Câmpulung :: Biserica Sf. Ap. Iacob Bărăţia

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0.01s...

Biserici

Biserica Sf. Ap. Iacob Bărăţia
Câmpulung

Religie:

Romano-catolic

Localitate:

Câmpulung (maghiara: Hosszúmező) (germana: Langenau)

Judeţ:

Argeş

Adresa:

strada Negru Vodă nr. 116

Cod poştal:

115100

Telefon:

0248... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresa de e-mail:

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.arcb.ro, www.primariaCampulung.ro, www.cjArges.ro, ag.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Petru Păuleţ

Hram:

Sf. Ap. Iacob

Stil arhitectonic:

Gotic

Detalii:

Nu există istoric al începuturilor de stat ale Tării Românesti care să nu pomenească numele Câmpulungului, iar, în legătură cu acest oras, nu s-au putut vreodată aminti începuturile sale fără a rosti numele lui Basarab I, al Mănăstirii Negru Vodă, al Cloasterului si al Bărătiei catolice. Într adevăr, istoria acestor monumente este strâns legată de istoria Tării Românesti.
Prima atestare documentară a orasului Câmpulung este la 1300, anul când a încetat din viată Comitele de Câmpulung Laurencius de Longo Campo. Asupra pietrei funerare a acestuia s a scris foarte mult. Ea se află folosită ca treaptă, în fata pristolului bisericii catolice "Sfântul Iacov" din Câmpulung. Această biserică mai este cunoscută si sub numele de Bărătia Câmpulungului, căci prin secolul al XVII lea au trăit aici călugări din Ordinul minoritilor barati (călugări catolici - din maghiară, "frate") .
Unii cercetători au afirmat că biserica "Sfântul Iacov" de la Bărătie este clădită în secolul al XVII-lea, dar, precum a arătat cu câtiva ani înainte Emil Lăzărescu, însăsi arhitectura bisericii dovedeste că este cu mult mai veche.
Chiar dacă stim că biserica a fost sfintită la 10 iulie 1760, totusi "forma ei actuală, lipsită de proportii" arată că avem de a face cu "o parte dintr o mai veche biserică, concepută pe un plan mai vast. "
Cum arăta clădirea în veacul al XVII-lea, se poate sti din descrierea lăsată în limba italiană de Petru Bogdan Baksici, care, ca Episcop catolic de Galipoli si apoi de Sofia, a cercetat tara noastră si pe credinciosii de lege romană. El a fost la Câmpulung mai întâi la 29/30 august 1640 si din nou la 24/25 februarie 1653. Iată stirile mai de seamă pe care le putem spicui din darea de seamă a Episcopului amintit, către Curia Cardinalilor de la Roma : catolicii din Câmpulung, "asezati din vechime, sunt de neam săsesc, dar nu mai stiu limba săsească, ci pe cea românească… Sunt peste 400 de suflete în vârstă de a se împărtăsi si cu 100 de copii".
După ce au fost pradă "ereziei lui Luther", acesti credinciosi au fost readusi cu un an mai devreme aici, adică în 1639, la catolicism, de către misionarii minoriti, sprijiniti de domnul tării, Matei Basarab. Acestia "au alungat din biserică pe preotul luteran" si prin predica lor i au convertit pe oameni. "Acum sunt toti catolici si buni crestini" spune Baksici. Părintele călugăr Giovanni Falco "a făcut o grădină în vecinătatea bisericii si i s a dat chiar casa în care stătea preotul luteran. "
Din descrierea Episcopului, biserica apare astfel: "Am vizitat… biserica, ce este închinată Sfântului Iacov cel mare, Apostolul. Este lungă de 35 de pasi si lată de 9. Au fost trei altare; două erau stricate iar singurul mare stă întreg, unde se slujeste în cele din fată, cu o imagine (icoană) pe care a dat o un călugăr ortodox, de putină vreme". În privinta vitraliului, care îl înfătisează pe Sfântul Apostol Iacob, originalul se află în biserica din Pitesti, si doar o copie (executată în anul 1999) există la Cânpulung.
"Jumătatea bisericii este boltită, iar la cealaltă jumătate sunt zidurile înalte. Este acoperită si este stricată, fiind acum veche, iar adeseori cad pietre de sus. Însă toată clădirea amenintă cu surparea", iar credinciosii "sunt prea săraci ca să o poată drege".
