© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Bilanţuri şi perspective la încheierea Anului Vieţii Consacrate (I)[2016-02-03]Trecerea de la Anul Vieţii Consacrate la Jubileu este marcată de un cuvânt cheie: milostivire. Papa Francisc personal a fost cel care a sugerat această perspectivă pentru drumul viitor al tuturor consacraţilor şi consacratelor din lume, a precizat Cardinalul JoĂŁo Braz de Aviz, prefect al Congregaţiei pentru Institutele de Viaţă Consacrată şi Societăţile de Viaţă Apostolică. În acest interviu acordat pentru L'Osservatore Romano, apărut pe Ercis.ro în traducerea pr. Mihai Pătraşcu, Cardinalul brazilian a trasat un bilanţ şi a indicat orizonturile din acest an care s-a încheiat cu Liturghia celebrată de Pontif în Bazilica San Pietro în seara zilei de 2 februarie 2016, sărbătoarea liturgică a Prezentării Domnului. Vă oferim prima parte din acest interviu.- Au fost atinse obiectivele pe care şi le propunea Anul Vieţii Consacrate? - Am un sentiment foarte profund de recunoştinţă faţă de Dumnezeu şi faţă de Papa Francisc pentru acest An. A fost pentru noi ca o atingere de har şi a relansat speranţa. Ne-a făcut să privim în mod pozitiv la viaţa consacrată precum şi la problemele care există: şi este vorba despre problemele reale, cum ar fi îmbătrânirea sau lipsa de vocaţii în unele continente. Am redescoperit că în fond există o vocaţie specială care este parte integrantă a Bisericii. Nu este un adaos, nu este ceva temporar care urmează să se termine, ci este un dar al lui Dumnezeu oferit comunităţii. Încă de la începuturi a fost mereu aşa; şi suntem siguri că Dumnezeu va continua să cheme şi în atâtea forme noi. Acest sentiment profund de recunoştinţă şi de speranţă este foarte important. - Care au fost momentele cele mai semnificative? - În acest an am avut oportunitatea de a ieşi din simpla cazuistică juridică supusă examinării dicasterului şi de a merge în întâmpinarea vieţii consacrate din toată lumea. Cu Arhiepiscopul secretar am făcut multe călătorii în cele cinci continente, întâlnind peste 300.000 de consacraţi. Am descoperit lucruri minunate. Nu că nu ne aşteptam la ele, dar nu ştiam exact cum trăiesc în concret vocaţia lor consacraţii. Amintesc şi frumuseţea întâlnirilor mondiale pe care le-am celebrat la Roma. Am intrat în contact cu experienţele religioase din alte confesiuni creştine şi cu tinerii consacraţi, apoi cu formatorii şi noile lor exigenţe. În aceste zile s-a desfăşurat ultimul simpozion al anului, la care au participat peste patru mii de persoane care aparţin la toate vocaţiile şi formele de viaţă consacrată. Aş vrea să adaug că acest an ne-a dat certitudinea unui drum foarte concret care aruncă lumini asupra formării, asupra vieţii comunitare, asupra autorităţii. - Acum când anul se încheie este timpul să se privească la viitor. Ce dezvoltări ulterioare va putea avea această experienţă? - În timpul unei audienţe private pe care eu şi secretarul dicasterului am avut-o cu Papa Francisc ne-a fost dat răspunsul. Pontiful ne-a amintit de frumoasa împrejurare a încheierii Anului Vieţii Consacrate care are loc în cadrul Anului Sfânt al Milostivirii. Am interpretat aceasta ca o indicaţie: adică să mergem spre milostivire, aceea care vine de la Dumnezeu, aceea pe care o înţelegem prin experienţa lui Dumnezeu. - Ce înseamnă în concret? - Înseamnă că trebuie să fim atenţi: în viaţa consacrată, milostivirea lui Dumnezeu trebuie să ajungă la persoane. Deja este aşa în atâtea situaţii, deoarece consacraţii lucrează în diferite locuri ale Bisericii, şi în cele mai dificile şi importante, cum ar fi educaţia, sănătatea, operele sociale. Dar ajung să trăiască şi pe atâtea frontiere unde nu este permis nici măcar să se arate în exterior un semn creştin. Aceste lucruri accentuează drumul spre milostivire. Privim cu speranţă la ceea ce se întâmplă în viaţa consacrată în unele continente, ca Asia. De exemplu, Vietnamul este ţara unde este cel mai mare număr de vocaţii. În Coreea sunt o sută de mii de botezaţi pe an. Aceasta arată că există prezenţe profunde, sensibilităţi importante pentru viaţa consacrată pe care trebuie să le însoţim. Africa are alte potenţialităţi. Există încă multe culturi care trebuie să fie iluminate de creştinism şi situaţii care trebuie să fie schimbate, dar se poate face aceasta numai printr-o mărturie puternică de viaţă creştină. Africa este o speranţă foarte mare pentru vocaţii şi pentru reînnoirea societăţii. În acest sens trebuie să lucrăm cu africanii. Şi în America Latină se observă încă o mişcare vocaţională, chiar dacă este tot mai prezentă secularizarea. Dorim ca pentru viitor dicasterul să fie ceea ce însoţeşte nu numai în dificultăţi ci în toată viaţa, mai ales susţinând ceea ce este necesar. - În ce mod îi interpelează Jubileul pe consacraţi? - În locurile în care am fost am văzut că Anul Milostivirii este trăit ca un apel la reechilibrarea raportului nostru cu Dumnezeu. El este judecător, dar este judecător de milostivire. Această definiţie exprimă identitatea profundă a lui Dumnezeu. Şi noi trebuie să o transformăm în conştiinţă personală şi comunitară. Faptul că Dumnezeu este milostiv cu noi comportă faptul că şi noi suntem chemaţi să fim milostivi cu alţii. În acest sens, raporturile noastre cu alţii se schimbă mult. (Sursa: ERCIS.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1190, Ultimul acces: 2026-11-03 01:27:14
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
