Farliug :: Biserica Nasterea Maicii Domnului

Acasă > Biserici

Timp stanga: 0,25s...

Biserici

Biserica Naşterea Maicii Domnului
Fârliug

Religie:

Ortodox

Localitate:

Fârliug

Comună:

Fârliug

Judeţ:

Caraş-Severin

Adresa:

nr. 114

Cod poştal:

327200

Telefon :

0762... Click aici pentru a Vizualiza Telefoanele!

Adresă de e-mail :

NU deţinem adresa de e-mail...

Adrese utile:

www.episcopiacaransebesului.ro, www.comuna-firliug.ro, www.cjCS.ro, cs.prefectura.mai.gov.ro

Preot:

DANIEL-COSMIN POPESCU

Hram:

Naşterea Maicii Domnului, Învierea Domnului

Stil arhitectonic:

Neobizantin

Înalţime maximă:

15m

Detalii:

Despre vechimea bisericii nu avem date exacte. Nicolae Stoicescu spune că biserica avea hramul Adormirii Maicii Domnului şi că datează din secolul al XVIII–lea, „ante 1783“ contrazicându-l pe Grigorie Popiţi care afirmă că ar data la 1783. Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica spun că „biserica actuală este datată 1789“. Mai sigură este datarea bisericii în prima jumătate a secolului al XVII-lea, nu după 1750. Statistica Episcopiei Timişorii din 11 iunie 1767 menţionează la Fârliug doi preoţi ortodocşi, cu numele de Popovici . Ori este greu de crezut existenţa la Fârliug a doi preoţi, ce presupune o parohie mare, şi inexistenţa unei biserici! În ianuarie 1774 Nicolae Stoica de Haţeg vorbeşte despre „popa Matei“ din Fârliug. Cu siguranţă acolo exista deja o biserică, deoarece obercnezul Ignea îl voia de ginere şi preot la Fârliug. Nicolae Stoica face chiar o deplasare la Fârliug, unde cunoaşte pe fiica acestuia şi acceptă propunerea. Nu ne putem imagina ca Nicolae Stoica de Haţeg să accepte să fie preot într-o parohie cu cel puţin doi preoţi dar fără biserică.
Administraţia austriacă dă un decret în 1776. Primul paragraf prevedea ca „în fiecare localitate din Banatul Timişorean, cu locuitori ortodocşi care au o parohie, trebuie să se ridice la timp şi o şcoală trivială pentru învăţământul tineretului lor“ . La Fârliug şcoala se înfiinţează tocmai în 1776, deci exista deja o biserică la acel an.
Argumentul cel mai puternic este pictura de pe semicalota sfântului altar care „după părerea unei comisii naţionale de expertiză de la Bucureşti datează înainte de prima jumătate a secolului XVII“ .
Probabil biserica a fost ridicată în timpul stăpânirii turceşti, când nu era îngăduit bisericilor ortodoxe să aibe turn şi clopot, pentru ca populaţia să nu poată fi alertată în cazul unor invazii otomane. Turnul clopotniţă a fost ridicat între anii 1783-1785 , după instaurarea administraţiei austriece în Banat, când interdicţia turcească a fost anulată.
Pe un „Minei pe Octomvrie“, Râmnic, 1776, se semnează doi preoţi: „ierei Ioan, ierei Dimitrie “. Textul a fost scris spre sfârşitul secolului al XVIII–lea, ceea ce trădează o parohie cu doi preoţi.
Pe un Minei pe Martie, Râmnic, 1779, se află scris: „acest Minei iastă a bisericii Ferliucului. Eu, Mihai Belgia paroh“ scris în prima jumătate a secolului al XIX-lea . În registrele de stare civilă Mihail Belgia se semnează la oficierea serviciilor religioase până în anul 1831 . Pe un Minei pe Mai, Râmnic, 1780 pe coperta 1 este scris: „această carte ce să zice Minei, iastă a bisericii Ferligului cumpărată cu banii bisearicii şi cine să va afla să o fure sau să zică că-I a lui să fie afurisit de 300 şi 18 sfinţi părinţi ce s-au strâns la săboru dintîi de la Nicheea şi să-i săce o mână şi un picior şi să i să varsă maţăle lui ca ale lui Arie“. Inscripţia a fost datată la sfârşitul secolului al XVIII lea . Din conţinutul ei rezultă clar că este vorba despre un preot, chiar bine pregătit, care în evul mediu cunoştea că primul Sinod Ecumenic s-a ţinut la Niceea, că au participat 318 sfinţi părinţi, etc. Comparând această însemnare cu cea redată mai sus, şi formele aproape identice pentru numele loclaităţii –Ferlicului, în prima şi Ferligului , în cea de a doua – şi faptul că au fost scrise în aceeaşi perioadă, autorul este, probabil, tot preotul Mihail Belgia.