Din mărturiile lui Baksici (chiar dacă nu s ar lua în seamă însăsi mărturia arhitecturii bisericii) reiese limpede că biserica Bărătiei este cu mult mai veche decât anul 1640, când acesta a văzut o prima dată.
O foarte pretioasă stire care ajută la lămurirea problemei vechimii bisericii Bărătiei din Câmpulung este dată tot de Emil Lazărescu, care citează din "Istoria delle moderne rivoluzioni della Valachia", scrisă de secretarul lui Constantin Vodă Brâncoveanu, florentinul Anton Maria del Chiaro. Acesta a văzut la începutul secolului al XVIII lea biserica din Câmpulung. Recunoscând că nu este decât un fragment din biserică si clopotnită "i framuenti di una chiesa col suo campanile", del Chiaro aminteste că au fost altă dată acolo sasi catolici ("sassoni cattolici") , cum dovedeste la intrarea din stânga, si o inscriptie de mormânt cu aceste cuvinte: "hic requiescit in pace generosus dominus Iohannes P…huius saxoni ecclesia custos, qui obiit MCCCLXXIII" (adică: "aici odihneste în pace nobilul domn Ioan P…păzitorul acestei biserici săsesti, care a încetat din viată în 1373") . Piatra, ne spune E. Lăzărescu, nu poate proveni însă de la vechiul Cloaster, care era o mănăstire dominicană, nicidecum o biserică săsească. El crede că această piatră acoperea însusi "mormântul celui căruia, dintru început, îi fusese destinată".
Acest argument îi dă putinta lui E. Lăzărescu de a dovedi că o altă lespede, cu mult mai vestită, cea de pe mormântul comitelui Laurentiu, a apartinut într adevăr acestei biserici si nu a fost adusă de la Cloasterul dominican din Câmpulung. Această piatră, azi tocită si asezată ca treaptă la altarul bisericii "Sfântul Iacov" are o inscriptie latinească de cea mai mare însemnătate, care sună astfel pe româneste: "Aici s-a îngropat comitele Laurentiu de Câmpulung, de pioasă pomenire Anul Domnului 1300". Acest Laurentiu era comitele, adică mai marele sasilor din Câmpulung în 1300. A fost, asadar, îngropat tot la "Sfântul Iacov", care era biserica de mir a orasului. Dacă aceasta era construită deja la 1300, înseamnă că este anterioară mortii comitelui; deci este "în ciuda tuturor refacerilor si transformărilor suferite, singura biserică datând, măcar în parte, din secolul al XIII lea, cunoscută dincoace de Carpati".
Concluzia lui Emil Lăzărescu este că biserica "Sfântul Iacov" din Câmpulung (Bărătia) este o clădire din secolul al XIII lea. Însăsi arhitectura sa confirmă acest lucru. Este de asemenea important de a fi luată în atentia Directiei Monumentelor Istorice. Se impun săpături arheologice, pentru a se cunoaste mai bine planul bisericii si pentru o eventuală subliniere si diferentiere a părtilor foarte vechi de cele refăcute în timp.
Date privind clopotnita sunt putine. Cunoastem, datorită Episcopului Baksici, că în 1640 exista "o clopotnită în fata usii bisericii, făcută din lemn, cu două clopote mari". Acelasi aminteste că în 1653 era o "clopotnită făcută din lemn cu două clopote foarte bune".
Actuala clopotnită se stie că a fost clădită din zid de către Nicolaus Wolf în 1730. Putem crede că a fost arsă de turci în secolul al XVIII lea. Cum arăta clopotnita Bărătiei acum aproape un secol, aflăm din fotografia si din cromolitografia făcute de Carol Popp de Szatmary în 1869. Pe atunci clopotnita avea proportii frumoase (fără adaosul ceasorni-cului) si era zugrăvită. Acum ar fi necesară restaurarea sa.
Nicolae Grigorescu ne-a lăsat tablouri înfătisând clopotnita Bărătiei cu prăvăliile vecine.
Nicolae Iorga scria că la intrarea clopotnitei era zugrăvit Sfântul Nicolae în odăjdii de Episcop catolic, având însă o insciptie slavonă. Cu putin înainte, încă pe vremea comunistilor, Sfatul Popular a silit parohia să văruiască clopotnita, fără ca aceasta să fi primit aprobarea Directiei Monumentelor Istorice. Cercetări sub tencuiala nouă ar putea aduce această icoană la lumină.
