© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Resemnarea noastră este arma favorită a diavolului[2016-02-17]În faţa corupţiei, a violenţei şi a atrocităţilor împotriva persoanei umane, resemnarea devine "arma favorită a diavolului", le-a spus Papa Francisc preoţilor, persoanelor consacrate şi seminariştilor în a patra zi a vizitei sale în Mexic. "Ce ispită poate să ne vină din locurile dominate de multe ori de violenţă, de corupţie, de traficul de droguri, de dispreţ faţă de demnitatea persoanei, de indiferenţă în faţa suferinţei şi a precarităţii? Ce ispită am putea avea mereu, noi cei chemaţi la viaţa consacrată, la prezbiterat, la episcopat, ce ispită am putea avea în faţa la toate acestea, în faţa acestei realităţi care pare că a devenit un sistem inamovibil?"Centrându-şi predica pe lectura evanghelică a zilei, în care Isus îi învaţă pe discipolii Săi rugăciunea Tatăl nostru, Pontiful a reflectat asupra cuvintelor "Şi nu ne duce pe noi în ispită" şi a deplâns ispita la resemnare. "În faţa acestei realităţi ne poate învinge una dintre armele preferate ale diavolului: resemnarea... O resemnare care ne paralizează, o resemnare care ne împiedică nu numai să mergem, ci şi să trasăm o cale; o resemnare care nu numai ne înspăimântă, ci care ne refugiază în 'sacristiile' şi siguranţele noastre aparente; o resemnare care nu numai că ne împiedică să vestim, ci care ne împiedică să lăudăm: ne ia veselia, bucuria laudei. O resemnare care nu numai că ne împiedică să proiectăm, ci care ne frânează în a risca şi a transforma lucrurile." Vizita Papei Francisc în statul mexican Michoacán a avut loc în antepenultima zi a călătoriei sale din 12-17 februarie 2016 în Mexic, prima de la alegerea sa ca Papă. În întreaga sa predică, a subliniat balanţa dintre rugăciune şi felul în care ne trăim vieţile. "Există o vorbă printre noi care spune aşa: 'Spune-mi cum te rogi şi îţi voi spune cum trăieşti, spune-mi cum trăieşti şi îţi voi spune cum te rogi'... Viaţa noastră vorbeşte despre rugăciune şi rugăciunea vorbeşte despre viaţa noastră... Seminariştii, când intrau în seminar, de multe ori mă întrebau: 'Părinte, eu aş vrea să fac o rugăciune mai profundă, mai mentală... '. 'Uite, răspundeam eu, 'continuă să te rogi cum te-au învăţat acasă. Şi apoi, puţin câte puţin, rugăciunea ta va creşte, aşa cum a crescut viaţa ta'." "Isus a dorit să îi introducă pe ai Săi în misterul vieţii, în misterul vieţii Sale. Le-a arătat mâncând, dormind, vindecând, predicând, rugându-se ce anume înseamnă a fi Fiu al lui Dumnezeu. I-a invitat să împărtăşească viaţa Sa, intimitatea Sa şi, în timp ce stăteau cu El, i-a făcut să atingă în trupul Său viaţa Tatălui. I-a făcut să experimenteze în privirea Sa, în mersul Său, forţa, noutatea de a spune: 'Tatăl nostru'. În Isus această expresie nu are 'gustul ' rutinei sau al repetiţiei. Dimpotrivă, are gustul vieţii, al experienţei autenticităţii. El a ştiut să trăiască rugându-se şi să se roage trăind, spunând: Tatăl nostru. Şi ne-a invitat să facem acelaşi lucru." "Prima noastră chemare", a explicat Pontiful, "este aceea de a trăi experienţa acestei iubiri milostive a Tatălui în viaţa noastră, în istoria noastră. Prima Sa chemare este să ne introducă în această nouă dinamică a iubirii, a filiaţiei... Ne-a invitat să participăm la viaţa Sa, la viaţa divină: vai nouă, celor consacraţi, consacrate, preoţi, seminarişti, Episcopi, vai nouă dacă nu o împărtăşim, vai nouă dacă nu suntem martori a ceea ce am văzut şi auzit, vai nouă. Nu suntem nici nu vrem să fim nişte funcţionari ai divinului, nu suntem nici nu dorim niciodată să fim angajaţi ai firmei lui Dumnezeu, pentru că suntem invitaţi să participăm la viaţa Sa, suntem invitaţi să ne introducem în inima Sa, o inimă care se roagă şi trăieşte spunând: Tatăl nostru." Papa Francisc a reamintit moştenirea Episcopului Vasco Vázquez de Quiroga, din secolul al XVI-lea, primul Episcop de Michoacán. Acesta nu a răspuns la situaţia dificilă în care trăiau indienii Purépechas cu apatie şi resemnare, ci această situaţie "a mişcat credinţa sa, a mişcat viaţa sa, a mişcat compasiunea sa şi l-a stimulat să realizeze diferite iniţiative care să fie de 'respiraţie' în faţa acestei realităţi atât de paralizante şi nedrepte. Durerea suferinţei fraţilor săi a devenit rugăciune şi rugăciunea a devenit răspuns concret. Şi acest lucru i-a obţinut printre indieni numele de 'Tata Vasco', care în limba purépechas înseamnă tătic." Imagini: Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1049, Ultimul acces: 2026-11-03 17:05:52
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