Pe un „Triod“ tipărit în Bucureşti în anul 1746, s-a semnat „Parohul Fărliugului din satu Temeşăsc. Scris în anul 1805, în luna lui ianuarie în 24 zile“ . Poate fi vorba despre acelaşi Mihail Belgea, sau chiar Ioan Belgea, care din 1791 este consemnat ca învăţător, probabil fiind şi preot, fiind trecut în registrele de stare civilă până în anul 1835 .
O a doua însemnare este scrisă pe coperta 1: „în vinerea apştilor am scris, în luna lui aprilie în 8-lea an 1819“.
Pe un „Minei pe Septembrie“, Râmnic, 1780, pe coperta 1 este însemnarea, făcută probabil de acelaşi preot: „Aciast Minei iastă a biserici Ferliugului cumpărat cu banii bisiaricii şi cine va zice că nu-i a bisericii să fie anatema“. Însemnarea a fost făcută în prima jumătate a secolului al XIX-lea .
Pe un Minei pe Iulie, Râmnic, 1780, mai sunt două însemnări de la prima jumătate a secolului al XIX-lea, ambele cu text asemănător: „Această carte ce să numeşte Minei pe două luni, adecă pe luna lui Iulie şi august este a bisăricii Furliucului“ şi „acest minei iastă a bisăricii Furliugului cumpărat cu banii bisăricii“ .
Registrele de stare civilă consemnează numele lui Nicolae Avramescu, între 1824-1838, primul preot cunoscut din familia Avramescu .
În anul 1833 este instalat la Fârliug preotul Sava Chevereşan, care va păstori până în anul 1838. Venirea lui la Fârliug este legată probabil de retragerea lui Mihail Belgea în 1831, probabil bolnav sau chiar decedat în anul 1832. În 1834 la Fârliug este consemnat şi Dimitrie Drăghici , care va sluji şi el până în anul 1838. Dimitrie Drăghici îl va înlocui pe Ioan Belgia, care nu va mai fi consemnat din anul 1835.
Pe un Penticostar, Râmnic, 1743, se păstrează într-o însemnare numele unui crâsnic: „Această sfântă şi dumnezeiască carte ce se numeşte Penticostari este a sf bisearici a satului Furluc cumpărată cu bani sfintei bisearici şi am scris eu, robul lui D-zeu, Dimitrie Sârbu cu mâna dă ţărână. Mâna va putrezi iară scrisoarea în veac să va pomeni. Dimitrie Sârbu crâsnic. Anu 1834 “. Aceeaşi persoană se semnează pe un Minei pe Mai, Râmnic, 1780: „Scris-am eu robul lui Dumnezeu, Dimitrie Sârbul în anul 1834“ .
Numele unui alt crâsnic ne este păstrat într-o însemnare de pe un Minei pe Iulie, Râmnic, 1780, pe fila 185 păsrându-se însemnarea: „Dimitrie Enăşilă crâsnic la biserica Fărliucului de 20 şi 2 de ani 1834 de 2 iunie în zile“ . Tot el se semnează pe un Minei pe Iulie, Râmnic, 1780 dimpreună cu Nicolae Marta: „Dimitrie Ecăşilă crîznic în Ferliuc cu Nicolae Marta în Furliuc cu (…) amândoi de un caracteri, 1835“ .
Nicolae Marta se semnează şi singur pe aceeaşi carte: „această s-tă carte iastă a sfintei bisăricii Furlugului cumpărată cu banii bisăricii. Scris-am cu mâna de ţărână. Mâna va putrezi iară scrisoarea în veac se va îndrepta. Dat în Furluc în 28 iulie 1839. Nicolae Marta crîznic în Furluc de la 16 ani de la naştere şi de 3 ani crîznic“. De aici vedem că în 1835 Nicolae Marta era la începutul activităţii sale de crîsnic. Era un obicei vechi ca, încă din tinereţe, cel care vroia să înveţe o meserie să se alipească de cineva mai bătrân care ştia dedesupturile acestei meserii, ceea ce este şi cazul lui Nicolae Marta care a învăţat pe lângă Dimitrie Enăşilă care, în 1885 când începe Nicolae Marta, avea 23 de ani de slujire ca şi paraclisier. Mai trebuie remarcat că, deşi Nicolae Marta era doar crâsnec, ştia să scrie, ceea ce dovedeşte prezenţa unei şcoli bune la Fârliug.
Între 1835 şi 1837 Nicolae Marta era doar ucenic. După cei trei ani de „practică“ el este considerat deja crîsnic deplin. Probabil că ucenicia pentru crîsnic avea stabilită o perioadă de trei ani, după cum reiese dintr-o inscripţie de pe aceiaşi carte: „să se ştie când m-am pus eu Nicolae Marta crîznic. M-am pus în 1 septembrie anu 1837 şi am slujit pănă la anul 1840 şi de acea încolo şi sunt 3 ani în Furluc în 20 august anu 1840. Nicolae marta crîznic de 3 ani împlinit“.
În anul 1836 va veni ca preot la Fârliug Leontie Avramescu, fiul lui Nicolae Avramescu, probabil. Leontie va sluji la Fârliug până în anul 1857 .
În anul 1838 pleacă de la Fârliug atât Sava Chevereşan cât şi Dimitrie Drăghici, la Fârliug fiind numiţi Nicolae Groza, ce va sluji până în anul 1872 şi Teodor Catone, care în 1858 va trece la confesiunea greco-catolică, unde va mai sluji până în 1874 .
