Papa Francisc: Tinereţea să fie un timp de dăruire generoasă

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc: Tinereţea să fie un timp de dăruire generoasă

[2019-04-02]

Papa Francisc
„Cristos este viu. El este speranţa noastră şi tinereţea cea mai frumoasă din această lume. Tot ceea ce atinge El întinereşte, devine nou şi se umple de viaţă. De aceea, primele cuvinte pe care vreau să le adresez fiecărui tânăr creştin sunt: El este viu şi vrea ca tu să trăieşti!” Astfel începe exortaţia apostolică postsinodală „Christus vivit” a Papei Francisc, semnată luni, 25 martie, în Sfânta Casă de la Loreto, adresată „tinerilor şi întregului popor al lui Dumnezeu”. În document, alcătuit din nouă capitole împărţite în 299 de paragrafe, Papa Francisc mărturiseşte că s-a lăsat inspirat de bogăţia de reflecţii şi dialoguri din cadrul Sinodului Episcopilor dedicat tinerilor, desfăşurat în Vatican, în octombrie 2018.

Primul capitol este intitulat „Ce spune Cuvântul lui Dumnezeu despre tineri?” În el, Pontiful evocă pe scurt figuri din Vechiul Testament precum: Iosif, Ghedeon, Samuel, regele David, Solomon şi Ieremia, fetiţa pe nume Naaman şi tânăra Rut. Trecând apoi la Noul Testament, Papa aminteşte că „Isus, cel veşnic tânăr, vrea să ne dăruiască o inimă mereu tânără”. Pentru El, vârsta nu stabilea privilegii şi faptul că cineva avea mai puţini ani nu însemna că valora mai puţin. Papa Francisc afirmă: „Nu trebuie să ne pară rău că ne consumăm tinereţea fiind buni, deschizându-ne inima Domnului, trăind într-un mod diferit”.
În capitolul următor, „Isus Cristos mereu tânăr”, Papa subliniază că Isus „nu vă iluminează pe voi, tinerii, de departe sau din exterior, ci pornind de la însăşi tinereţea Sa, pe care o împărtăşeşte cu voi” şi în El se pot recunoaşte multe aspecte specifice inimilor tinere. Alături de El „putem bea din adevăratul izvor care menţine vii visurile noastre, proiectele şi marile noastre idealuri şi care ne lansează în vestirea vieţii care merită să fie trăită”; „Domnul ne cheamă să aprindem stele în noaptea altor tineri”. Vorbind despre tinereţea Bisericii, Pontiful invită: „Să îi cerem Domnului să elibereze Biserica de cei care vor să o îmbătrânească, să o proptească în trecut, să o frâneze, să o facă imobilă. De asemenea, să cerem să o elibereze şi de o altă tentaţie: de a credere că este tânără pentru că cedează la tot ceea ce îi oferă lumea; de a crede că se reînnoieşte pentru că îşi ascunde mesajul şi se confundă cu alţii. Nu. Este tânără când este ea însăşi, când primeşte forţa mereu nouă a Cuvântului lui Dumnezeu, a Euharistiei, a prezenţei lui Cristos şi a forţei Duhului Său în fiecare zi.”
Sfântul Părinte a explicat că este necesar să prezentăm figura lui Isus „într-un mod cât mai atrăgător şi mai eficient”, şi apoi a admis că există tineri care simt prezenţa Bisericii ca fiind „deranjantă şi chiar iritantă”. Această atitudine îşi adânceşte rădăcinile „şi în motivaţii serioase şi respectabile: scandalurile sexuale şi economice; nepregătirea unor preoţi care nu sunt în măsură să intercepteze în mod adecvat sensibilitatea tinerilor, rolul pasiv acordat tinerilor în interiorul comunităţii creştine, efortul Bisericii de a motiva propriile poziţii doctrinale şi etice în faţa societăţii”. Unii tineri cer „o Biserică care să asculte mai mult, care să nu condamne continuu lumea. Nu vor să vadă o Biserică tăcută şi timidă, dar nici într-un etern război pentru două sau trei teme care o obsedează.”
