Călugăriţe cu sindromul Down: Bucuria vieţii contemplative comunitare - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Călugăriţe cu sindromul Down: Bucuria vieţii contemplative comunitare

[2019-07-25]
Micile Surori Discipole ale Mielului trăiesc în centrul Franţei. Ele sunt prima comunitatea contemplativă din lume care primeşte în viaţa consacrată persoane cu sindromul Down. Comunitatea, care are o devoţiune specială pentru Sf. Benedict şi Sf. Tereza de Lisieux, a fost iniţiată în anii 1980. A început cu o prietenie. Line se afla într-o căutare spirituală şi a simţit chemarea de a lucra cu copiii. Véronique, o tânără cu sindromul Down, a simţit chemarea la viaţa consacrată.

Line, acum Maica Line, superioara Micilor Surori Discipole ale Mielului, explică: „Am vizitat mai multe comunităţi care primeau persoane cu dizabilităţi, dar am văzut că ele nu îşi puteau găsi locul în aceste comunităţi pentru că nu erau potrivite pentru ele. Întâlnirea cu Véronique, o tânără cu sindromul Down, ne-a dat ideea pentru un nou început. Mi-am spus că trebuie să o ajut să îşi îndeplinească chemarea”. Dreptul Canonic şi regulile monastice nu prevăd admiterea la viaţa consacrată a persoanelor cu dizabilităţi mentale. Au trebuit 14 ani pentru ca statutele aceste comunităţi speciale, cu stilul său original, să fie recunoscute.
Line şi Véronique au pornit comunitatea lor de 2 persoane în 1985, într-un mic apartament. Mai târziu li s-a alăturat o altă fată cu sindromul Down. În 1990, i-au cerut viitorului Cardinal şi Arhiepiscop de Tours, Jean Honoré (1920-2013), să le recunoască drept asociaţie publice de credincioşi laici. Sprijinul Cardinalului Honoré, care a susţinut cauza lor la Roma, a dus la recunoaşterea micii comunităţi. În 1995, numărul lor mare le-a obligat pe surori să se mute în Le Blanc, un oraş cu 6.500 de locuitori, din Dieceza de Bourges. Pierre Plateau (1924-2018), Arhiepiscopul aceste Dieceze le-a ajutat în vederea obţinerii statutului de institut religios contemplativ, pe care l-au primit în 1999.
Surorile şi-au dezvoltat treptat mănăstirea şi capela şi în 2011 au obţinut recunoaşterea definitivă a statutelor lor, mulţumită intervenţiei Arhiepiscopului Armand Maillard, care a susţinut şi el comunitatea, considerând-o un izvor de viaţă şi bucurie în zonă. În prezent sunt 10 Mici Surori Discipole ale Mielului, dintre care 8 au sindromul Down, şi speră să primească mai multe astfel de tinere. Potrivit Maicii Line, ele sunt în cea mai mare parte independente, „deoarece viaţa contemplativă le permite să trăiască în ritmul lor propriu. Pentru persoanele cu sindrom Down, schimbările sunt dificile, dar când viaţa este foarte regulată, se descurcă bine”.
Acest stil de viaţă regulat include Sfânta Liturghie celebrată în fiecare zi de marţi în capelă, activităţi precum ateliere de ţesut şi olărit şi, cel mai recent, crearea unei grădini cu plante medicinale. În cele din urmă, această vocaţie extraordinară este exprimată în lucrurile obişnuite ale vieţii, în smerenia slujirii, urmând „calea mică” dezvăluită de Sf. Tereza de Lisieux, a cărei spiritualitate este izvorul inspiraţiei surorilor. „Au trecut 34 de ani de când am simţit chemarea lui Isus”, spune sr. Véronique. „Am căutat să îl cunosc pe Isus citind Biblia. M-am născut cu o dizabilitate numită sindromul Down. Sunt fericită. Iubesc viaţa. Mă rog, dar sunt tristă pentru copiii cu sindrom Down care nu vor simţi aceeaşi bucurie de a trăi… Isus m-a făcut să cresc în iubirea Sa”.
Tinerele cu sindrom Down care se simt chemate la viaţa consacrată trec prin aceeaşi perioadă de discernere a vocaţiei. Maica Line a spus că a descoperit multă forţă spirituală în surorile ei cu sindrom Down. „Ele cunosc Biblia, vieţile sfinţilor, şi au o memorie extraordinară. Sunt sufletul rugăciunii, sunt foarte spirituale, foarte aproape de Isus”. Maica vede în simplitatea lor un semn profetic pentru tipul nostru. „Sufletele lor nu au dizabilităţi! Dimpotrivă, ele sunt mai aproape de Domnul, comunică cu El mult mai uşor. Celelalte surori din comunitate admiră capacitatea lor de a ierta, de a-şi încuraja surorile găsind pasajul potrivit din Biblie care contribuie la a da sens zilei… Ele aduc bucurie societăţii şi, mai presus de toate, aduc iubire lumii. O lume care are nevoie de aceasta atât de mult”. Pentru mai multe informaţii e recomandat acest sit.

Sursa: www.Catholica.ro


Contor Accesări: 1032, Ultimul acces: 2026-09-27 02:40:44