Rogoz :: Biserica Sf. Arhangheli

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0,26s...

Biserici

Biserica Sf. Arhangheli
Rogoz

Religie:

Ortodox

Localitate:

Rogoz (maghiara: Rogoz)

Comună:

Târgu Lăpuş

Judeţ:

Maramureş

Adresa:

nr. 282

Cod poştal:

435611

Telefon :

0765... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.protopopiatul-lapus.ro, www.episcopiammsm.ro, www.primariaTarguLapus.ro, www.cjMaramures.ro, mm.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

Hojda Ioan

Hram:

Sf. Arh. Mihail şi Gavril

Stil arhitectonic:

Lemn

Detalii:

Aflata in inima Tarii Lapusului, odinioara indeajuns de incapatoare pentru toata suflarea satului, a fost ridicata la 1663 din doua lemne masive aduse din apropiere, de pe Dealul Popii. Forma, substanta, functia si expresia initiala au dainuit nealterate pana astazi. Impresionante sunt decoratiunile exterioare: braul in forma de funie rasucita cu simboluri solare ce inconjura biserica si imbinarile de lemn ce dau peretilor aspectul unor ziduri de caramida. Elementul ornamental caracteristc acestei biserici il constituie capetele grinzilor ce sprijina streasina, cioplite in forma de cap de cal - element laic, intalnit la multe la casele taranesti. Remarcabila ramane simbolistica acestui locas; un exemplu clar il constituie mester-grinda decorata cu motive ale mitologiei romanesti arhaice: Soarele, Luna, Luceferii, Stelele. Pictura, cu tematica foarte variata, a fost savarsita la 1785, iar astazi se pastreaza fragmentar, doar in naos si pronaos.

Alte informaţii:

Biserica Sf. Arhangheli este construita din grinzi masive de ulm incheiate in unghi drept si intarite pe alocuri cu cepi grosi de lemn. Dimensiunile sale sunt de 14 X 5, 5 m, adica aproximativ acelea ale bisericilor de lemn mai mari din zona (Costeni, Stoiceni) . Ca plan, cladirea se incadreaza in tipul, specific pentru Romania, al bisericii de lemn dreptunghiulare cu absida altarului decrosata. Ea prezinta insa si doua elemente de plan mai deosebite: forma absidata a extremitatii vestice a cladirii si alcatuirea din sapte laturi a absidei altarului in locul celor cinci obisnuite. Pronaosul absidat, asociat cu lipsa pridvorului si cu amplasarea intrarii pe latura sud a incaperii, reprezinta o trasatura arhaica, pe care o intalnim numai la una din bisericile grupului, biserica Sf. Arhangheli din Dobric, construita probabil tot in secolul al XVII-lea. Absida heptagonala avea si biserica Cuvioasa Paraschiva din Libotin, azi disparuta. Compartimentarea interioara este cea obisnuita, remarcandu-se insa lungimea relativ mare a pronaosului fata de naos.
Sistemul de acoperire interioara este cel relevat la bisericile din acest grup. Trebuie precizat insa ca in cazul de fata bolta este construita in directa prelungire a peretilor laterali, fara nici o retragere – tot o trasatura a bisericilor mai vechi – si ca este intarita printr-o mester-grinda decorata pe fata inferioara cu crestaturi. Acoperisul, unitar, prezinta o frapanta asimetrie, determinata de supralargirea streasinii pe latura de miazanoapte a cladirii (cea mai ferita de intemperii in aceasta parte a tarii) , creandu-se astfel pe intreaga lungime a bisericii un amplu spatiu adapostit, prevazut cu o masa rustica si doua banci, ce adauga lacasului un farmec patriarhal. Ca la majoritatea bisericilor din nordul Transilvaniei, elementul major al elevatiei este turnul foarte inalt amplasat peste pronaos, dar care aici este tratat cu multa dibacie pentru evitarea unui efect de verticalitate exagerat: in acest scop, turla propriu-zisa a fost „taiata” la jumatatea inaltimii prin introducerea unei mici trepte sindrilice, partea de sus a segmentului superior fiind ocupata de pitoreasca galerie cu cate doua arcade pe fiecare latura si balustrada din scanduri traforate dispuse in consola. Coiful conic este impartit la randul sau in trei trepte, element care nu se intalneste la celelalte biserici din grup, dar este folosit la unele biserici din Salaj si Bihor. Baza patrulatera a coifului este punctata in colturi de acele patru turnulete ce reproduc intocmai forma turnului insusi, aducand o nota atat de caracteristica si de pitoreasca unui numar insemnat de biserici nord-transilvanene. Insusindu-ne concluziile Danei Tarnavschi Schuster, conform carora „tipul de turn inalt cu galerie cu arcade si coif flesa cu patru turnulete”, deosebit de frecvent in Tara Lapusului, „a aparut spre sfarsitul secolului XVII, devenind preponderent in secolul XVIII”, socotim ca turnul impunator a bisericii se datoreaza foarte probabil refacerilor din anul 1785.
Foarte bogate sunt elementele decorative de sculptura ale bisericii Sf. Arhangheli. Se remarca dintai, pe peretele sudic al pronaosului, intrarea cu ancadrament masiv tratat intr-o nota de simplitate rustica, cu exceptia acoladei prea ascutite, de o forma destul de hibrida. La vest de intrare, trebuie semnalata o cruce artistic cioplita, inalta cat peretele pe care este aplicata. Braul in chip de funie rasucita decoreaza numai latura sudica a corpului principal avand o rozeta – simbol solar – la jumatatea lui, pe cand latura nordica este impodobita cu doua asemenea rozete. Mai sus, cele doua randuri de cosoroabe prezinta cunoscutele crestaturi ce imita cornisa in zimti de caramida a unei biserici de zid. Elementul de plastica ornamentala cel mai caracteristic il constituie insa capetele de grinzi ce sprijina streasina in dreptul peretilor de despartire si in colturile edificiului, cioplite in profiluri variate, cele mai multe in forma traditionala a capului de cal sau intr-o forma apropiata. Alaturi insa de acest element, foarte raspandit in ornamentica arhitecturii noastre populare trebuie atrasa atentia asupra unui alt element zoomorf mult mai rar: este vorba de o piesa de lemn asezata „in chituci” in unghiul drept format din doua „capete de cal” mai scurte decat celelalte – unul vertical lipit de perete, celalalt in consola – si care ofera o evidenta asemanare cu un cap de animal stilizat, avand urechi, bot si ochi marcati prin doi cepi, eventual un bour. Aceasta piesa decorativa este