În anul 1854 sunt amintiţi la Fârliug alţi doi crâsnici, într-o însemnare de pe Triodul, Bucureşti, 1746 : „În acest an, 1854 am fost crâsnic, Simeon Groza şi Simeon Marghis crîsnic “. Din aceste însemnări rezultă că la Fârliug funcţionau câte doi crîsnici. Simeon Groza va ajunge jude primariu la Fârliug în perioada anilor 1880.
O însemnare pe aceaşi carte ne descoperă numele altui crâsnec: „să se ştie când m-am pus eu Crisnec Ioane Aga că m-am pusu în 29 iunie anu 1859 şi dimplinitu până în anu 1866, 24 augustu cu Ioane Vitta amindoi. Ioane Aga“. Ioan Aga ţinea să arate clar că a trecut perioada de ucenicie şi că, probabil, l-a luat alături de el pe Ioan Viţa.
În anul 1855 a fost instalat ca preot Simeon Avramescu, probabil fiul lui Leontie Avramescu, ca al treilea preot slujitor în Fârliug . La Fârliug mai slujeau preoţii Nicolae Groza şi Teodor Catone. Ultimul este de tristă amintire, deoarece în 1858 va trece la confesiunea greco-catolică cu aproape întreaga parohie, la credinţa străbună mai rămânând doar 40 de familii.
Pe Mineiul pe Septembrie, Râmnic, 1780, este consemnat anul acoperirii bisericii cu şindrilă: „În anul 1861 s-au început a se şândrui s biserică şi s-au gătat în anul 1863 în 4 octomvrie prin epitropul Nicolae Marta cu şindrilă lungă 1600 şi tăiată face 32. 000. Ion Aga crîsnec“ .
În şedinţa din 27 decembrie 1885 preotul Simeon Avramescu aduce la cunoştinţa Comitetului şi Sinodului Parohial pastorala episcopului Ioan Popasu prin care se informau parohiile că s-a înfiinţat Tipografia Diecezană la Caransebeş. Vestea a fost primită cu mult entuziasmn de către credinicioşi .
În şedinţa din 22 februarie 1887 preotul Simeon Avramescu aducea înaintea Comitetului Parohial că preotul greco-catolic, Petru Catone, fiul lui Toade Catone, a ocupat o parte din sesia parohiei ortodoxe şi refuză să o cedeze proprietarului de drept. Comitetul Parohial însărcinează epitropia să scoată extrasul de carte funciară pentru acele terenuri şi să facă demersurile necesare la Consistoriul Diecezan pentru recuperarea terenurilor ocupate abuziv de preotul greco-catolic Petru Catone .
Am amintit deja însemnarea lui Simeon Groza din anul 1887, când consemnează grindina ce a căzut pe 6 august, de praznicul Schimbării la Faţă. El se semnează „Simeon Grozav, econom“, termenul de econom sugerând, probabil, că Simeon Groza era în 1887 epitrop.
În şedinţa Sinodului parohial din 20 august 1889 se hotărăşte achiziţionarea a 3 clopote noi pentru biserica din Fârliug, cele vechi fiind sparte. Se dorea achiziţionarea unui clopot mare, de 150 de Kg, a unuia mijlociu, de 75 de kg, şi a unuia mic, de 50 kg .
În proiectul de buget pe anul 1890, propus spre aprobare, la poziţia 11 era prevăzută cumpărarea unui Apostol cu suma de 8 fl. Până la urmă se va face coletă prin sat şi, cumpărarea Apostolului în 1896 ducând la divergenţe puternice între învăţătorul Georgiu Ionuţescu şi pretorul Nicolau Dobrescu.
Din acelaşi proiect de buget, poziţia 5, aflăm numele celor doi crâsnici: Ioan Aga şi George Marghita, remuneraţi într-un an cu 12 fl.
La şedinţa Comitetului Parohial din 19 noiembrie se stabileşte repararea turlei şi a clopotului precum şi refacerea gardului bisericii . Lemnul va fi cumpărat de la Paul Gaşpary, tatăl lui Arthur.
În 1890 Comitetul parohial a delegat pe Iosif Viţa, epitrop prim, Petru Groza şi Ioan Viţa pentru a merge în Timişoara „la fabrica de clopote“ pentru a cumpăra cele trei clopote . Banii au fost adunaţi abia în anul 1891 când Macsim Popovici, protpopul Bocşei Montane înaintează un raport cemtrului eparhial, arătând că fârliugenii voiau ca de sărbătoarea Pogorârii Sfântului Duh clopotele să fie sfinţite .
Comitetul Parohial, în şedinţa din 26 aprilie 1892, hotăra încă o dată, reparaţii capitale la localul şi turnul bisericii . Este cert că nici în 1892 cele trei clopote nu au ajuns la Fârliug.