În al treilea capitol, intitulat „Voi sunteţi acum ai lui Dumnezeu”, Papa Francisc tratează diverse aspecte ale vieţii tinerilor, subliniind de exemplu că mulţi trăiesc în contexte de criză. Astfel, i-a amintit pe tinerii care trăiesc în situaţii de război, pe tinerii exploataţi şi pe cei care cad victime răpirilor, criminalităţii organizate, traficului de persoane, sclaviei, exploatării sexuale, violenţelor sexuale. „Mulţi tineri sunt ideologizaţi, instrumentalizaţi şi transformaţi în carne de tun sau ca forţă de impact pentru a distruge, a intimida sau a-i ridiculiza pe alţii. Şi lucrul cel mai rău este că mulţi devin individualişti, duşmănoşi şi neîncrezători faţă de toţi, devenind astfel prada uşoară a unor propuneri dezumanizatoare şi a planurilor distructive elaborate de grupări politice sau puteri economice.”
În secolul XXI, mulţi tineri trăiesc în spaţiul digital, cu reţelele lui sociale. „Este şi un spaţiu de solitudine, de manipulare, exploatare şi violenţă, până la a ajunge la cazul extrem definit ca ‘dark web’. Mijloacele de comunicare digitale pot expune la riscul de dependenţă, de izolare şi de pierdere progresivă a contactului cu realitatea concretă. Noi forme de violenţă se răspândesc prin intermediul reţelelor de socializare, de exemplu cyberbullismul; reţeaua web este un canal de răspândire a pornografiei şi de exploatare a persoanelor în scop sexual sau prin intermediul jocurilor de noroc.” Se aminteşte apoi că într-un document pregătit de 300 de tineri din întreaga lume înainte de Sinod se afirmă că „relaţiile on-line pot deveni inumane” şi pătrunderea tot mai profundă în lumea digitală a favorizat un fel de „migraţiune digitală”, adică o detaşare a familiei de la valorile culturale şi religioase, ceea ce conduce multe persoane spre „o lume a solitudinii”.
Desigur, nu putea lipsi fenomenul migraţiei. „Preocuparea Bisericii îi priveşte îndeosebi pe cei care fug de război, de violenţă, de persecuţie politică sau religioasă, de dezastre naturale cauzate inclusiv de schimbările climatice şi de sărăcia extremă”. Alţi migranţi „sunt atraşi de cultura occidentală, nutrind uneori aşteptări nerealiste care îi expun la grele dezamăgiri. Traficanţi fără scrupule, deseori legaţi de carteluri de droguri şi de arme, exploatează slăbiciunea migranţilor; trebuie semnalată îndeosebi vulnerabilitatea migranţilor minori neînsoţiţi.” Chiar şi despre abuzurile sexuale asupra minorilor se vorbeşte, subliniind-se faptul că preoţii care s-au murdărit cu astfel de „crime oribile nu constituie majoritatea, aceasta fiind în schimb alcătuită din cei care duc mai departe un minister fidel şi generos”. Apoi punctează în document: „Să ne amintim însă că nu se abandonează o mamă când este rănită”.
Finalul capitolului conduce arată „calea spre ieşire”. Este pomenit de exemplu servitorul lui Dumnezeu, Carlo Acutis, pentru care există deschis un proces de canonizare. Acesta „a ştiut să folosească noile tehnici de comunicare pentru a transmite Evanghelia, nu a căzut în capcană; el spunea: Toţi se nasc ca fiind originale şi mulţi mor asemenea unor fotocopii. Nu permite să ţi se întâmple aceasta. Nu îngădui să ţi se fure speranţa şi bucuria, să fii narcotizat pentru a fi folosit ca sclav al intereselor altora, ci caută destinaţia măreaţă a sfinţeniei.” În text se mai spune: „A fi tineri nu înseamnă doar a căuta plăceri trecătoare şi succese superficiale. Pentru ca tinereţea să îşi îndeplinească finalitatea de-a lungul vieţii, trebuie să fie un timp de dăruire generoasă, de ofertă sinceră. […] Dacă eşti tânăr, dar te simţi slăbit, obosit şi dezamăgit, cere-i lui Isus să te reînnoiască.” Fii mereu conştient că „este foarte dificilă lupta împotriva capcanelor, a ispitirilor diavolului şi a lumii egoiste dacă suntem izolaţi”, fiind nevoie de o viaţă comunitară, se mai atrage atenţia. (după sinteza publicată de Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 958, Ultimul acces: 2026-09-23 23:36:18

Timp total: 0.03s...

[]:1