Jurnal de misionar în Uganda: O minge şi o bicicletă pot face minuni în Africa

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.05s...

Ştiri şi Evenimente

Jurnal de misionar în Uganda: O minge şi o bicicletă pot face minuni în Africa

[2019-05-14]

de Gheorghe Anghel

„O minge şi o bicicletă pot face minuni în Africa” spune Mihaela Enea, o tânără din România care de peste o lună se află în Uganda şi aduce copiilor de acolo bucurie prin diferite activităţi şi ateliere specifice unor tabere de vară.
Povestea este simplă, dar foarte interesantă. Mihaela, Irina şi Florin Enea sunt trei fraţi din Bacău stabiliţi în Cluj care, la îndemnul duhovnicului, au plecat pe continentul african pentru a oferi daruri nepreţuite: zâmbete şi bucurii.
„Ce facem noi aici?”
„Ce facem noi aici? Răspundem la apelul unor oameni din Africa care au spus că vor să facă tabere pentru copiii lor din sate”.
„Tabere, şcoli de vară, care în România deja se întâmplă de ani buni. De asta suntem aici. Şi atât mie cât şi Irinei şi lui Flo ne plac copiii mult de tot şi ne dorim să facem asta”, relatează Mihaela Enea pe blogul ei.
După o călătorie lungă cu avionul au ajuns în Uganda, pe aeroportul din Entebbe, în data de 30 martie 2019. Acolo au fost aşteptaţi de Părintele Antonios din cadrul Bisericii Ortodoxe a Ugandei (Patriarhia Alexandriei) care i-a condus la Mănăstirea Sfânta Maria Egipteanca din Kampala, unde au fost şi cazaţi.
Mănăstirea a fost înfiinţată în anul 2001, fiind primul aşezământ ortodox de maici din Uganda. Foto credit: stmaryofegyptconvent.weebly.com
„O mănăstire situată în capătul unui sat, o mănăstire unde 3 măicuţe se îngrijesc de 40 de orfane. Fetele erau acolo şi ne aşteptau”.
Şi de atunci a început aventura, o experienţă formatoare pentru cei trei fraţi, precizează Mihaela.
„Sunt conştientă că sunt aici nu pentru că vreau să salvez copiii din Africa, ci pentru că vreau în primul rând să mă salvez pe mine”.
În perioada petrecută în Africa, cei trei români au fost în mai mult de 10 sate şi s-au întâlnit cu peste 3000 de copii. Acolo, copiii nu prea au noţiunea de joacă, mărturiseşte Mihaela Enea pe blog.
Copii din Uganda. Foto credit: Mihaela Enea
„Ei nu ştiu să se joace pentru că trebuie să înveţe, trebuie să facă domestic work, asta implicând pentru unii mersul ăla de kilometri întregi pentru câţiva litri de apă şi dacă mai au timp să se şi joace bine, dacă nu, aia e”.
Dacă vrea să facă ceva în viaţa asta trebuie să înveţe şi să facă treabă, nu să se joace, mi-a spus o mămică.
– Mihaela Enea
„În cazul ăsta, ce-am avut de făcut a fost să-i învăţăm cum să se joace. Cea mai provocatoare parte este să vadă că o minge poate fi folosită pentru a juca şi altceva în afară de fotbal şi, totodată, să vadă că şi profesorii sunt fiinţe umane şi că se pot juca şi ei”.
Ortodoxia în Uganda
Conducerea Republicii Uganda a recunoscut religia Ortodoxă în 1946. Biserica Ortodoxă a Ugandei aparţine de Patriarhia Alexandriei şi este condusă de Mitropolitul Jonah Lwanga.
Însă, Ortodoxia pe continentul african implică foarte multe provocări. În urma unui dialog cu Mitropolitul de Rwanda, Irina a evidenţiat câteva dintre aceste dificultăţi.