În şedinţa din 17 ianuarie 1893 se hotărăşte achiziţionarea unor veşminte preoţeşti, din mătase roşie cu fir aurit, la preţul de 140 fl. , şi un steag roşu tot cu fir aurit, costând 60 fl. Deoarece suma de 200 fl. nu era în totalitate la dispoziţia epitropiei, se hotărăşte contractarea unui credit de la banca „Lugojana“ din Lugoj, pentru a putea achiziţiona atât veşmintele cât şi steagul roşu cu fir aurit, pentru înfrumuseţarea bisericii . Steagul se păstrează şi astăzi, fiind într-adevăr o piesă de artă bisericească deosebită, pictată, pictura păstrându-se slab.
Epiotropul prim, Iosif Viţa, a încercat realizarea unui cor la biserică, adunând şi o sumă de 21 de fl. , însă Comitetul Parohial a socotit că suma nu este suficientă pentru înfiinţarea unui cor. Banii se vor folosi la cumpărarea steagurilor şi veşmintelor preoţeşti . Se pare că la cumpărarea acestora au participat şi nobili Teodor Pali Kruceni şi Paul Gaşpary .
De asemenea se programează reparaţii capitale la localul bisericii, în vara acestui an. Sunt prevăzute acelaşi reparaţii şi la suportul pentru clopote şi turnul bisericii, ceea ce ne face să credem că nici în 1893 cele trei clopote nu au ajuns la Fârliug .
Sărbătoare mare la Fârliug pe 29 iunie 1894, de praznicul Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, când protopopul Macsim Popovici va instala pe Aureliu Avramescu, capelan în Fârliug, fiul lui Simeon Avramescu, grav bolnav de emfizem pulmonar . Alegerea datei poate avea şi un caracter misionar, Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, fiind şi hramul capelei greco-catolice. Deşi proaspăt instalat la Fârliug, între anii 1894–1895, Aureliu Avramescu va suplini la Parohia Ortodoxă din Vermeş . El revine la Fârliug pe 26 iulie 1895, de când îl va suplini pe învăţătorul Georgiu Ionuţescu.
Tot în anul 1894 notarul pretorial Nicolau Dobrescu sesizează pe Protopopul Macsim Popovici şi, mai apoi, Consistoriul Diecezan, despre o disensiune între învăţătorul Georgiu Ionuţescu şi cei doi preoţi. Aureliu şi Simeon Avramescu au iniţiat în anul 1892 o colectă pentru cumpărarea unui Apostol cu litere latine, de la Librăria Diecesană din Caransebeş însă, învăţătorul Ionuţescu vroia să-l cumpere de la Mitropolia din Sibiu, pentru a fi scris cu litere cirilice.
Protopul va dispune o anchetă şi va trimite la Fârliug pe capelanul Ioan Stoican din Ezeriş. Acesta înaintează raportul anchetei pe 4/14 august. Din raport rezultă că afirmaţiile lui Nicolau Dobrescu sunt nefondate, ne existând nici un conflict între învăţător şi preoţi. Totuşi credem că, măcar în parte, Nicolau Dobrescu avea dreptate. Apostolul se va cumpăra abia peste patru ani, în 1 august 1896. Mai apoi, în 1902, când Georgiu Ionuţescu a fost pensionat, va refuza să predea inventarul şcolii lui Aureliu Avramescu, cum ar fi fost regulamentar.
Apostolul a fost deja cumpărat în august 1896. Nicolau Dobrescu revine cu o nouă sesizare, în termeni mult mai duri, pe 4/16 august 1896. Protopopul înaintează dosarul Consitoriului Diecezan, vicarul Filaret Musta dispunând analizarea lui în Sinodul Eparhial. Din nefericire, dosarul 266 ce cuprindea analiza reclamaţiei de către Sinod, nu se mai păstrează în arhivă, ne ştiind cum s-a rezolvat situaţia. Din păcate nici o listă de inventar nu menţionează vre un Apostol tipărit înainte de anul 1900. Arhiva parohiei păstrează un Apostol, Sibiu, 1900, „tipărită acum ântâia-óră cu litere latine în dilele Preînâlţatului Împěrat şi Rege Francisc Iosif I. “ . Ori Apostolul cumpărat nu s-a păstrat, ori s-a cumpărat abia în 1900.
Pe 23 iunie 1895 Comitetul Parohial înaintează un raport către Protopopiatul Ortodox Bogşa-Montană, prin care arată că pe pământul parohiei ortodoxe s-au constituit mai multe livezi de pruni şi s-au obţinut roade bogate. În consecinţă s-a cumpărat un cazan de ţuică instituindu-se şi o „Fundaţie de Răchie“, atât la biserică, cum şi la şcoală. Ţuica era păstrată şi valorificată de către epitropi. Datorită fiscalităţii excesive impuse de autorităţi, Comitetul Parohial se vede nevoit să decidă vânzarea acestuia . Protopopul înaintează raportul Consitoriului Diecezan, pe 3/15 iulie 1898, care decide vânzarea acestuia prin licitaţie.
