Mărturia unui Episcop chinez de 81 de ani (II)[2016-02-05]Episcopul Julius Jja Zhiguo are 81 de ani şi de acum nu mai ţine socoteala de câte ori au venit ca să îl ia pentru a-l duce în închisoare sau în "reşedinţă supravegheată". Ultima dată s-a întâmplat anul trecut. Gianni Valente l-a intervievat pentru Vatican Insider pe Episcopul Diecezei de Zhengding, din provincia Hebei. Redăm în continuare ultima parte a interviului, apărut în traducerea pr. Mihai Pătraşcu pe Ercis.ro.- După părerea Dvs, cum pot fi rezolvate problemele raportului cu Asociaţia Patriotică? - Depinde dacă ei renunţă la un concept şi la o formă practică de independenţă incompatibilă cu natura proprie a Bisericii. În acel caz, Asociaţia Patriotică ar putea chiar să continue să funcţioneze, desfăşurând o funcţie de «punte», pentru a ajuta raporturile dintre Biserică şi guvern. - Şi cu privire la numirile Episcopilor? Sfântul Scaun cum poate să ţină cont de faptul că ele interesează şi guvernul? - În faza studiului pentru alegerea Episcopilor se poate găsi modul de a ţine cont de aşteptările guvernului. Dar nu trebuie făcută confuzie. Este necesar ca la Episcop să ajungă numirea Papei. Numirea trebuie să vină de la Papa. - Dacă Sfântul Scaun merge înainte în dialogul cu guvernul, care va fi reacţia catolicilor chinezi? - Avem încredere în Papa. El este succesorul lui Petru şi în comuniune cu toată Biserica păzeşte credinţa apostolilor cu ajutorul Duhului Sfânt. Nu este o chestiune de abilităţi umane: avem încredere în Papa pentru că avem încredere în Domnul care susţine şi conduce Biserica Sa şi ne încredinţăm Lui. Sunt mulţi ani de când se vorbeşte despre modul în care să se rezolve această problemă. Este o chestiune complexă, dar totul este în mâinile lui Dumnezeu şi noi suntem liniştiţi. Nu ne preocupăm. Ştim că Papa nu va renunţa la lucrurile esenţiale care fac parte din natura Bisericii. - În dieceza Dvs care sunt problemele? Există diviziuni între oficiali şi clandestini? - Eu am fost mereu în Catedrală, în satul Wuqiu, aproape de oraşul Jinzhou. Lucrurile din trecut aparţin de acum trecutului, şi nu este nevoie să vorbim despre ele. Înainte, timp de o anumită perioadă, în acelaşi loc a fost un Episcop hirotonit fără consensul Sfântului Scaun. În acel timp erau probleme. Dar apoi Episcopul a cerut să primească legitimarea Scaunului Apostolic şi înainte de a muri m-a recunoscut ca Episcop ordinar, responsabil al Diecezei. Atunci, din acel moment, a dispărut orice incertitudine şi orice suspiciune de divizare pe planul sacramental şi nu mai erau îndoieli cu privire la unitate. Lucrurile mai mult sau mai puţin s-au aranjat. Cel puţin în interiorul Bisericii nu există nici o divizare. Mai există problemele cauzate de faptul că guvernul nu mă recunoaşte ca Episcop. Şi apoi cele create de fiecare preot care este sub influenţa unor comunităţi extremiste dintr-o Dieceză vecină. Sunt grupuri care hrănesc diviziuni şi îi atacă pe alţii. Ei spun că sunt singurii credincioşi autentici. Dar sunt cazuri izolate. În general prevalează armonia. - Care sunt acum lucrurile care riscă să stingă acea credinţă care a fost păstrată în timp de persecuţie? - Mulţi se lâncezesc datorită materialismului şi consumismului crescând. Mulţi nu mai vin la biserică pentru a se ruga, şi pentru că sunt mereu ocupaţi şi nu găsesc niciodată timp. Trebuie să lucrăm. Avem mult de lucrat. China este un mare ogor unde trebuie să semănăm evanghelia lui Isus. - Cum trebuie trataţi Episcopii care au acceptat hirotoniri ilegitime? - Trebuie să ne rugăm pentru ei şi să dăm mărturie bună. Şi credincioşii lor trebuie să se roage şi să dea mărturie dreaptă. Nu există alt drum decât acesta. - Dacă în timpul Anului Sfânt ar fi ridicate pedepsele canonice aplicate Episcopilor hirotoniţi fără consensul Scaunului Apostolic, Dvs ce sentimente aţi simţi în inimă? - Cei buni vor aduna roade bune. Dar nu trebuie încurajaţi cei răi să persevereze. Cine admite greşeala şi cere iertare este mai admirabil decât cel care nu admite greşeala şi nu cere iertarea. Cum poate fi iertat cel care nu