Papa emerit şi Cardinalul Sarah au scris împreună o carte - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Papa emerit şi Cardinalul Sarah au scris împreună o carte

[2020-01-13]
Papa emerit Benedict al XVI-lea şi Cardinalul Robert Sarah, prefectul Congregaţiei pentru Cultul Divin, sunt co-autori ai unei cărţi despre criza prin care trece Biserica şi despre slujirea preoţească. Cartea „From the Deeps of Our Hearts” (Din adâncul inimilor noastre) va fi publicată în limba engleză la Ignatius Press. Lucrarea poate fi deja pre-comandată şi va fi livrată în SUA începând cu data de 20 februarie.

Lucrarea „nu se referă doar la celibatul preoţesc, important desigur în sine”, a declarat pr. Joseph Fessio, fondatorul şi editorul Ignatius Press. „Este vorba, aşa cum descrie Papa emerit Benedict al XVI-lea în primul său paragraf, de ‘criza îndelungată prin care trece preoţia de mulţi ani’. Dar este vorba mai mult decât atât; este vorba despre natura Bisericii şi a uceniciei creştine.” Potrivit Ignatius Press, Pontiful emerit şi Cardinalul Sarah „abordează cu sinceritate provocările spirituale cu care se confruntă astăzi preoţii, inclusiv tensiunile privind celibatul” şi „invită la o convertire mai profundă în Isus Cristos, cheie pentru o slujire preoţească fidelă şi fructuoasă şi pentru reformarea Bisericii”.
Papa emerit şi Cardinalul Sarah scriu că „preoţia trece printr-o perioadă întunecată. Rănită de revelaţia atâtor scandaluri, tulburată de punea constantă la îndoială a celibatului, mulţi preoţi sunt ispitiţi de gândul de a renunţa şi de a abandona totul.” Cartea este menită să fie un mesaj de speranţă şi o explicaţie a importanţei biblice şi spirituale a celibatului preoţesc, pe care cei doi o consideră drept ceva mai mult decât „un simplu precept al legii bisericeşti”. Potrivit Ignatius Press, autorii „insistă că înnoirea Bisericii este legată de o înţelegere înnoită a vocaţiei preoţeşti, ca împărtăşire a identităţii preoţeşti a lui Isus, Mirele Bisericii” şi „afirmă că celibatul opţional pentru preoţi nu este de fapt opţional pentru o preoţie autentică”.
Editorul a adăugat că lucrarea este în parte un răspuns „la apelurile de remodelare a preoţiei, inclusiv la propunerile Sinodului amazonian”. Unele voci din Sinodul din octombrie 2019 au susţinut hirotonirea întru preoţie a bărbaţilor căsătoriţi din regiunea Amazoniei, evident ca răspuns la lipsa vocaţiilor. Dar unii participanţi au spus că lipsa preoţilor din regiunea Amazoniei nu are drept cauză obligaţia la celibat şi că Biserica trebuie să se roage pentru vocaţii şi să întărească formarea preoţilor în regiune. CNA informa pe 8 octombrie că atât Cardinalul Sarah, cât şi Cardinalul Peter Turkson şi alţii, au cerut de la tribuna Sinodului să se menţină disciplina Bisericii privind celibatul preoţesc pentru regiunea Amazoniei.
Celibatul preoţesc a fost pus la îndoială şi prin „procesul sinodal obligatoriu” întreprins de Biserică Catolică din Germania. „Presbyterorum ordinis”, decret al Conciliului Vatican II, din 1965, despre slujirea şi viaţa preoţilor, afirma că „înfrânarea desăvârşită şi perpetuă pentru împărăţia cerurilor, recomandată de Cristos Domnul […] a fost întotdeauna preţuită în mod deosebit de Biserică, mai ales pentru viaţa preoţească. […] Prin fecioria sau celibatul păstrat pentru împărăţia cerurilor, preoţii i se consacră lui Cristos cu un titlu nou şi privilegiat, i de ataşează mai uşor cu o inimă neîmpărţită, se dedică mai liber, în El şi prin El, slujirii lui Dumnezeu şi a oamenilor, mai disponibili pentru a sluji împărăţiei Lui”, susţine decretul.
„În acest fel, ei dau mărturie în faţa oamenilor că vor să se consacre în mod exclusiv îndatoririi încredinţate [… şi] astfel, ei evocă acea cununie tainică voită de Dumnezeu, care se va manifesta pe deplin în veacul viitor: cununia Bisericii cu unicul ei mire, Cristos”, afirmă Conciliul Vatican II. Preoţii celibi devin „semn viu al acelei lumi viitoare […] în care fiii învierii nu se însoară şi nu se mărită”. Celibatul este numit „un dar atât de adecvat preoţiei Noului Testament, dat cu generozitate de către Tatăl”. „Sfântul Conciliu îi roagă, aşadar, nu numai pe preoţi, ci şi pe toţi credincioşii să aibă la inimă acest dar de preţ al celibatului preoţesc şi să ceară cu toţii de la Dumnezeu să îl dăruiască mereu, din belşug, Bisericii Sale.”

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1371, Ultimul acces: 2026-11-03 20:29:55