Potrivit Raportului general despre starea protopopiatului pe anul 1897 în plan bisericesc şi şcolar. Date statistice cu privire la averile bisericeşti şi şcolare - 1897 Parohia Ortodoxă Fârliug avea în proprietate 60 de jugăre de teren, obiecte bisericeşti în valoare de 650 de fl. , şi o avere bisericească, ce număra 2. 790 fl.
În decembrie 1898 în biserica din Fârliug au intrat hoţii. Preotul paroh a raportat protopopului Macsim Popovici cele întâmplate. Hoţii au pus un „par“ lung pe care s-au urcat pe fereastra sfântului altar, au deschis-o, au intrat în biserică, au deschis dulapul cu bani şi au furat 12 fl.
Notarul Iosifu Andreiu şi judele primariu Iosifu Viţa au anunţat jandarmii, dar făptaşii nu au fost prinşi. Preotul paroh încheie raportul cu cuvintele: „banii nu sunt mulţi iară mica onoare, ce au mai avut-o, comuna Furlug, au perdut-o pentru totdeauna, când şi în biserică se află lotrii jefuitori! “ .
În anul 1901 capelanul Aureliu Avramescu a fost detaşat la Cuptoare, pentru a suplini ca paroh şi învăţător, deoarece comuna a fost în majoritate greco-catolică şi a acceptat să revină la Ortodoxie cu condiţia ca Episcopia să le asigure tot timpul preot şi învăţător în sat.
Comitetul Parohial Fârliug s-a întrunit pe 11/24 martie 1901 sub preşedenţia ad hoc a lui Ioan Viţa, epitrop prim, spre a cere Consistoriului Diecezan şi Protopopiatului Bocşa-Montană pe preotul Aureliu Avramescu, deoarece parohul Simeon Avramescu este grav bolnav şi, ne fiind preot în sat, greco-catolicii profită de situaţie şi preotul Petru Catone atrage credincioşii ortodocşi pentru a se spovedi şi împărtăşi.
Redăm şi un pasaj din cererea Comitetului Parohial, despre preotul Simeon Avramescu: „ …care cu pietate şi bună credinţă şi părinteasca sa iubire, cu cele mai mari greutăţi în mijlocul unei comune unite ne-au păstorit pre noi, poporul cel dreptcredincios ortodox în număr de 1620 de suflete“ .
Datorită situaţiei satului Cuptoare, Consistoriul Diecezan obligă pe capelanul Ioachim Jurca din Ezeriş, să stea pe timpul Săptămânii Sfintelor Patimi şi de Praznicul Învierii, în Fârliug.
Cererea Comitetului Parohial păstrează şi numele lui Ion Groza, „jude prim. [ariu]“ în anul 1901.
În anul 1937 arhiereul Vasile Lăzărescu va face o vizită canonică la Fârliug şi, constatând gradul avansat de degradare al sfântului antimis, în 19 decembrie 1937 va sfinţi un nou antimis pe seama Parohiei Fârliug .
În anul 1940 la Fârliug erau 1932 de credincioşi ortodocşi, 295 de greco-catolici şi 18 romano-catolici, parohia fiind de clasa a II-a .
Între anii 1945-1947 a fost restaurată biserica prin ridicarea pereţilor cu 1, 5 m, folosindu-se cărămidă arsă, sub îngrijirea preotului Nicolae Popovici. Biserica a fost sfinţită la 5 octombrie 1947 de către episcopul Caransebeşului, Veniamin Nistor . Probabil acum, episcopu îi schimbă hramul care a fost încă din sec XVIII, „Adormirea Maicii Domnului“, cu „Naşterea Maicii Domnului“, care rămâne până astăzi.
Imediat după instaurarea regimului comunist, la 2 septembrie 1949, preotul Nicolae Popovici este obligat să predea statului român, reprezentat de o comisie formată din Petru Borduz, preşedintele Comitetului Provizoriu al Comunei Fârliug, Gligor Bulzan, secretar, Stoica Ion, agent agricol şi Andreica Pavel, delegatul Comitetului Provizoriu al plasei, sesia parohială, în total de 49 jugăre (33, 96 ha) .
O nouă reparaţie la biserică este făcută în anul 1972, de către preotul Alexe Lupanos.
În anul 1982, preotul Ioan Mateia a contractat pictorul de categoria I, Gheorghe Costiurin, pentru pictarea bisericii, începută în anul 1983 şi terminată în anul 1985 . Pe lângă Gheorghe Costiurin au mai lucrat Eugen Potros „şi mai tinerii Silviu Softu, Aron Ion, Florea Constantin. Pictura s-a făcut în frescă atât în interior cât şi în exterior. Recepţia picturii s-a făcut în anul 1988, iar în anul 1989 s-au făcut reparaţii capitale la exteriorul bisericii, la turlă, etc.
Tot acum s-a pictat şi iconostasul, până acum fiind îmbpodobit cu 18 icoane înrămate, cele mai multe vechi de peste o sută de ani, donate în anii 1850-1890.
