© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
"Suntem fraţi": întâlnire istorică între Papă şi Patriarhul ortodox rus[2016-02-13]Astăzi, 12 februarie 2016, într-o zi însorită, Papa Francisc şi Patriarhul Kiril s-au îmbrăţişat şi sărutat la întâlnirea pe care au avut-o în aeroportul internaţional din Havana. Întâlnirea a avut loc departe de Europa şi diviziunile ei, pe o insulă care este şi răscruce de drumuri şi simbol. "Hermano, hermano, brother, brother, somos hermanos (frate, frate, suntem fraţi)", i-a spus Papa Francisc Patriarhului. "În sfârşit!" La rândul său, Patriarhul a spus: "Acum lucrurile sunt mai uşoare." Iar Papa: "Este clar acum că aceasta este voinţa lui Dumnezeu".Cei doi lideri au discutat avându-i alături pe traducători, respectiv pe Cardinalul Kurt Koch, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, şi Mitropolitul Hilarion, "ministrul de externe" al Bisericii Ortodoxe Ruse. La finalul întâlnirii, Papa şi Patriarhul au semnat o declaraţie comună, în prezenţa delegaţiilor catolică şi ortodoxă, după care au rostit liber câteva cuvinte. "Am vorbit ca fraţi. Avem acelaşi Botez. Suntem Episcopi. Am vorbit despre Bisericile noastre", a spus Pontiful. "Am căzut de acord că unitatea se face mergând împreună, alături." Din Havana, Papa va pleca mai departe spre Mexic (12-17 februarie), iar Patriarhul ortodox spre Paraguay şi Brazilia. Redăm în continuare câteva dintre cele 30 de numere ale declaraţiei comune: "Harul Domnului nostru Isus Cristos şi iubirea lui Dumnezeu şi împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!" (2Cor 13,13). 1. Din voinţa lui Dumnezeu Tatăl, de la care vin toate darurile, în numele Domnului nostru Isus Cristos şi cu ajutorul Duhului Sfânt Mângâietorul, noi, Papa Francisc şi Kiril, Patriarh al Moscovei şi al Întregii Rusii, ne-am întâlnit astăzi în Havana. Îi aducem mulţumire lui Dumnezeu, glorificat în Preasfânta Treime, pentru această întâlnire, prima din istorie. Cu bucurie ne-am întâlnit ca fraţi în credinţa creştină care se întâlnesc unul pe celălalt "să vorbească faţă la faţă" (2Ioan 1,12), de la inimă la inimă, pentru a discuta despre relaţiile reciproce dintre Biserici, despre problemele cruciale ale credincioşilor noştri şi despre viziunea asupra progresului civilizaţiei umane. Persecuţiile asupra creştinilor 8. Privirea noastră trebuie să se îndrepte mai întâi spre acele regiuni ale lumii în care creştinii sunt victime ale persecuţiei. În numeroase ţări din Orientul Mijlociu şi din Africa de Nord familii, sate şi oraşe întregi ale fraţilor şi surorilor noastre în Cristos sunt complet exterminate. Bisericile lor sunt în mod barbar devastate şi jefuite, obiectele lor sacre profanate, monumentele lor distruse. Cu durere aducem în atenţie situaţia din Siria, Irak şi alte ţări din Orientul Mijlociu, şi exodul masiv al creştinilor din ţara în care credinţa noastră s-a răspândit pentru prima oară şi în care aceştia au trăit încă din timpurile Apostolilor, împreună cu alte comunităţi religioase. 9. Facem apel la comunitatea internaţională să acţioneze cu urgenţă pentru a preveni izgonirea pe mai departe a creştinilor din Orientul Mijlociu. Ridicându-ne vocea în apărarea creştinilor persecutaţi, dorim să exprimăm compasiunea noastră pentru suferinţa trăită de credincioşii altor tradiţii religioase care au fost de asemenea victime ale războiului civil, ale haosului şi violenţei teroriste. 