© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Interviu cu sr. Mihaela Horvat, director al Centrului European de Educaţie Preşcolară[2019-07-25]sr. Mihaela HorvatSr. Mihaela Horvat, din Congregaţia „Surorilor Providenţei”, activează în Republica Moldova de 11 ani şi este director al Centrului European de Educaţie Preşcolară al Fundaţiei „Papa Ioan Paul al II-lea”. În curând, sr. Mihaela va pleca într-o altă slujire misionară şi cu această ocazie a oferit un interviu pentru CatolicMold.md, în care relatează despre anii petrecuţi în această ţară. – Sr. Mihaela, după mulţi ani de slujire misionară în Republica Moldova, plecaţi spre o nouă destinaţie. Ce v-a spus inima când aţi primit vestea? – Îmi amintesc foarte bine ziua în care am venit în Republica Moldova. Era 24 ianuarie din anul 2008. Anii au trecut repede şi momentul să mă îndrept spre o nouă destinaţie se apropie. Pentru mine, această plecare nu reprezintă o ruptură ci o continuitate a planului de iubire pe care Dumnezeu îl are cu mine. În ziua în care am primit vestea, în inima mea a răsunat ecoul unei fraze care m-a însoţit foarte mult pe parcursul acestor ani: „Dumnezeu nu se lasă învins în generozitate”. – Grădiniţa unde v-aţi desfăşurat activitatea până acum este şi creaţia dumneavoastră, continuată cu dragoste şi dedicaţie. Cum vă simţiţi să fiţi despărţită de această realitate şi mai ales de copii? – Aş dori să subliniez faptul că munca pe care am desfăşurat-o am făcut-o în numele comunităţii mele, pentru răspândirea Împărăţiei lui Dumnezeu. Îmi place să observ, în decursul acestor ani de slujire, firul roşu al harului divin care împleteşte acţiunile zilnice ale comunităţii mele cu cele ale personalului, ale copiilor şi ale familiilor lor. Aceşti ani sunt o parte din viaţa mea şi mi-au permis să experimentez atât în bucurii cât şi în dificultăţi prezenţa continuă şi providenţială a Domnului. Mă despart de această realitate sigură fiind că harul lui Dumnezeu va continua să lucreze mai departe. – Viaţa consacrată presupune trecerea dintr-un loc în altul şi totul se schimbă într-o zi. Îţi iei propriile lucruri şi pleci. Ce veţi lua cu dvs. din Moldova, amintiri, regrete, chipuri şi prietenii? Ce veţi pune în geantă, figurativ vorbind? – În geantă voi pune câteva fotografii, dar voi păstra în inima mea viaţa acestor ani, cu amintiri, cu relaţii create, cu chipurile copiilor pe care îi încredinţez lui Dumnezeu pentru ca să poată să crească mai departe, nu numai în statură, ci în înţelepciune şi în har. O altă bogăţie pe care o voi păstra în inimă este darul comunităţii, adică surorile mele, întrucât împreună ne-am rugat, ne-am bucurat, ne-am ajutat şi ne-am susţinut. – Veţi pleca în Italia şi într-o altă realitate. Ce misiune vă aşteaptă în Italia, ce veţi face şi, mai presus de toate, ce veţi spune celor care vă vor întreba de unde veniţi? – Mai mult decât o misiune, aş putea spune că în Italia mă aşteaptă Providenţa lui Dumnezeu, întrucât familia religioasă mi-a oferit posibilitatea de a trăi o perioadă cu totul specială (anul sabatic), o perioadă în care să aprofundez carisma noastră şi să mă dedic mai mult sufletului meu. Îi mulţumesc Domnului şi familiei mele religioase pentru această oportunitate. Celor care mă vor întreba de unde vin le voi răspunde că vin din Republica Moldova, o ţară de misiune, unde se depune efort ca valorile umane şi creştine să fie nu doar cunoscute ci interiorizate, trăite şi împărtăşite. – Înainte de a pleca, ce mesaj aţi transmite acestei Biserici din Republica Moldova, unde aţi trăit timp de atâţia ani? – Din inimă transmit un mesaj de recunoştinţă, întrucât în această Biserică prezentă în Republica Moldova eu am trăit toţi aceşti ani călăuzită de Providenţa divină. Această Providenţă s-a întrupat şi în chipurile persoanelor pe care le-am cunoscut şi cu care am colaborat. Totodată, mesajul meu se transformă într-o rugăciune: „Doamne, Tu ai spus: unde doi sau trei se adună în numele Meu, sunt şi Eu prezent în mijlocul lor. Binecuvântează Biserica Ta din Republica Moldova, întăreşte şi susţine cu puterea şi creativitatea Duhului Sfânt fiecare mădular al Trupului Tău mistic şi trimite lucrători în secerişul Tău, căci numai Ţie ţi se cuvine toată lauda, mărirea şi mulţumirea. Amin!” – A întreba dacă sunteţi fericită să fiţi o persoană consacrată pare de prisos, dar vă rog să ne explicaţi care sunt motivaţiile care vă împing să vă dedicaţi viaţa altora. Sunteţi fericită să fiţi călugăriţă? – Da. Sunt fericită că sunt călugăriţă. Prin tot ceea ce fac şi trăiesc mă străduiesc să împlinesc voinţa lui Dumnezeu, lucru care nu întotdeauna este uşor, dar este posibil. Voturile de ascultare, de castitate şi de sărăcie pe care le-am făcut reprezintă unica motivaţie pentru a-mi dedica viaţa altora, ca semn de iubire faţă de Dumnezeu care de mai înainte m-a iubit şi m-a chemat la această slujire. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 993, Ultimul acces: 2026-09-27 01:51:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