Pictura a fost sfinţită de către PS dr. Laurenţiu Streza, episcopul Caransebeşului, pe 21 septembrie 1997. Ceremonia a avut un fast aparte: călăreţi şi ţărani în straie populare au aşteptat arhiereul la intrarea în sat şi a fost condus cu o caleaşcă până la biserică. Din păcate părintele Ioan Mateia nu a mai putut culege roadele ostenelilor sale, fiind deja preot în Reşiţa, Parohia Fârliug fiind păstorită de preotul Bogdan Berdacicu.
Tot sub păstorirea părintelui Berdacicu, a fost dărâmată casa parohială, însă nu s-a mai reuşit ridicarea ei.
După căderea regimului comunist, preotul Ioan Mateia va depune actele pentru restituirea unora dintre terenurile expropriate în 1949, fapt realiazat, conform Legii Nr. 18/1991 în 9 aprilie 1992, primind 4, 06 ha teren arabil şi 1 ha pădure .
În anul 2002 a fost reconstituit, prin strădaniile preotului Cristian Franţ, dreptul de proprietate asupra terenului silvic, obţinându-se şi titlul de proprietate. Tot în anul 2002 s-au început lucrările pentru ridicarea casei parohiale, urmând a se ridica pe vechiul amplasament. Casa va avea 6 camere, bucătărie, baie şi cămară plus încă trei camere la mansardă. Proiectul a fost realizat de arhitectul Şerban Antonescu. Prin grija preotului Cristian Franţ, în anul 2002 s-a reuşit turnarea fundaţiei pentru noul imobil. Tot la casa parohială se intenţionează realizarea unui muzeu al Parohiei, în care urmează a fi valorificat bogatul invetar istoric al bisericii.
3. 1. 2 Noţiuni de artă bisericească
Biserica este construită în formă de navă simplă în stil bizantin, din blocuri mari de piatră, cu ziduri groase de peste 1 m. , legătura între ele făcându-se cu mortar. Acoperişul era din şindrilă, trecut prin mai multe restaurări, învelişul fiind din ţiglă glazurată de tip „solzi“, făcut în două ape, sprijinindu-se pe boltă.
Absida
Absida este semicirculară cu mărimea de 180°, cu diametrul de 6 m.
Extrovert, prezintă două registre de pictură, primul în partea de sus, cu 3 icoane pictate în stil frescă, înfăţişând de la sud la nord, următoarele episoade scripturistice: Învierea fiicei lui Iair, Vindecarea orbului din Betsaida, Vindecarea celor zece leproşi.
Al doilea registru prezintă două icoane în partea de jos, deasupra de soclu, spre extremitatea sudică a absidei, reprezentând doi arhangheli. Probabil este o probă a pictorului.
Pereţii laterali (Naosul şi Pronaosul)
Naosul are o lungime de 10 m. şi o lăţime de 8 m, iar pronaosul are dimensiunile 3, 6/8 m. Pereţii laterali sunt susţinuţi de 5 travee, primele 4 având lungimea de 0, 6 m iar ultimul, dinspre vest, de 0, 8 m.
Pe pronaos se sprijină corul, în faţă fiind doi pilaştrii cu dimensiunile de 0, 35/0, 5 m la o distanţă de 1, 5 m. între ei şi 3 m. de pereţii laterali.
Pe cei doi pereţi laterali, în partea de sus, sub streaşină, este un registru cu 4 fresce. Astfel peretele nordic conţine de la est la vest: Înmulţirea pâinilor, Vindecarea orbilor, Vindecarea slugii sutaşului, Vindecarea multor boli ; iar cel sudic: Vindecarea paraliticului de la lacul Vitezda, Învierea fiului văduvei din Nain, Vindecarea omului împărătesc, Nunta din Caana Galileii.
Pridvorul
Pridvorul este alcătuit din patru pilaştrii închişi prin arce de cerc şi uniţi printr-o boltă. Pe boltă este pictat în medalion „Emanuel“.
Pilaştrii 1 şi 2 au pictaţi spre vest pe Sfnţii Arhangheli Mihail şi Gavril. Între pilaştrii 1 şi 3 sunt pictaţi: Sfintul Cuvios Daniel şi Sfântul Apostol Petru iar între pilaştrii 2 şi 4: Sfântul Cuvios Alipie şi Sfântul Apostol Pavel.
Tot în pridvor, deasupra uşii de la intrare este pisania: „Cu voia Tatălui, cu ajutorul Fiului şi puterea Sfântului Duh, această sfântă biserică monument istoric, al Parohiei Fârliug, cu hramul „Naşterea Maicii Domnului“, ridicată în sec. XVIII, s-a împodobit cu pictură nouă de către pictorul Gheorghe Costiurin între anii 1983 – 1985 sub păstorirea ÎPS Dr. Nicolae Corneanu Mitropolitul Banatului, protopop al Reşiţei fiind Prea Onoratul Preot Dr. Vasile Petrica, prin purtarea de grijă a preotului paroh Ioan Mateia, cu sprijinul Consiliului Parohial, al epitropilor Julă Gheorghe, Mateia Petru şi Viţă Ion, al cântăreţului Drăgan Petru şi al bunilor credincioşi ai parohiei.
Ale Tale dintru ale Tale, Ţie Îţi aducem de toate şi pentru toate. “