Vechimea si arhitectura casei cu foisor (casa parohială) ne îngăduie a o pune în relatie cu informatia parvenită tot de la Baksici, în 1640, că, sub Matei Basarab, care ajutase pe catolici pentru a-i izgoni pe luterani, preotul franciscan locuia deja în casa fostilor preoti luterani. Boltile clădirii vor da poate putinta unei analize arhitectonice si arheologice care să ateste că această clădire există încă din secolul al XVI-lea (foisorul fiind poate adăugat ulterior) .
Un document din 1814 vorbeste de un împrumut de 50 de scânduri de rând, fiindcă se ajunsese la poditul caselor, iar mesterii nu puteau să căpriorească nefiind podit.
Si pivnita este amintită de documente. Un zapis din 1723, întocmit de enoriasi, arată că biserica "Sfântul Iacov" nu avea alt venit decât 7 viisoare, care se puneau în pivnita preotului Moyses Babick, pe atunci paroh si păzitor al Bărătiei.
Întreaga clădire asteaptă o restaurare stiintifică, pe temei arhitectonic si arheologic.
Curtea cu grădină a fost în vechime cimitir în jurul bisericii. Apoi un hrisov provenit de la Constantin Brâncoveanu din 1707 arată că Atoniu Sârbu "a fost îmgropat la mănăstirea" baratilor de la "Sfântul Iacov". Un alt document latin ne arată că, la 1789, în iunie, turcii au tăiat capul unui oarecare Mihail Szabo, în grădina mănăstirii, si apoi a fost îngropat de catolici în cimitir. În sfârsit, Episcopul catolic care a cercetat Bărătia în 1827, dispune între altele ca cimitirul să fie împrejmuit "cu orice, ca să nu intre jivinele, mai ales porcii". Grădina o aminteste si Baksici. Putem bănui că o parte din curtea bisericii a fost folosită încă din vechime ca loc de îngropare, iar restul, drept curte si grădină. Tinând seama de vechimea bisericii, nu încape îndoială că săpături arheologice în curtea Bărătiei vor avea un folos stiintific deosebit: în biserică se îngropau fruntasii comunitătii săsesti, iar afară, oamenii de rând.
În concluzie, precum arată si rapoartele arhitectilor Directiei Monumentelor Istorice, la complexul Bărătia din Câmpulung, recunoscut ca monument istoric, se impun măsuri urgente de consolidare si restaurare.
Parohia dispune în cadrul cimitirului orasului de o parcelă, proprietate, numită cimitirul Flămânda.
Filiale, unde nu sunt biserici sau capele si unde există familii răzlete : Dragoslavele: o familie; Rucăr: o familie; Bughea de Jos: două familii; Nămăiesti: o familie; Schitu Golesti: două familii.
În Parohie sunt 130 de familii cu 280 de credinciosi.
Preotii parohi din ultimii 50 de ani au fost: pr. Carol Koslowski; pr. Ioan Cervenes; pr. Martin Cabalas; pr. Ilie Sociu, pr. Petru Păulet.
Ansamblul Bărăţiei din Câmpulung Muscel este legat de cele mai vechi timpuri ale istoriei oraşului. Situat în centrul Câmpulungului, el mai păstrează astăzi o biserică de piatră ciuntită şi redusă la dimensiunile altarului aflată în mijlocul curţii, un turn clopotniţă izolat şi casa parohială, ambele aliniate la stradă, degajate de clădirile ce fuseseră construite ulterior în jurul lor prin recentele lucrări de reconstrucţie şi restaurare.
Biserica Sfântul Iacob este cea mai veche clădire din ansamblu, interesantă prin prezenţa cunoscutei lespezi de mormânt a Comitelui Laurenţiu de Longo Campo datată la anul 1300, aflată în interior, sub altar. Prezenţa unor console de piatră cioplite lucrate în stilul gotic tardiv, dovedind preexistenţa unei bolţi cu nervuri precum şi documentele, printre care descrierile episcopului catolic Baksiţ din mijlocul veacului al XVII-lea, indicau o vechime mai mare.
Cercetările arheologice efectuate au confirmat această ipoteză şi au dovedit că monumentul actual este de fapt corul unei biserici mai mari dispărută, prelungită spre vest cu o navă ale cărei fundaţii au fost scoase acum la iveală şi puse în evidenţă prin coborârea nivelului curţii. Săpăturile făcute în interior au mai descoperit sub pardoseala din secolul al XVII-lea temeliile unui al doilea cor, mai vechi, ţesute cu fundaţiile navei, dovedind prezenţa unei biserici anterioare corului gotic, putând deci fi pusă în legătură cu piatra de mormânt a Comitelui Laurenţiu şi datând ca atare înainte de anul 1300.
