Mărturia unui Episcop chinez de 81 de ani (I)

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Mărturia unui Episcop chinez de 81 de ani (I)

[2016-02-04]

Episcopul Julius Jja Zhiguo are 81 de ani şi de acum nu mai ţine socoteala de câte ori au venit ca să îl ia pentru a-l duce în închisoare sau în "reşedinţă supravegheată". Ultima dată s-a întâmplat anul trecut. Gianni Valente l-a intervievat pentru Vatican Insider pe Episcopul Diecezei de Zhengding, din provincia Hebei. Redăm în continuare prima parte a interviului, apărut în traducerea pr. Mihai Pătraşcu pe Ercis.ro.
- Aţi fost consacrat în 1980. Cum aţi sintetiza, în puţine cuvinte, această lungă experienţă de păstor al Bisericii în Chine?
- Viaţa mea înseamnă a vorbi despre Isus. Nu am altceva de spus şi de făcut. Toată viaţa mea, fiecare zi, foloseşte numai pentru a vorbi despre Isus altora. Tuturor.
- Şi funcţionarilor care din când în când vin să vă ia şi vă închid în unele locuri?
- Desigur. Îmi amintesc de unul dintre ei. Era un om bun. După atâta timp petrecut împreună ca să vorbim, la sfârşitul vieţii sale mi-a spus că avea dorinţa de a fi botezat. Apoi acel lucru nu s-a petrecut. Dar a murit în pace.
- Vă numesc "Episcopul navetist din închisoare". De câte ori v-au ţinut în detenţie?
- Nu am ţinut numărul. În ultimii doi ani s-a întâmplat rar. Dar înainte erau perioade în care veneau ca să mă ia de mai multe ori în aceeaşi lună.
- Este adevărat că ultima dată s-a întâmplat anul trecut?
- Da, în mai. Dar m-au lăsat să mă întorc pentru liturghia de la Rusalii.
- Ce s-a întâmplat? Şi cum a fost?
- M-au dus într-o reşedinţă, un hotel. Şi nu mi-au făcut nimic special. În acele zile m-am rugat, am citit, am celebrat Liturghia şi am vorbit cu ei. Ei repetau că nu trebuie să fac ceea ce am făcut.
- Dar ce aţi făcut?
- Am hirotonit preoţi. Am repetat că aceasta este viaţa mea, munca mea. Preoţii sunt hirotoniţi de Episcop, iar Episcopul sunt eu, nu pot să fac nimic. Dacă nu îi hirotonesc eu, nu îi hirotoneşte nimeni. Ei repetau: «Nu, tu nu eşti Episcop, nu ai aprobarea guvernului». Şi atunci eu răspundeam: «Dar da, eu sunt Episcop. Poporul lui Dumnezeu mă recunoaşte ca Episcopul său legitim. Şi chiar Papa.» Am continuat să repetăm aceste lucruri mult timp. Dar fără a ne certa, fără a ne agita, vorbind cu linişte. La sfârşit m-au dus din nou acasă. Am rămas în pace.
- Şi în alte dăţi a fost aşa?
- Motivele sunt mereu aceleaşi. Eu nu fac nimic împotriva nimănui. Nu vreau să sfidez guvernul, nu am nimic împotriva guvernului şi nu vorbesc rău despre ei. Dar sunt un Episcop al Bisericii Catolice. Şi ei vin să mă ia mereu pentru că eu fac lucrurile pe care trebuie să le facă Episcopii.
- Ce impresie aveţi despre funcţionarii care se ocupă de Dvs?
- Nu ştiu ce să facă cu mine. Îmi vorbesc despre această independenţă şi autonomie de Roma. Atunci eu le spun că nu este posibil, pentru că eu sunt un Episcop catolic şi a fi în comuniune deplină cu Episcopul de Roma face parte din credinţa catolică. Însă ei nu cunosc natura Bisericii, deci când le spun cu simplitate aceste lucruri rămân uluiţi şi nesiguri, şi nu ştiu cum să mă ia.
- Aşadar, nu ştiu bine despre ce se vorbeşte.
- Exact. Repetă anumite formule şi anumite slogane pe care le-au spus ca ei să le spună despre independenţa de Roma, de Vatican, dar se vede că fac aceasta ca un act de datorie. Singuri desigur nu pot reuşi să îşi imagineze natura proprie a Bisericii Catolice şi misterul ei. Se gândesc la Biserică precum la un aparat politic. Şi atunci ajung în interpretări eronate. Eu repet că lucrurile pe care le fac sunt lucrurile obişnuite ale Bisericii noastre, fac parte din credinţa noastră, din viaţa noastră. Chiar dacă mă duceţi în închisoare, am repetat de atâtea ori, lucrurile rămân aşa, iar eu nu pot să fac nimic.
