© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc către consacraţi: Terorismul bârfelor şi însămânţarea artificială[2016-02-02]deo: Audienţa jubiliară (03.02.2016)deo: Liturghia cu persoanele consacrate (02.02.2016) DOCUMENTE Audienţa generală de miercuri Predica Papei la încheierea Anului Vieţii Consacrate v a t i c a n Papa Francisc către consacraţi: Terorismul bârfelor şi însămânţarea artificială Ascultarea după modelul lui Isus, "terorismul bârfelor" şi speranţa pentru viitoare vocaţii au fost temele principale ale discursului Papei Francisc de luni, de la audienţa care a marcat sfârşitul Anului Vieţii Consacrate. Aproximativ 5.000 de persoane consacrate au participat la audienţa din Aula Paul al VI-lea din Vatican, la care Pontiful a venit cu un text pregătit, dar a ales să se adreseze liber, pe marginea a trei pilaştri: profeţie, proximitate şi speranţă. Pontiful a început reflectând asupra ascultării în viaţa consacrată, care este în esenţă "profeţie". "Împotriva seminţei anarhiei, pe care o seamănă diavolul. 'Tu ce faci?" - 'Eu fac ceea ce îmi place'. Anarhia voinţei este fiică a diavolului, nu este fiică a lui Dumnezeu. Fiul lui Dumnezeu nu a fost anarhic, nu i-a chemat pe ai Săi să facă o forţă de rezistenţă împotriva duşmanilor săi. [...] Profeţia înseamnă a spune oamenilor că există un drum de fericire, de măreţie, un drum care te umple de bucurie, care este tocmai drumul lui Isus. Este drumul de a fi aproape de Isus. Este un dar, este o carismă profeţia şi trebuie cerută Duhului Sfânt: ca eu să ştiu să spun acel cuvânt, în acel moment just; ca eu să fac acel lucru în acel moment just; ca viaţa mea, întreagă, să fie o profeţie." Al doilea pilastru abordat de Papa a fost apropierea de ceilalţi. Persoanele consacrate sunt chemate să stea alături de vieţile creştinilor, dar şi necreştinilor, lucru valabil chiar şi pentru cei ce locuiesc în clauzură. Cum? "Gândiţi-vă la Sfânta Tereza a Pruncului Isus, patroană a misiunilor, care cu inima sa arzătoare era aproape, şi scrisorile pe care le primea de la misionari o făceau mai apropiată de oameni. Proximitate." Şi a continuat subliniind că "viaţa consacrată trebuie să mă ducă la apropierea de aceşti oameni: apropiere fizică, spirituală, a-i cunoaşte pe oameni." Acest ideal este însă demolat de "terorismul bârfelor". "Acela care bârfeşte este terorist. Este un terorist în cadrul propriei comunităţi, pentru că aruncă precum o bombă împotriva acestuia, împotriva aceluia, şi apoi pleacă liniştit. Distruge! Cine face asta distruge, ca o bombă, şi el se îndepărtează. Apostolul Iacob spunea că este virtutea probabil cea mai dificilă, virtutea umană şi spirituală cel mai greu de avut: de a domina limba. Dacă îţi vine să spui ceva împotriva un frate sau a unei surori, să arunci o bombă de bârfă, muşcă-ţi limba! Puternic! [...] Dacă, în acest An al Milostivirii, fiecare dintre voi ar reuşi să nu fie niciodată teroristul bârfitor sau bârfitoare, ar fi un succes pentru Biserică, un succes de sfinţenie mare!" A vorbit apoi despre speranţă, în contextul în care numărul vocaţiilor la călugărie este în multe zone într-o scădere gravă. Atunci, a spus Pontiful, se apelează la "însămânţarea artificială", adică la a invita la călugărie fără discernământ. Dar atunci apar problemele "înăuntru". "Nu. Trebuie primit cu seriozitate! Trebuie să se discearnă bine dacă aceasta este o adevărată vocaţie şi să fie ajutată să crească. Şi cred că împotriva ispitei de a pierde speranţa, care ne dă această sterilitate, trebuie să ne rugăm mai mult. Şi să ne rugăm fără să încetăm." A sugerat o lectură din Vechiul Testament care pe el îl ajută să spere: cu Ana, înainte să îl aibă pe Samuel, rugându-se fierbinte pentru un copil, iar preotul, nevăzând bine, o crede beată. "Eu vă întreb pe voi: inima voastră, în faţa acestei scăderi a numărului de vocaţii, se roagă cu această intensitate?" Şi a avertizat asupra unui pericol: "Când o Congregaţie călugărească vede că nu are fii şi nepoţi şi începe să fie tot mai mică, se alipeşte de bani. Şi voi ştiţi că banii sunt balega diavolului. Când nu pot să aibă harul de a avea vocaţii şi fii, cred că banii vor salva viaţa; şi se gândesc la bătrâneţe: să nu lipsească asta, să nu lipsească aia… Şi astfel nu este speranţă! Speranţa este numai în Domnul! Banii nu ţi-o vor da niciodată. Dimpotrivă: te vor arunca jos! Aţi înţeles?" La final le-a mulţumit tuturor pentru ceea ce fac şi s-a rugat: "Fie ca Domnul să facă să se nască fii şi fiice în congregaţiile voastre". Oficial, Anul Vieţii Consacrate se încheie pe 2 februarie, în sărbătoarea Prezentării la Templu, care este şi Ziua Vieţii Consacrate. Imagini: Legături: textul integral al discursului papal Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1142, Ultimul acces: 2026-11-03 01:16:15
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