recunoaşte că a greşit? - Anul Milostivirii a început de aproape două luni. Dvs, ca Episcop, cum trăiţi acest timp? - Până acum, simt că nu am făcut suficient. În mizeria mea şi în slăbiciunea mea, simt că trebuie să mă încredinţez mai mult milostivirii lui Dumnezeu. Şi simt că trebuie să fiu mai milostiv faţă de cel care este cu mine. Trebuie ascultat Papa şi cuvintele sale. Să le vestim şi să le punem în practică. - Puteţi povesti vreun episod concret pentru a arăta cum viaţa catolicilor din dieceza Dvs a fost atinsă de Anul Milostivirii? - Există un fapt luminos, care manifestă forţa milostivirii lui Dumnezeu: de când am intrat în Anul Milostivirii, numărul persoanelor care vin la biserică s-a dublat. Preoţii mei îmi povestesc că puterea milostivirii este într-adevăr mare. Recent am făcut o reculegere pentru credincioşi: mulţi care nu intrau în biserică de peste zece ani s-au apropiat de Sacramentul Spovezii şi pentru aceasta îi mulţumim lui Dumnezeu. Şi multe persoane care nu îşi vorbeau de ani datorită unor vechi certuri au mers să se spovedească şi s-au reconciliat între ele. Există foarte multe cazuri de acest tip. - Pare că în China se simte mai mult decât în alte locuri necesitatea Anului Milostivirii. Împărtăşiţi această impresie? - Împărtăşesc aceasta în mod absolut. În China chiar simţim necesitatea Anului Milostivirii. Trebuie să ne lăsăm atinşi mai mult de acesta. Asta se întâmplă pentru că natura noastră, marcată ca aceea a tuturor de păcat, tinde să cultive prejudecăţi şi dorim ca Dumnezeu să-i pedepsească pe cei răi. - În unele Dieceze, între unele comunităţi catolice încă persistă o "divizare sacramentală" între comunităţile aşa-numite "clandestine" şi cele "deschise". Anul Sfânt va putea vindeca această rană? - Este greu de spus. Pentru că noi nu ascultăm glasul lui Dumnezeu. Credem că suntem drepţi. Şi acesta se întâmplă pentru că nu cunoaştem persoana lui Isus şi nu avem o experienţă profundă cu El. - Anul Sfânt poate fi ocazia pentru a vesti şi a mărturisi Evanghelia în China şi celui care încă nu l-a întâlnit pe Isus? - Pentru a începe, trebuie să fim noi umpluţi de iubirea lui Dumnezeu. Şi după aceea să profităm de toate împrejurările pentru a o vesti. Trebuie dat exemplu, trăind Evanghelia. - În Dieceza Dvs s-a născut şi încă funcţionează un mare seminar care a dat Bisericii chineze atâţia preoţi. Cum este situaţia vocaţiilor în Dieceză? - Vocaţiile s-au diminuat. Mulţi nu mai vor să îşi dăruiască viaţa lui Dumnezeu, punându-se în slujba fraţilor. Preferă o viaţă comodă. Trebuie mărturisit că dăruirea pentru Dumnezeu este un lucru frumos, că se câştigă o bogăţie mai mare decât cea iluzorie pe care ne-o dă materialismul şi consumismul. - Aţi fondat un orfelinat şi trăiţi cu orfanii care sunt găzduiţi acolo. Ne puteţi povesti vreo experienţă frumoasă din viaţa dumneavoastră? - Este o lucrare bună şi frumoasă. Şi-au dat seama de aceasta toţi, aşa încât primeşte ajutoare şi de la budişti. De peste douăzeci de ani trăiesc şi eu acolo. Sunt circa şaptezeci de orfani, inclusiv handicapaţi grav care au nevoie constantă de îngrijirile noastre. În fiecare zi sunt cu aceşti copii. Sunt 26 de surori care ajută. Suntem susţinuţi de donaţiile poporului, care aduce nu bani, ci bunuri materiale. Ceva primim şi de la guvern. Pentru mine această lucrare este cel mai important lucru, lucrul la care ţin mai mult. Este realitatea la care nu putem renunţa. Prin ea, toţi văd iubirea gratuită a lui Isus faţă de fiecare dintre noi. Şi pot să recunoască faptul că Biserica este prezentă în lume, precum şi în China, pentru a face bine tuturor. - Dacă acest interviu vă va aduce probleme...? - De ce să aducă? Dacă cineva va avea ceva de spus, voi încerca să explic cu simplitate că eu nu am vorbit împotriva nimănui. Nu am folosit cuvinte pentru a condamna sau a critica pe nimeni. Doar am povestit istoria mea. Istoria unui sărman Episcop catolic care trăieşte în China. (Sursa: vedeţi aici) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1101, Ultimul acces: 2026-11-02 20:18:55
|
Timp total: 0.04s...
[]:1