Papa Francisc către Sinodul greco-catolic ucrainean

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc către Sinodul greco-catolic ucrainean

[2019-07-05]

Papa către Episcopii greco-catolici ucraineni
Papa Francisc a mărturisit încă o dată că în tinereţe a avut un formator important în persoana Episcopului greco-catolic ucrainean Ştefan Czmil, care a activat mai mulţi ani ca misionar în Argentina. Astfel a ajuns să cunoască ritul greco-catolic şi să se ataşeze de el. De asemenea şi să îl cunoască pe actualul lider al Bisericii Greco-Catolice Ucrainene (BGCU), PF Sviatoslav Şevciuc. „Să ştiţi că privirea mea se îndreaptă în fiecare dimineaţă şi în fiecare seară spre Sfânta Fecioară Maria pe care mi-a dăruit-o Preafericirea Sa, când a părăsit Buenos Aires pentru a asuma funcţia de Arhiepiscop Major pe care Biserica i-a încredinţat-o. În faţa acelei icoane încep şi închei zilele încredinţând duioşiei Sfintei Fecioare Maria, care este Mamă, pe voi toţi, Biserica voastră. Se poate spune că încep zilele şi le termin ‘în ucraineană’, privind-o pe Sfânta Fecioară Maria.”

Aceste cuvinte au fost rostite astăzi, la întâlnirea pe care Sfântul Părinte a avut-o în Vatican cu membrii Sinodului permanent al BGCU, invitaţi pentru o întâlnire de două zile (5-6 iulie), la care participă şi conducătorii unor dicastere din Curia Romană. Vorbind despre rolul Bisericii, Pontiful a spus că este „acela de a oferi o mărturie de speranţă creştină”, completând imediat: „Nu o speranţă a lumii, care se sprijină pe lucruri care trec, pleacă şi vin, şi adesea dezbină, ci speranţa care nu dezamăgeşte niciodată, care nu cedează pasul descurajării, care ştie să depăşească orice suferinţă în forţa dulce a Duhului”. Amintind de programul pastoral lansat de această Biserică acum câţiva ani, sub titlul „Parohie vie, loc de întâlnire cu Cristos viu”, Papa a îndemnat păstorii BGCU să se dedice în primul rând rugăciunii şi vieţii spirituale. „Este prima ocupaţie, Nici o altă ocupaţie nu trebuie pusă înaintea ei.”
În continuare, Sfântul Părinte a insistat pe apropierea păstorilor de turmă. „Apropierea păstorilor de credincioşi este un canal care se construieşte zi de zi şi care aduce apa vie a speranţei. Se construieşte astfel, întâlnire după întâlnire, cu preoţii care cunosc şi iau la inimă preocupările oamenilor, iar credincioşii care, prin îngrijirile pe care le primesc, asimilează vestirea Evangheliei pe care păstorii o transmit.” A subliniat apoi trei piloni importanţi pentru grija pastorală dată credincioşilor: Liturghia, spiritualitatea şi cateheza. La final s-a oprit mai îndelung asupra conceptului de sinodalitate. „A fi Biserică înseamnă a fi comunitate care merge împreună. Nu este suficient a avea un Sinod: trebuie să fim Sinod. Biserica are nevoie de o intensă împărtăşire internă: dialog viu între păstori şi între păstori şi credincioşi. Ca Biserică Catolică orientală, deja aveţi în dreptul canonic o exprimare sinodală marcată, care prevede o recurgere frecventă şi periodică la adunările Sinodului Episcopilor. Dar în fiecare zi trebuie făcut Sinod, străduindu-vă să mergeţi împreună, nu numai cu aceia care gândesc în acelaşi mod – acest lucru ar fi uşor -, ci cu toţi cei care cred în Isus.”
Legat de sinodalitate a subliniat trei aspecte. „Înainte de toate ascultarea: a asculta experienţele şi sugestiile confraţilor episcopi şi preoţi. Este important ca fiecare, în cadrul Sinodului, să se simtă ascultat. A asculta este cu atât mai important cu cât se urcă în ierarhie. Ascultarea înseamnă sensibilitate şi deschidere la opiniile fraţilor, chiar şi ale celor mai tineri, chiar şi ale celor consideraţi mai puţin experţi.” Apoi a vorbit despre coresponsabilitatea. „Nu putem să fim indiferenţi în faţa greşelilor sau a neatenţiilor altora, fără a interveni în mod fratern dar convins: confraţii noştri au nevoie de gândirea noastră, de încurajarea noastră, precum şi de corectările noastre, pentru că, întocmai, suntem chemaţi să mergem împreună.” În fine, al treilea aspect a fost implicarea laicilor: „ca membri cu drept deplin ai Bisericii, sunt chemaţi şi ei să se exprime, să dea sugestii. Părtaşi ai vieţii ecleziale, ei trebuie nu numai primiţi, ci ascultaţi. Şi subliniez acest verb: a asculta. Cine ascultă, după aceea poate să vorbească bine. Cine este obişnuit să nu asculte, nu vorbeşte, latră.”
„Iubiţi fraţi”, a spus Pontiful în încheiere, „aceste două zile de întâlnire, pe care le-am voit cu tărie, să fie momente forte de împărtăşire, de ascultare reciprocă, de dialog liber, însufleţit mereu de căutarea binelui, în spiritul Evangheliei. Să ne ajute să mergem mai bine împreună. Este vorba, într-un anumit sens, de un soi de Sinod dedicat tematicilor care se află mai mult la inima Bisericii Greco-Catolice Ucrainene în această perioadă, marcată de conflictul militar aflat încă în desfăşurare şi caracterizată de o serie de procese politice şi ecleziale mult mai ample decât cele referitoare la Biserica noastră catolică. Dar vă recomand acest spirit, acest discernământ asupra căruia să vă verificaţi: rugăciunea şi viaţa spirituală pe primul loc; apoi apropierea, mai ales de cei care suferă; apoi sinodalitatea, drum împreună, drum deschis, pas după pas, cu blândeţe şi docilitate. Vă mulţumesc, vă însoţesc pe acest drum şi vă cer, cu rugăminte, să vă amintiţi de mine în rugăciunile voastre.”

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 675, Ultimul acces: 2026-09-19 17:46:53

Timp total: 0.04s...

[]:1