Lucrările de restaurare au urmărit valorificarea datelor obţinute prin cercetări. Pardoseala corului şi nivelul terenului în dreptul fostei nave au fost coborâte până la nivelul de călcare din veacul al XVII-lea precizate prin fragmentele de cărămizi pavimentate descoperite, iar fundaţiile corului mai vechi au fost marcate în pardoseala nouă.
Arhitectura gotică a corului a fost subliniată prin degajarea arcului triumfal dintre cor şi navă ce fusese astupat cu zidărie odată cu dărâmarea navei şi prin trasarea conturului bolţii dispărute în tencuiala pereţilor. Ferestrele au fost readuse la dimensiunile lor şi completate cu colonete şi timpane de piatră, ultimele tratate schematic neputându-se cunoaşte formele lor autentice. Portalul din faţada de sud a fost eliberat prin dărâmarea clădirilor noi aşezate în faţă, iar în sacristia dinspre nord a fost refăcută bolta, degajată vechea pardoseală şi redeschisă uşa spre altar ce fusese închisă cu zidărie.
Mai trebuie menţionate în cadrul lucrărilor de restaurare a bisericii punerea în valoarea a pietrei de mormânt din anul 1300 expusă pe un soclu de zidărie şi a celorlalte trei lespezi din veacul al XVIII-lea descoperite prin săpături. Principalele blocuri de piatră recuperate, printre care o cheie de boltă şi un stâlp cu inscripţia purtând numele parohului menţionat de episcopul Baksiţ şi anul 1648, au fost expuse în interior, iar unele fragmente de ancadramente din piatră sculptată neidentificate au fost încastrate în zidăria faţadei.
Turnul clopotniţă, înainte de restaurare, înglobat pe trei laturi de clădiri mai noi, era socotit ca fiind singurul element semnificativ al ansamblului. Construit în anul 1730 pe locul unui turn mai vechi, cu o interesantă decoraţie ceramică şi picturală exterioară foarte vizibilă încă în fotografiile şi acuarelele pictorului Szatmary din anul 1860, a fost supraînălţat la sfârşitul veacului al XIX-lea cu un etaj pentru ceasuri cu acoperiş piramidal înlăturând interesantul acoperiş cu şindrilă cunoscut din tablourile lui Szatmary şi Grigorescu.
Astăzi turnul este degajat prin dărâmarea clădirilor noi care îi ascundeau faţadele. Părţile superioare, care îi dau monumentului o siluetă caracteristică intrată în obişnuinţa locuitorilor oraşului, au fost menţinute.
Casa parohială, construită în cursul veacului al XVII-lea cuprinde o serie de încăperi boltite la etaj, aşezate peste pivniţe mari, frumos boltite, pe jumătate adâncite în pământ şi cu foişor cu arcade şi coloane masive de zid ridicate deasupra gârliciului de acces la pivniţă. Complet transformată în timp, cu ziduri supraînălţate, cu bolţile şi pereţii pivniţei modificaţi spre stradă pentru amenajarea unor prăvălii, casa nu se deosebea cu nimic ca înfăţişare de celelalte clădiri mai noi învecinate. Sondajele şi decapările de tencuieli executate în scopul restaurării au făcut însă posibilă revenirea la vechile forme.
Astăzi, monumentul cu acoperişul în patru ape şi pante repezi, cu faţade modificate prin micşorarea ferestrelor la vechile dimensiuni şi mai ales prin desfiinţarea vitrinelor şi prăvăliilor Ťmoderneť şi coborârea cornişei, apare din nou aşa cum trebuie să fi arătat la origine în vremea lui MATEI BASARAB (1632-1654) . Trebuie semnalată, ca o realizare tehnică deosebită, dărâmarea ce părea o necesitate din cauza stării de avansate degradare în care se afla.
In interiorul pivniţei restaurate, cu bolţile întregite şi portalul de piatră eliberat de zidăria de umplutură, au fost depozitate toate bucăţile de piatră recuperate în cursul lucrărilor, printre care fragmente de inscripţii, capitele, piese sculptate şi nervuri cu urme de zugrăveli decorative. In clădirile anexate alipite casei parohiale a mai putut fi parţial reconstruită, pe baza urmelor păstrate în zidărie, o boltă pe trompe de colţ, formând pornirea coşului unei foste bucătării.
Prin lucrările de restaurare recent terminate ansamblul istoric al Bărăţiei cu monumentele sale revalorificate se prezintă în condiţiile corespunzătoare vechimii şi importanţei sale istorice şi arhitectonice.
Arh. STEFAN BAL

