© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Caius Ştefan Stepanescu – susţinere publică a tezei „Aconfesionalitate şi Catolicism”[2019-07-25]În data de 22 iulie 2019, ora 12.00, la sediul Facultăţii de Filosofie din cadrul Universităţii din Bucureşti, a fost susţinută public teza: „Aconfesionalitate şi Catolicism”, a doctorandului Caius Ştefan Stepanescu – conducător ştiinţific: prof. univ. dr. Ion Bănşoiu.Din Comisia pentru susţinerea publică a tezei de doctorat au făcut parte: prof. univ. dr. Viorel Cernica – preşedinte, Institutul de Filosofie şi Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române, prof. univ. dr. Gheorghe Vlăduţescu, membru al Academiei Române, prof. univ. dr. Constantin Aslam, directorul Departamentului de Teorie, Educaţie si Cercetare, Facultatea de Arte Plastice, Universitatea Naţională de Arte – Bucureşti, prof. univ. dr. Vasile Macoviciuc, director al Centrului de Cercetări al Departamentului de Filosofie şi Ştiinţe Socio-umane din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti. Apreciată de către comisie cu calificativul „Foarte bine”, lucrarea bine documentată ştiinţific se înscrie în seria studiilor având drept subiect relaţiile dintre religie şi stat, o temă extrem de actuală în lumea contemporană. După cum notează autorul, „pe parcursul istoriei omenirii relaţiile religie-stat au evoluat într-o direcţie sau alta în funcţie de stat şi în funcţie de fiecare religie în parte. În prezent, în statele europene şi de mentalitate europeană există dezbateri pe această temă la ordinea zilei. În general lumea occidentală s-a mentalizat cu ideea unei separări între religie şi stat, adică idea de „stat aconfesional”. Însă mai există voci, de diferite tendinţe, care consideră statul confesional ca structura ideală realizării umane”. În Europa, lumea de tradiţie creştină se află într-un evident impas. La început, creştinismul nu a fost un factor secundar, ci principal contributor la formarea civilizaţiei europene şi la evoluţia acesteia. S-a afirmat de multe ori că pilonii civilizaţiei occidentale ar fi: filosofia greacă, dreptul roman, şi creştinismul. Lucrarea structurată în patru capitole, de sine stătătoare, îmbină filosofia politică, ontologia, epistemologia, teodiceea (teologia naturală), filosofia religiei şi antropologia filosofică. Primul dintre capitole prezintă filosofia politică, noţiunile, obiectul şi metologia cercetării, precum şi relaţia dintre stat şi religie în cadrul filosofiei politice. Cel de-al doilea creionează natura statului, cu subcapitolele aferente acestuia, respectiv binele comun, etica şi politica, binele public şi regimul politic. Cel de-al treilea capitol parcurge pe o cale sistematică în cazul demonstrării naturii spirituale a omului, pentru a începe prin analizarea fenomenologică şi metafizică a facultăţilor sale specifice, inteligenţa şi voinţa, după cum este tratată persoana, şi în cele din urmă este analizată originea, moartea, nemurirea şi destinul final al omului. Ultimul dintre capitolele tratate, teoretizează noţiunea de stat, cu principalele ei caracteristici şi dimensiuni, şi legitimizată realitatea religioasă ca o realitate de raţiune, trecând de la analiza relaţiei între polis şi religie. În cadrul acestui capitol sunt enumerate tipurile de stat în funcţie de relaţia lor cu religia, precum şi aspecte practice ale relaţiei polis-religie în cadrul statului acofesional, făcând mai întâi diferenţa între credinţă şi religie, şi apoi analizând aspectele concrete ale pluralismului religios, libertăţii religioase şi educaţiei religioase. În concluzie, candidatul a legitimat prezenţa religiei confesionale în şcolile publice, ca un drept fundamental al omului la o educaţie integrală în conformitate cu natura sa umană. Totodată, a amintit faptul că în ciclurile inferioare opţiunea educaţiei religioase trebuie să le revină părinţilor, iar în cele superioare elevilor în sine, şi că religia nu poate fi o opţiune alternativă nici cu etica, şi nici cu istoria religiilor, deoarece fiecare are un obiect diferit, fie material, fie formal, şi toate sunt complementare. De asemenea, ca parte a lucrării sale, a evidenţiat necesitatea unei formări în materia religiei naturale, ca parte a filosofiei, odată atinsă vârsta raţiunii abstracte, pentru ca astfel se pot forma oameni integrii, liberi de prejudecăţi şi superstiţii, cu o viziune critică, conştienţi asupra propriei lor demnităţi şi asupra propriului lor destin. (Marius Oanţă) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 1056, Ultimul acces: 2026-09-27 02:40:42
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