„Se botează mulţi oameni, dar în Biserică rămân puţini. Este foarte greu să îi ţii pentru că nu are cine să îi catehizeze. O altă problemă este faptul că ei vin cu multe convingeri şi idei care sunt greu de schimbat. Dacă, de exemplu, au copilul bolnav, iar tu le oferi ajutor, sunt dispuşi să renunţe la comunitatea religioasă din care fac parte şi să vină la tine. Adică este o credinţă de suprafaţă, nu există esenţa”.
Mihaela, Irina şi Florin alături de Mitropolitul Inochentie şi Episcopul Silvestru. Foto credit: Irina Enea
Cei care vin în Biserică aduc cu ei şi anumite superstiţii care îi despart de esenţa Ortodoxiei.
„Într-o zi de botez, după ce a terminat slujba, a ieşit din apă un şarpe mare. Atunci oamenii au început să spună că, de fapt, Episcopul face vrăji peste ei. Şarpele s-a retras, iar Mitropolitul Inochentie s-a aşezat pentru o discuţie lungă lămuritoare pentru popor”.
„O altă problemă este faptul că toiagul Înaltpreasfinţitului (cârja arhierească – n.r.) are cap de şarpe. Poporul a spus că de fapt el lucrează cu puteri demonice. Atunci a trebuit să le explice multe. Le-a spus despre Moise. Şi că el se aseamănă într-un fel lui. Şi multe altele”, spune Irina.
Actualul Mitropolit de Rwanda şi Burundi, Înaltpreasfinţitul Părinte Inochentie, a vizitat România în anul 2017 cu prilejul hramului catedralei Arhiepiscopale din Râmnicu Vâlcea. Foto credit: Basilica.ro.
Apoi, misiunea pe care clericii o desfăşoară pe continentul african nu este una deloc uşoară. Din contră, dificultăţile par uneori de netrecut însă cu ajutorul divin niciun obstacol nu este absolut.
Irina ne-a povestit despre viaţa Mitropolitului Inochentie care emană „smerenie, pace şi dragoste”, dar care „a avut multe provocări”.
„Este singura persoană ortodoxă din familia lui. Mama sa a murit când el avea 12 ani. Când a început să slujească nu aveau absolut nicio construcţie. Avea o maşină. Noaptea dormea în maşină, iar ziua lucra pentru Dumnezeu. Când îl întrebau oamenii unde locuieşte, le spunea că la hotel đź?Š”.
Episcopul de Gulu şi Estul Ugandei, Preasfinţitul Părinte Silvestru, a fost hirotonit în decembrie 2018. Foto credit: Irina Enea
Irina a relatat un moment în care Episcopul Silvestru a slujit în mijlocul unei comunităţi ortodoxe din nordul oraşului Gulu, comunitate care „a insistat, a insistat şi iar a insistat să i se construiască o biserică” şi să i se trimită un preot.
Lăcaşul de cult a fost construit în 2008, însă nu are acoperiş. În 12 mai a fost a oficiată a treia Sfântă Liturghie.
Cu acest prilej, Episcopul Silvestru le-a promis că îi va ajuta în finalizarea acoperişului, fapt pentru care comunitatea i-a dăruit … o sticlă de ulei.
„Uleiul este făcut din nuci de cocos foarte mici, ca arahidele în cochilie. Episcopul ne-a spus că uleiul nu este de cea mai bună calitate, dar pentru ei este cel mai bun. Prin urmare, au dăruit ce aveau mai bun”.
Experienţa şi trăirile celor trei fraţi pe continentul african nu se pot sintetiza într-un articol, nefiind acesta scopul materialului publicat. Cei trei misionari, care se vor întoarce în România miercuri, 15 mai 2019, sunt un exemplu de urmat, pentru că fiecare din noi are capacitatea de a deveni lumina lumii.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 779, Ultimul acces: 2026-09-26 16:35:33

Timp total: 0.05s...

[]:1