Mult mai importantă este pictura de pe semicalota Sfântului Altar, pictură pentru care biserica a fost declarată: „monument istoric“ . Este foarte greu de stabilit anul sau autorul său. Tradiţia satului spune că biserica ar avea 500 de ani, deci ar data din secolul al XV-lea. Afirmaţia este foarte greu de susţinut, cu atât mai mult cu cât nu avem cercetări arheologice în zonă.
Pictura este pe piele aplicată pe lemn, arătând clar că semicalota aparţine uni biserici mai vechi, probabil de lemn, din secolele XIV–XV, de unde a fost mutată în actuala biserică. Pictura este în stil bizantin, fiind împărţită în trei părţi: una centrală şi două laterale (sus şi jos) de fiecare parte. În partea centrală este reprezentată Sfânta Treime încoronând-o pe Maica Domnului. Fecioara Maria este reprezentată în partea de jos, pe un nor de culoare gri, cu un crin în mână. Maica Domnului are veştmântul albastru iar acoperământul roşu-vişiniu. Deasupra, tot pe câte un nor, este reprezentat Dumnezeu–Tatăl şi Iisus Hristos. Dumnezeu–Tatăl poartă un veşmânt gri şi o mantie albastră, ţinând în mâna dreaptă un sceptru iar cu stânga o coroană deasupra capului Maicii Domnului. Mântuitorul ţine coroana cu dreapta, în stânga având o cruce, poartă o haină roşie şi o mantie albastră.
Dumnezeu–Duhul Sfânt este redat mai sus, la mijloc, în chip de porumbel, înconjurat de raze.
Pictorul a numit această scenă „ĐˇĐ˘ĐĐ TP°Đ¦Đ“ („STAIA TROIŢA“) .
În partea de sus este redat câte un sobor de îngeri, cel al Sfântului Arhanghel Mihail şi cel al Sfântului Arhanghel Gavriil, arhanghelul fiind pictat în mijlocul îngerilor cu un glob albastru în mână. Globul este împărţit de o cruce cu raze. Inscripţia de pe cruce fiind „S. S. S. D. S. S. “ .
În partea de jos apar câte doi evanghelişti. Aceasta este tot ce se mai păstrează din vechea pictură. Aceeaşi pictură se găseşte pe întreaga suprafaţă a bisericii ortodoxe din Valea-Mare, situată la 4 km. de Fârliug.
Pictura de pe absidă este în frescă şi redă, respectând erminia, chipuri de ierarhi: Sfântul Ierarh Chiril al Alexandriei, Sfântul Ierarh Grigorie Teologul, Sfântul Ierarh Vasile cel Mare, Sfântul Ierarh Ioan Gură de Aur, Sfântul Ierarh Nicolae [din Mira Lichiei], Sfântul Ierarh Spiridon al Trimitundei, încadraţi de doi arhidiaconi: Sfântul Arhidiacon Laurenţiu şi Ştefan.
Mai jos este un brâu din ramuri de măslin, apoi o pictură ornamentală reprezentând chipuri de serafimi şi cruci.
Iconostasul
Catapeteasma este din zid, cu lungimea de 6 m. Distanţa dintre Uşile Împărăteşti şi cele diaconeşti este de 1, 3 m. iar între acestea din urmă şi zid sunt 0, 975 m.
Iconostasul prezintă 4 registre:
Primul registru, cel de jos, este format din cele patru icoane împărăteşti: Iisus între Maica Domnului şi Sfântul Ioan Teologul; Maica Domnului între Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril; Sfântul Ierarh Nicolae spre nord (deşi hramul este „Naşterea Maicii Domnului“) şi Sfântul Ioan Botezătorul. Următorul registru redă cele 12 Praznice Împărăteşti, un registru mai sus Sfinţii Apostoli iar ultimul registru înfăţişează 12 prooroci ai Vechiului Testament în medalion.
Deasupra Uşilor Împărăteşti este „Sfânta Maramă“, mai sus Sfânta Treime la stejarul Mamvri, şirul fiind încheiat pe verticală de un medalion cu „Fecioara Semnului“.
Pe latura estică a iconostasului, în Sfântul Altar sunt pictate de la sud spre nord: Jertfa lui Cain şi Abel; Moise vede rugul arzând (în mijlocul flăcării fiind Maica Domnului) ; Jertfa lui Avraam.
Naosul (introvert)
Pe bolta naosului sunt trei medalioane:
– Primul şi cel mai apropiat de iconostas reprezintă pe „Hristos Î‘ şi Î©“, fiind înconjurat de medalioanele celor patru evanghelişti.
– Al doilea reprezintă Sfânta Treime la stejarul Mamvrii, înconjurat de medalioanele Sfinţilor Arhangheli: Mihail, Gavril, Rafail, Uniil.
– Medalionul deasupra corului înfăţişează pe Fecioara Maria încadrată de medalioanele a patru profeţi.
Partea sudică a bolţii redă la sud: Buna Vestire; Naşterea Domnului, Întâmpinarea Domnului şi Botezul Domnului. Spre nord sunt redate: Cina cea de Taină, Răstignirea, Învierea, Arătarea Mironosiţelor.