Alte informaţii:

Pe teritoriul Parohiei activează:
Congregaţia "Surorile de Caritate ale Sfântului Apostol Paul" venite din Birmingham, Anglia.
"Asociaţia Inimă Deschisă" cu sediul în str. C. Brâncoveanu nr. 32, unde este şi Casa de Noviciat a Surorilor tel / fax: 0428/510580. Surorile lucrează la Şcoala Sfântul Iacob şi la Coşul de pâine pentru cei săraci ( luni, miercuri şi vineri se oferă supă şi pâine pentru 700 persoane, iar numai pâine pentru alte 150 persoane) .
Scoala Sfântul Iacob situată în str. Matei Drăghiceanu, nr. 4, tel/fax: 0248/510650 este formată din:
- grădiniţă - 110 copii
- ciclul primar (cl. I - IV ) 160 elevi
- ciclul gimnazial ( cl. V - VIII ) 190 elevi
"Asociaţia Caritas Câmpulung" cu sediul în str. Negru Vodă nr. 116, care are 3 proiecte:
- proiectul Impreună ( integrarea tinerelor din Centrele de Plasament in societate şi în muncă, prevenirea abandonului copiilor)
- Centrul de integrare socială, morală, intelectuală a copiilor care au abandonat şcoala.
- Centrul de zi: O rază de speranţă ( apartamente pentru mame solidare cu copii, spaţiu de joacă şi de recreere pentru copii pe timpul zilei) .
"Asociaţia Sfântul Vincenţiu de Paul, Conferinţa Sfântul Iacob" cu sediul în str. C. Constantinescu nr. 14, bl. 6 sc A, parter, ap. 2, ( o asociaţie catolică laică formată din voluntari, care ajută spiritual şi material pe cei care sunt în nevoi. Această asociaţie întocmeşte şi verifică persoanele înscrise la supă şi pâine) .

Cod Monument:

AG-II-m-A-13554

Nr. vizualizări:

12433

Data ultimei vizualizări:

2026-10-21 03:46:58

Data ultimei actualizări:

2017-06-01 11:58:42

Data încărcării pe sit:

2005-07-25 19:33:50

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea ăn format mărit!

Vedere din spate
Foto: Sorin Cercea

Timp total: 0.02s...

[]:1