- Cum aţi trăit anii persecuţiilor, în timpul Revoluţiei Culturale?
- Problemele mari au început când eu eram seminarist. Din 1963 până în 1978 am fost la muncă silnică în locuri pierdute, reci şi neprimitoare.
- Ce anume a păstrat credinţa Dvs?
- Ne era suficient să îl avem pe Dumnezeu în inimă. Acest lucru m-a însoţit şi m-a păzit în tot acel timp. Deci este lucrarea Sa, nu meritul meu. Au fost multe dificultăţi, dar Dumnezeu era lângă mine, şi acest lucru era suficient. Eram liniştiţi, pentru că încredinţam Domnului totul. Uneori se întâmplă că şi dificultăţile pot să ne facă să creştem în încredere şi în iubirea faţă de Isus.
- După sfârşitul "timpurilor dificile", aţi fost hirotonit mai întâi preot şi apoi Episcop, la distanţă de puţin timp. Cum s-a întâmplat?
- Am primit hirotonirea episcopală pentru Dieceza de Zhengding şi după ce am avut mandatul apostolic de la Sfântul Scaun am mers la Biroul de afaceri religioase, spunându-le că eram un Episcop. Mi-au râs în faţă, spunând că în China nimeni nu poate exercita funcţia Episcopului, dacă nu îl recunoaşte guvernul. În schimb credincioşii mă recunosc ca Episcop. Funcţionarii politicii religioase nu ştiu ce să facă cu mine.
- Mulţi continuă să spună că în China sunt "două Biserici", una fidelă faţă de Papa şi cealaltă supusă guvernului. Cum sunt lucrurile?
- Problema este că unii extremişti de stânga au încercat să ducă Biserica chineză pe drumul independenţei, autonomiei şi separării de Papa şi până când lucrurile nu sunt clarificate, rămân motive de dezbinare. Papa invită mereu la unitate şi la reconciliere. Şi atunci trebuie găsit modul de a desface acest nod. Deoarece credincioşii refuză pe cei care cu privire la aceste lucruri se arată ambigui.
- În afară de influenţele politicii religioase există alţi factori de dezbinare?
- Există şi factori interni. Există de exemplu cazul atâtor Episcopi care înainte au fost hirotoniţi fără consensul Papei şi apoi au cerut să fie legitimaţi. Sunt sinceri şi în comuniune deplină cu Papa, şi totuşi există preoţi care nu acceptă aceasta. Alimentează suspiciuni cu privire la acei Episcopi şi la preoţii lor, condamnă pe alţii punând la îndoială autenticitatea credinţei lor, creează diviziuni peste diviziuni prezentându-se în manieră mândră ca singurii credincioşi autentici.
- Scrisoarea către catolicii chinezi a Papei Benedict al XVI-lea în China au primit-o şi au respectat-o toţi, sau vreunul a pus-o deoparte?
- Papa Benedict ne-a îndemnat să ne unim. Dar apoi cu privire la acea scrisoare au fost unii care au alimentat confuzia răspândind interpretări contradictorii, mai ales în anumite locuri ale comunităţilor clandestine. Noi am respectat scrisoarea, lăsând deoparte interpretările eronate care încurcă inimile credincioşilor. Am respecta la literă ceea ce spune Papa: reconciliere cu toţi cei care sunt în comuniune cu Episcopul de Roma.
- Reuşiţi să urmăriţi magisteriul Papei Francisc? Care dintre sugestiile sale vi se par mai importante pentru Biserica din China?
- Îl urmărim în fiecare zi, tot ceea ce face sau ceea ce spune. Toţi sunt uimiţi de cuvintele sale şi de gesturile cu care exprimă caritatea şi predilecţia faţă de cei săraci, faţă de cei suferinzi şi cei răniţi de viaţă. Sunt lucruri care în China au un mare impact, în toţi.
- Papa Francisc a spus de mai multe ori că are intenţia de a dialoga cu guvernul şi ar vrea să îl întâlnească şi pe preşedintele Xi Jinping. Ar fi un lucru bun?
- Desigur, ca început este un lucru foarte bun. Apoi desigur va trebui să se privească la fapte, dincolo de cuvinte. Dar a se vedea şi a vorbi este mai bine decât a nu se vedea, pentru că numai văzându-se şi vorbindu-şi se pot înfrunta problemele.
(Sursa: ERCIS.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 1157, Ultimul acces: 2026-11-03 20:45:52

Timp total: 0.04s...

[]:1