Sfinţii Brâncoveni reprezintă o icoană a credinţei, demnităţii şi curajului

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Sfinţii Brâncoveni reprezintă o icoană a credinţei, demnităţii şi curajului – PS Timotei Prahoveanul

[2019-08-16]

de Mihail Mere-Albe

Episcopul vicar Timotei Prahoveanul a evidenţiat vineri, la hramul ctitoriei brâncoveneşti din capitală, dragostea şi devotamentul domnitorului martir atât faţă de ţară, cât şi faţă de credinţa ortodoxă.
Prin exemplul vieţii sale, Sfântul Constantin Brâncoveanu „ne îndeamnă să ne iubim ţara cum a iubit-o el şi să ne iubim credinţa după modelul pe care ni l-a lăsat el”, a spus ierarhul în omilia rostită la Biserica „Sfântul Gheorghe Nou” din Bucureşti.
Amintind câteva aspecte reprezentative din viaţa sfântului, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a afirmat că este „un exemplu de demnitate şi de curaj în lumea de astăzi”.
„Cea mai înaltă formă de iubire pentru Mântuitorul Hristos este mărturisirea prin sânge”, a spus Episcopul Timotei Prahoveanul despre actul suprem săvârşit de domnitor.
Datorită abnegaţiei de care au dat dovadă, cum este şi cazul Sfântului Constantin Brâncoveanu „martirii au un loc special în Biserică”.
„În interiorul fiecărei sfinte mese, şi în fiecare antimis al Bisericii Ortodoxe se află un fragment din moaştele unui sfânt martir care simbolizează înalta iubire faţă de Domnul”.
Sfântul domnitor a fost un „iubitor al Bisericii în primul rând, un tată de familie care a avut 11 copii, un mare ctitor şi iubitor al credinţei părinţilor săi, un filantrop şi un iubitor de cultură”.
Mare ctitor
Considerând credinţa creştină un testament al strămoşilor săi, domnitorul „era nelipsit de la biserică”, a menţionat ierarhul.
Dragostea lui faţă de credinţa strămoşească s-a manifestat prin numeroasele biserici şi mănăstiri pe care le-a ctitorit.
„În septembrie 1688 cu o lună înainte de a fi uns ca domn, isprăvea o frumoasă biserică lângă reşedinţa de la Mogoşoaia”.
„În Bucureşti a construit biserica „Sfântul Gheorghe”, dar şi alte două lăcaşuri de cult care au fost demolate în veacul trecut – biserica „Sfântul Ioan grecesc” şi biserica mănăstirii „Sfântul Sava”, precum şi Mănăstirea vâlceană Hurezi”, a spus Episcopul Timotei.
Nu doar în Ţara Românească a contribuit la edificarea lăcaşurilor de cult:
„A zidit multe alte biserici şi a ajutat ctitoriile cunoscute din Ţara Sfântă, Muntele Sinai, de la Patriarhiile apostolice Alexandria şi Antiohia, restaurând biserici şi paraclise şi în Sfântul Munte Athos”, a spus Preasfinţia Sa.
În întreaga sa domnie voievodul s-a dovedit a fi şi un „iubitor de cultură”.
„A înfiinţat şcoli, aducând profesori renumiţi de la Constantinopol şi din Grecia, tipografii la Snagov, Buzău şi în alte locuri, şi a tipărit cărţi”.
De asemenea „a construit în Bucureşti, dar şi pe lângă mănăstiri, spitale şi bolniţe: primul spital al Ţării Româneşti la Colţea”, a menţionat Preasfinţia Sa.
Martiriul domnitorului Constantin Brâncoveanu
Împreună cu cei 4 fii ai săi şi sfetnicul Ianache „a fost dus la Constantinopol şi închis în închisoarea celor 7 turnuri – Edicule, unde a fost legat în lanţuri de zidurile temniţei”.
În 15 august 1714, când împlinea 60 de ani, Constantin Brâncoveanu a privit cum sunt decapitaţi rând pe rând copiii şi sfetnicul său.
Înainte de martiriu, Constantin i-a întărit pe fiii săi pentru momentele care aveau să urmeze:
„Am pierdut tot ce-am avut, măcar să nu ne pierdem sufletele, să ne spălăm păcatele în sângele nostru care va curge”.
Urmând acest îndemn, familia Brâncoveanu „şi-a mărturisit public dragostea faţă de Domnul”, a menţionat ierarhul.
În 1720, la 6 ani de la executarea lor „rămăşitele pământeşti au fost aduse în Ţara Românească”.
Pentru că nu a putut fi îngropat în necropola Mănăstirii Hurezi, osemintele sale au fost aşezate la ctitoria sa din centrul capitalei.
„Pe piatra mormântului nu a fost scris nimic pentru că în ochii sultanului era trădător şi orice vizită a unui turc ar fi dus la profanarea mormântului”, a afirmat Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor.
„Au aşezat o mică inscripţie abia vizibilă pe candela mormântului, identificată la 200 de ani de la martiriu”.
În finalul omiliei sale rostite vineri, Preasfinţia Sa a spus despre sfârşitul lui Constantin Brâncoveanu că „a fost unul de o rară tărie şi curaj şi de o deosebită trăire”.
Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a trecut în data de 19 iunie 1992 în rândul Sfinţilor din calendar pe Martirii Brâncoveni: Constantin Vodă cu cei patru fii ai săi Constantin, Ştefan, Radu, Matei şi sfetnicul Ianache, având zi de prăznuire ziua de 16 august.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 585, Ultimul acces: 2026-09-25 03:32:03

Timp total: 0.04s...

[1]:1