7 aspecte despre viaţa duhovnicească a binecredinciosului domnitor Mihai Viteazul

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

7 aspecte despre viaţa duhovnicească a binecredinciosului domnitor Mihai Viteazul

[2019-08-09]

de Sorin Ioniţe

S-au împlinit 418 ani de la moartea domnitorului Mihai Viteazul, unul din cei mai mari Români din toate timpurile, primul unificator al celor trei ţări care formează România de astăzi.
Despre Mihai Viteazul, Patriarhul Daniel spunea anul trecut că a fost „un domnitor român profund credincios, un apărător al crucii şi al Bisericii strămoşeşti”.
Cu prilejul comemorării sale, am ales să vă prezentăm 7 aspecte din viaţa duhovnicească a acestui mare domnitor.
A fost educat creştineşte de mama sa, care a devenit monahie la Cozia
Mihai Viteazul a moştenit dragostea pentru valorile ţării şi ale Bisericii străbune din familie. Educaţia creştină pe care a primit-o din partea mamei l-a făcut nestrămutat în credinţa sa. Mama sa, Teodora, care se trăgea din neamul Cantacuzinilor, a fost înmormântată la Mănăstirea Cozia, unde a murit ca monahie.
Sfântul Nicolae i-a salvat viaţa
Pe când era Ban al Craiovei, domnitorul Alexandru al III-lea a dispus în mod arbitrar decapitarea lui, fiind acuzat în mod nedrept de trădare.
În drumul spre locul execuţiei, Mihai cere voie să intre în biserica din apropiere, pentru a se ruga. În faţa icoanei Sfântului Nicolae din Biserica Albă – Postăvari, situată în mahalaua cu acelaşi nume, Mihai făgăduieşte, în schimbul vieţii, ridicarea unei mănăstiri cu hramul „Sfântul Nicolae”.
Înainte de execuţie, călăul, impresionat de lumina feţei tânărului Mihai, şi neîndrăznind să-l ucidă a aruncat securea şi a fugit. Văzând minunea, boierii au cerut stăruitor domnitorului iertarea celui condamnat la moarte, iar domnitorul a fost silit să o acorde.
A fost numit „cavaler al lui Hristos”
Prin luptele purtate, a apărat nu doar ţara sa, ci întreaga creştinătate de atacurile popoarelor migratoare.
Ca membru al Ligii Creştine, Mihai Viteazul a fost recunoscut de aceasta ca un apărător al credinţei, iniţiatorul Ligii, papa Clement al VIII-lea, numindu-l „cavaler al lui Hristos şi apărător al creştinătăţii”.
Ctitor de biserici
În calitate de ban, a ctitorit Mănăstirea Mihai Vodă, înzestrând-o cu toate cele de trebuinţă, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu pentru că a fost scăpat de securea călăului.
„Din nefericire şi această biserică a fost răstignită de regimul comunist prin demolarea ansamblului bisericii şi translarea ei în anul 1985”, a subliniat Patriarhul Daniel.
„Mihai a sprijinit negreşit Biserica, fiind pictat în mai multe lăcaşuri de cult la locul închinat ctitorilor. Este reprezentat pe peretele Mănăstirii Călui, deşi aceasta era ctitoria Buzeştilor. De asemenea, este pictat şi la Biserica „Cuvioasa Parascheva“ din Râmnicu Vâlcea, unde tatăl său contribuise material”, relatează prof. dr. Toma Rădulescu, într-un interviu pentru Ziarul Lumina.
Mihai Viteazul este şi ctitorul Catedralei Ortodoxe din Alba Iulia.
Se spovedea la Stareţul Serghie de la Tismana
„Stareţul Serghie era, pentru Mihai Viteazul, la fel cum era Daniil Sihastrul pentru Ştefan cel Mare, el ţinând cont de sfaturile sale”, mai spune istoricul Toma Rădulescu.
Ulterior, stareţul de la Tismana a fost pus de Mihai Viteazul Episcop la Mucaci.
Legătura sa cu monahii era una foarte bună. Înainte de a intra în Transilvania, în 1599, a trimis călugării în misiune, pe drumuri numai de ei ştiute să le spună românilor de peste munţi că va veni un principe ortodox care-i va elibera, ridicând astfel toată Transilvania în picioare.
În groaznica toamnă a anului 1600, atunci când domnitorul Mihai a fost înfrânt şi trădat, mănăstirile din Ţara Românească au fost cele care l-au sprijinit financiar pentru a merge în audienţă la Rudolf al II-lea, la porţile Vienei. Atunci când el a fost gonit de toţi aici, în biserică a aflat sprijin.
A consolidat identitatea Bisericii Ortodoxe din Transilvania
În 1585 au trecut la greco-catolicism o parte din reprezentanţii bisericii kievene, aceştia vrând să-i atragă şi pe arhiereii din Transilvania. Atunci, Mihai Viteazul a luat toate măsurile pentru a evita această situaţie problematică.
„Prin activitatea sa, încercările uniate de pe teritoriul Transilvaniei au fost întârziate cu peste 100 de ani, iar acesta este un argument pentru caracterul şi direcţia luptei sale”, a subliniat Prof. Toma Rădulescu.
După ce a ajuns şi domn al Transilvaniei, Mihai a impus şi construirea unei catedrale ortodoxe în marginea oraşului Alba Iulia, catedrală ce va fi subordonată Mitropoliei Ţării Româneşti.
A văzut Ortodoxia drept liant naţional pentru unire
Când marele domn a făcut unirea celor trei ţări la 1600, Ortodoxia reprezenta liantul naţional. O dovedesc câteva cronici scrise de autohtoni şi străini, din vremea lui Mihai Viteazul. Aceste documente „susţin faptul că românii erau conştienţi de originea lor comună, că vorbeau aceeaşi limbă şi erau ortodocşi”, după cum afirmă cercetătorul Ionuţ Ţene, care enumeră patru cronici în acest sens.
Principalii sfătuitori ai domnitorului muntean au fost clerici ai Bisericii Ortodoxe. Apropierea sa faţă de Biserica strămoşească a contribuit la fermitatea şi demnitatea politicii externe a celui ce a fost considerat „un apărător al creştinătăţii” şi „un principe european în adevăratul sens al cuvântului”.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 656, Ultimul acces: 2026-09-27 00:00:54

Timp total: 0.03s...

[]:1