. Toma de Aquino referitoare la atitudinea creştinului care se simte mic în faţa provocărilor lumii, dar nu trebuie să fie laş: „Pe scurt, Sf. Toma spune următoarele: să nu ne înspăimântăm de lucrurile mari – astăzi o dovedeşte şi Sf. Francisc Xaveriu – să nu ne speriem, să mergem înainte, dar în acelaşi timp, să ţinem cont de lucrurile cele mai mici, aceasta este divin”.
„Un creştin porneşte întotdeauna de la cele mici. Dacă eu în rugăciunea mea mă simt mic, cu limitele mele, cu păcatele mele, ca acel vameş care se ruga la intrarea bisericii, spunând ruşinat ‘Ai milă de mine, căci sunt un păcătos’, atunci voi merge mai departe. Dar dacă tu te crezi un bun creştin, te vei ruga ca acel fariseu care nu a plecat îndreptăţit: ‘Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că sunt mare’. Nu, să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că suntem mici”. La finalul predicii, Papa a lăudat copiii care spun lucruri concrete la Spovadă şi a încheiat cu această rugăciune: „Doamne, eu sunt păcătos, pentru că fac cutare, cutare, cutare… Aceasta este mizeria mea, micimea mea. Dar trimite-l pe Duhul Tău ca să nu mă tem de lucrurile mari, să nu mă tem ca Tu să faci lucruri mari în viaţa mea”. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 867, Ultimul acces: 2026-11-03 14:36:29

Timp total: 0.11s...

[]:1