Pe pereţii naosului sunt două registre de pictură: un registru cu medalioane înfăţişând, la sud: trei sfinţi mucenici, doi sfinţi doctori făcători de minuni şi patru cuvioşi, iar la nord: trei mucenici, un sfânt doctor făcător de minuni, două muceniţe şi patru cuvioase.
Al doilea registru redă sfinţi în mărime naturală, după cum urmează:
–Pe peretele sudic: Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, Sfântul Mucenic Teodor Tiron, Sfântul Mucenic Ioan Ostaşul, Sfântul Mucenic Iuliu Veteranul, Sfântul Mucenic Sebastian, Sfântul Cuvios Antonie cel Mare, Sfântul Cuvios Eftimie cel Mare, Sfântul Cuvios Pahomie cel Mare, Sfântul Cuvios Stelian.
–Pe peretele nordic: Sfântul Mare Mucenic Dimitrie, Sfinţii Împăraţi Constantin şi Elena, Sfântul Mare Mucenic Mina, Sfântul Ioan Noul Mucenic, Sfânta Muceniţă Ecaterina, Sfânta Muceniţă Elisaveta, Sfânta Muceniţă Filofteea şi Sfânta Cuvioasă Parascheva.
Mai jos se găseşte un brâu de cruci, apoi pictură ornamentală.
Pronaosul (introvert)
Pe tavan sunt trei medalioane: Sfântul Ioan Botezătorul în centru, Sfântul Cuvios Hariton, respectiv Sfântul Cuvios Teodor.
Pe cei doi pereţi continuă al doilea registru din naos sunt, la sud: Sfântul Ierarh Ilie Iorest, Sfântul Ierarh Iosif cel Nou de la Partoş, Sfântul Ierarh Sava Brancovici, Sfântul Cuvios Nicodim de la Tismana. La nord: Sfânta Cuvioasă Tatiana, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Sfântul Mucenic Oprea şi Sfântul Serghie. Pe latura vestică: Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica, Sfântul Cuvios Sofronie de la Cioara, Sfântul Cuvios Visarion Serai. La ierarhi sunt reprezentaţi: PF Patriarh Justin Moisescu iar ca arhiereu al locului ÎPS Nicolae Corneanu.
Cei doi pilaştrii sunt împodobiţi ornamentali cu chipuri de serafimi şi medalioane cu cruci.
ALTE OBIECTE DE ARTĂ
În colecţia de Artă Bisericească a Mitropoliei Banatului se păstrează o icoană a Maicii Domnului, din 1757, autorul ne fiind cunoscut. Este pictată în tempera, pe lemn, dimensiunile 74, 5X52 cm. Anul şi iniţialele încrustate pe dosul icoanei. Icoana a fost folosită pe iconostas ca icoană împărătească . Similarul acesteia, icoana Mântuitorului, pictată în acelaşi an şi de acelaşi pictor, se mai păstrează încă la parohie.
Alături de cele două icoane împărăteşti, pe iconostas mai erau alte 16 icoane prăznicar. Pe una dintre ele, înfăţişând uciderea Sfântului Arhidiacon Ştefan cu pietre, este scris: „ĐŃ‡Đ°ŃŃ‚ŃŠ Đ‡ĐşóĐ˝ŃŠ ŃĐ°u Đ—uĐłŃ€ŃŠĐ˛Ń–Ń‚ Ń‰Ń– Ń‡Ń–ŃŃ‚Ń–Ń‚ Ń Đ‘Đ˝ŃŃ”Ń€Đ¸ĐşŃ–Ń– Đ´Ń–Đ˝ Đ¤ĐľŃ€Î›ĐľĐş Đ´ŃŠ ĐźĐľĐżĐ° ÎÎµĎ‰Đ´ĐľŃ€ ĐšĐ°Ń‚ĐľĐ˝Ń” 1857 Đ°uĐłucŃ‚ 1 “. În anul 1786 s-au înlocuit cele două icoane împărăteşti cu alte patru icoane pictate, probabil, de către pictorul Ştefan Popovici. Icoanele repreintă pe: Iisus Hristos, Maica Domnului, Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Arhanghel Mihail. Dimensiunile sunt 1X0, 7 m, pictate pe lemn, în ulei.
După pictarea iconostasului toate icoanele sunt păstrate în podul bisericii.
Se mai păstrează o cruce de lemn, restaurată la 1880 , un sfeşnic de bronz pentru proscomidiar din 1892 şi două sfeşnice, puţin mai mici, pentru Sfânta Masă din 1894, tot de bronz.
Avem foarte multe icoane pe lemn din sec. XVII–XIX.
Cărţi de cult începând din sec. XVII.
Se mai păstrează broderii, candele şi cădelniţe vechi, un disc aurit fără picior, veşminte, etc.
LISTA PREOTILOR SLUJITORI
Popovici ? (1764)
Popvici ? (1764)
? Matei (1774)
? Ioan
? Dimitrie
Mihail Belgea (?–1831)
Ioan Belgea (?–1835)
Nicolae Avramescu (?–1838)
Leontie Avramescu (1836–1857)
Sava Chevereşan (1833–1838)
Dimitrie Drăghici (1834–1838)
Nicolae Groza (1838–1872)
Teodor Catone (1838–1858 gr. cat–1874)
Simeon Avramescu (1855–1901)
Aureliu Avramescu (1894–1928?)
Nicolae Popovici (1928?–1953)
Alexe Lupanos (1953–1980)
Ioan Mateia (1981–1992)
Bogdan Berdacicu (1993–2000)
Cristian Franţ (2001–2003)

Cod Monument:

CS-II-m-B-11114

Nr. vizualizări:

7327

Data ultimei vizualizări:

2026-04-25 04:13:40

Data ultimei actualizări:

2015-11-03 14:36:21

Data încărcării pe sit:

2006-05-29 06:54:22

Nr. Mesaje:

Nr. Fotografii:

Clic pe fotografii pentru a le vedea in format mărit!

Vedere de ansamblu
Foto: Nelu_Pozaru

Timp total: 0,29s...

[]:1