10. Mii de victime au căzut deja în violenţele din Siria şi Irak, alte multe milioane de persoane rămânând fără locuinţă sau fără mijloace de subzistenţă. Cerem comunităţii internaţionale să caute să se pună capăt violenţei şi terorismului şi, în acelaşi timp, să contribuie prin dialog la o revenire rapidă la pacea civilă. Trebuie să se asigure ajutor umanitar la scară largă pentru populaţiile afectate şi pentru numeroşii refugiaţi care caută siguranţa în ţinuturile învecinate. Facem apel la cei a căror influenţă poate schimba destinul celor răpiţi, inclusiv al Mitropoliţilor de Alep, Paul şi Ioan Ibrahim, care au fost ridicaţi în aprilie 2013, pentru a face toate eforturile pentru a asigura eliberarea lor neîntârziată. Familia 19. Familia este centrul natural al vieţii umane şi al societăţii. Suntem preocupaţi de criza prin care trece familia în numeroase ţări. Ortodocşii şi catolicii împărtăşesc aceeaşi concepţie despre familie şi suntem chemaţi să spunem că ea este o cale de sfinţenie, dând mărturie despre fidelitatea soţilor în interacţiunile lor reciproce, despre deschiderea lor pentru procrearea şi creşterea copiilor, despre solidaritatea dintre generaţii şi despre respectul pentru cei slabi. 20. Familia se bazează pe căsătorie, un act de dăruire liberă şi de iubire fidelă între un bărbat şi o femeie. Iubirea este cea care sigilează uniunea lor şi îi învaţă să se accepte unii pe alţii ca dar. Căsătoria este o şcoală de iubire şi de fidelitate. Regretăm că alte forme de coabitare au înlocuit la un anumit nivel această uniune, în timp ce conceptul, consacrat în tradiţia biblică, de paternitate şi maternitate ca vocaţie distinctă pentru bărbat şi femeie în căsătorie este interzis din conştiinţa publică. Prozelitismul 24. Ortodocşii şi catolicii sunt uniţi nu doar prin Tradiţia comună a Bisericii din primul mileniu, ci şi prin misiunea de a predica Evanghelia lui Cristos în lumea de astăzi. Această misiune cere respect reciproc pentru membrii comunităţilor creştine şi exclude orice formă de prozelitism. Nu suntem competitori ci fraţi, şi acest concept trebuie să călăuzească toate acţiunile noastre reciproce, precum şi pe cele orientate spre lumea dinafară. Îi îndemnăm pe catolicii şi pe ortodocşii din toate ţările să înveţe să trăiască împreună în pace şi iubire, şi "să gândească la fel unii pentru alţii" (Romani 15,5). În consecinţă, nu poate fi acceptată folosirea de mijloace neloiale pentru a îndemna credincioşii să treacă de la o Biserică la cealaltă, respingându-le libertatea religioasă şi tradiţiile lor. Suntem chemaţi să punem în practică preceptul Apostolului Paul: "făcându-mi astfel o cinste din a predica Evanghelia mai ales acolo unde nu fusese vestit numele lui Cristos, ca să nu clădesc pe temelia altuia" (Romani 15,20). Bisericile Greco-Catolice 25. Sperăm ca întâlnirea noastră să poată contribui de asemenea la reconciliere oriunde există tensiuni între greco-catolici şi ortodocşi. Astăzi este clar că metoda din trecut a "uniatismului", înţeleasă ca unirea unei comunităţi cu cealaltă, separând-o de Biserica sa, nu este calea pentru restabilirea unităţii. Cu toate acestea, comunităţile eclesiale care au apărut în aceste circumstanţe istorice au dreptul să existe şi să întreprindă tot ceea ce este necesar pentru a împlini nevoile spirituale ale credincioşilor lor, căutând în acelaşi timp să trăiască în pace cu vecinii lor. Ortodocşii şi greco-catolicii au nevoie de reconciliere şi şi de forme reciproc acceptabile de coexistenţă. Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1106, Ultimul acces: 2026-11-03 05:44:07
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