lucrata cu prea mare grija ca forma ei sa poata fi atribuita unei intamplari; de asemenea, singurele doua piese de acest fel sunt asezate, simetric, in locuri care nici acestea nu par a fi intamplatoare, ci mai curand locuri de cinste, desi discrete, potrivite prin urmare amplasarii unor elemente simbolice a caror semnificatie ne scapa astazi: anume la jumatatea fiecarei laturi lungi a bisericii. Cat de insemnat este rolul simbolisticii in ornamentatia bisericii Sf. Arhangheli din Rogoz o dovedeste inca un element de sculptura, neasteptat de data aceasta nu atat prin forma cat, in special, prin locul pe care il ocupa, deoarece „capul de cal” foarte bine modelat la care ne referim este cioplit la extremitatea de vest a mester-grinzii boltii, prelungita in podul bisericii, sub turn, unde este intuneric si nu o vede nimeni.
Dupa cum am mai aratat, biserica a fost pictata in doua randuri; despre o pictura anterioara celei din 1785 nu avem cunostinta si cercetarea noastra nu a reusit sa identifice urme. Pictura din 1785 este opera zugravilor Radu Munteanu din Ungureni (sat invecinat cu Rogoz, facand parte din com. Cupseni) si Niculae Man din Poiana Porcului (azi Fantanele, sat dependent ca si Rogoz de Tg. Lapus) ; identificarea celor doi zugravi mentionati in inscriptia referitoare la invazia tatarilor din 1717 cu autorii zugravelii de la 1785, atestata de inscriptia din altar, am facut-o pe baza datelor cunoscute despre Radu Munteanu, din care reiese ca el a activat in perioada 1767-1800. Despre maniera de lucru a acestui zugrav, la care, alaturi de trasaturile generale ale picturii populare a timpului, se remarca si „anumite trasaturi specifice”, s-au adus suficiente date. Cat priveste pe Niculae Man, al carui aport in decorarea bisericii din Rogoz nu este precizat si despre care nu exista alte atestari documentare, o caracterizare este imposibila. El a fost probabil un meserias de mana a doua, angajat poate pe temeiul inrudirii sale cu preotul bisericii si cu comanditarul lucrarii, care poarta toti acelasi nume patronimic de Man. Pictura din 1785 se pastreaza pe peretii incaperilor in proasta stare si cu mari lipsuri. Printre scenele mai bine conservate, se pot mentiona: in pronaos, acoperind peretii de sud, vest si nord, marea compozitie a Judecatii din urma, care in randul cetelor de pagani promisi iadului cuprinde si pe „nemti”, ca la biserica din Desesti (Maramures) , pictata tot de Radu Munteanu; in naos, pe peretele sudic, se vad: Nathan certandu-l pe David, Onufrie pustnicul, Taierea capului Sf. Ioan Botezatorul, Iona si chitul; pe peretele nordic se distinge un fragment din Pilda fecioarelor, in varianta transilvaneana, cu reprezentarea lui Hristos si a „miresii lui Hristos”. Simpla enumerare a acestor teme demonstreaza lipsa de coerenta a programului iconografic, trasatura comuna, de altfel, ansamblurile de pictura din aceeasi zona si epoca.
Biserica a fost pictata a doua oara in 1834, numele zugravului ramanand de data aceasta necunoscut. Pictura, care acopera tavanul pronaosului, bolta naosului si cafasul, este de slaba calitate artistica, cu un desen foarte defectuos, placuta insa prin coloritul viu, mai ales al motivelor florale, care constituie nu numai chenare late, ci invadeaza si campul scenelor, intocmai ca la unele icoane pe sticla. Principalele teme infatisate sunt: pe registrul de sus, pe latura sudica, Cina cea de taina, Spalarea picioarelor si doua scene mascate de cafas; pe latura de nord, scene din Patimi. Pe registrul inferior al boltii, pe latura sud sunt infatisate patru scene din Facere (Facerea lui Adam, Facerea Evei, Adam si Eva inselati de sarpe, Izgonirea din rai) ; pe latura de nord, de asemenea in patru scene, Pilda omului care a cazut in talhari, inclusiv aceea a suirii omului „pre dobitoc” si a ducerii lui acasa de catre „Isus Hristos”.
Printre numeroasele icoane vechi ale bisericii, semnalam o frumoasa icoana a Maicii Domnului cu Pruncul avand chipurile si nimburile lucrate intre-un relief destul de pronuntat; inscriptia – „1787. Aceasta ico (a) na au platit Pop Onu” – arata ca ea apartine zestrei perioadei de renovare de la 1785.
Biserica a fost inclusă pe lista patrimoniului mondial al UNESCO în decembrie 1999.

Cod Monument:

MM-II-m-A-04618

Nr. vizualizări:

14176

Data ultimei vizualizări:

2026-05-12 23:25:16

Data ultimei actualizări:

2016-03-18 09:51:47

Data încărcării pe sit:

2005-12-04 15:58:59

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere din lateral
Foto: Ţetcu Mircea Rareş

Timp total: 0,27s...

[]:1