Campus itinerant în Munţii Parâng

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Campus itinerant în Munţii Parâng

[2019-08-19]

În perioada 4-10 august 2019 mai mulţi tineri din întreaga ţară au participat la campusul itinerant organizat de Provincia Fraţilor Minori Conventuali, prin pr. Ioan Butacu, în Munţii Parâng. Programul zilnic a cuprins: un traseu pe munte cu cortul, Sfânta Liturghie, rugăciunea de dimineaţă şi seară, momente de împărtăşire şi comuniune.

După o noapte lungă de călătorit, acumulând primele semne de oboseală ca cele ale unui bucuros pelerin, ne-am adunat toţi cei cincisprezece participanţi în gara din Petroşani de unde aveam să ne pornim cu microbuzul spre Cabana Groapa Seacă, locul de unde avea să înceapă efectiv ascensiunea noastră şi testarea limitelor. Ca orice „pelerini”, ne-am împărţit hrana pentru aceste zile mereu având în minte întrebarea: „Oare în ce zi mă voi elibera de aceasta greutate fizică ce apasă pe umerii mei?” şi am pornit la drum.
Chiar din prima zi am început să simţim intens aerul tare de munte. Admirând pădurea, în timp ce urcam, ne bucuram de verdele aprig din jurul nostru. Ajungând la o stână de oi – aşa cum cere tradiţia acestor campusuri – ne-am bucurat şi de gustul unui caş proaspăt la masa de prânz. Spre seară, imediat cum am doborât prima limită a oboselii accentuate, am montat corturile într-o zonă în care aveam să întâmpinăm una dintre cele mai grozave provocări: lipsa sursei de apă. Apa – fără de care nu am putea trăi, de multe ori neapreciată în ochii noştri prin risipa pe care o facem (ori din neatenţie, ori din rea-voinţă) – a fost grija subtilă, dar evidentă a acestui campus; însă gândindu-ne la Domnul putem afirma cu bucurie împreună cu psalmistul „Tu faci să ţâşnească izvoarele în văi/ Şi ele se strecoară printre munţi ” (Ps 104). Cu această încredere în Cel care ne iubeşte, Marius şi George au zărit în depărtare un izvor şi au avut curajul să meargă să aducă apă pentru întreg grupul, potolindu-ne astfel setea.
În a doua zi, după ce am celebrat Sfânta Liturghie a sărbătorii „Schimbării la Faţă” ne-am îndreptat spre lacul Mândra, loc unde aveam să campăm, totodată fiind atenţi în a drămui fiecare picătură de apă. Descopeream atunci a doua dimensiune a campusului: rugăciunea. Cu ochii către peisaj, cu rucsacii de-o parte, cu bocancii jos din picioare, cu „faţa schimbată” (căci am găsit un izvor pe traseu), rugăciunea Rozariului a fost ca o mângâiere pentru sufletul nostru. Montând corturile şi pregătind cu toţii cina, imediat am aflat a treia dimensiune a campusului: fraternitatea, bucurându-ne de jocurile de grup.
În a treia zi am atins la propriu apogeul fizic acestui campus şi anume Vf. Parângul Mare. Ca mulţumire pentru această minunată realizare, am celebrat Sfânta Liturghie aproape de acest vârf, iar la finalul ei am rămas în contemplaţie într-un moment scurt, dar pătrunzător de Adoraţie Euharistică. Pentru că internetul nu întotdeauna oferă informaţiile corecte, la fel ca şi în prima zi, a trebuit să ne adaptăm situaţiei de a nu găsi un loc de campare potrivit, căci „[Tu] umbli pe aripile vântului; tu faci din suflările de vânt mesageri ai tăi” (Ps 104). Astfel, am înţeles că în viaţă trebuie sa fim disponibili în a accepta diverse schimbări ce au legătura cu noi şi nu numai. În cele din urma am găsit o zona de campare la intrarea într-o zonă a unui complex turistic şi mare ne-a fost uimirea ca decizia luată a fost cea mai potrivită (aveam şi sursă de apă).
În a patra zi am pornit către minunatul lac Mija, loc unde aveam să descoperim a patra şi ultima dimensiune a acestui campus: exerciţiul spiritual. Celebrând Sfânta Liturghie aproape de malul lacului, prin prezenţa celor doi preoţi (Ioan Butacu şi Matei Senteş) şi a cuvintelor de învăţătură expuse, am identificat un spaţiu asemănător ţărmului Mării Galileii de unde odinioară Mântuitorul Isus cuvânta mulţimilor aflate pe acele meleaguri. Momentul de Adoraţie Euharistică în tăcere a întregit acest exerciţiu spiritual. Întorcându-ne la corturi, ne-a întâmpinat o ploaie măruntă („Tu faci să cadă ploaie din lăcaşurile tale peste munţi” Ps 104), însă acest fapt nu ne-a împiedicat să ne bucurăm de momentele de fraternitate, jucându-ne şi cântând până seara târziu.
Ultima zi pe munte a fost marcată de coborârea acestuia şi conştientizarea faptului că fiecare dintre noi a venit în campus cu doi rucsaci: unul fizic – mare, greu şi plin de haine/alimente; dar şi unul spiritual – foarte mare, dar poate nu chiar atât de plin. Pe moment ce rucsacul fizic se mai uşura odată cu trecerea zilelor şi consumarea hranei, rucsacul spiritual a început „să ia în greutate”. În ultima seară am campat în curtea Casei Domnului, fapt pentru care mulţumim ospitalităţii pr. Ruşti Alexandru de la Biserica Sf. Varvara din Petroşani. Seara s-a scurs printre degete amintindu-ne de limitele pe care am reuşit să le depăşim, fricile pe care am reuşit să le învingem, oboseala pe care am transformat-o în bucurie; şi de momentele minunate din campus – gătitul împreună, fraternitatea, Sfintele Liturghii şi Adoraţiile Euharistice, degustarea afinelor sau a murelor, montarea şi demontarea corturilor, dar şi de rugăciunea Laudelor/ Vesperelor („Voi cânta psalmi Dumnezeului meu cât voi trăi ” Ps 104).
Sâmbătă dimineaţa, 10 August 2019, am celebrat o Sfântă Liturghie de mulţumire pentru aceste zile pline de har şi bucurie; iar imediat după, ne-am luat rămas bun , astfel încât fiecare dintre noi şi-a continuat „pelerinajul” către casa lui în speranţa că anul viitor ne vom revedea cu Pace şi Bine! (Ciprian Prăjişteanu pentru OFMConv.ro)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 703, Ultimul acces: 2026-09-28 09:32:18

Timp total: 0.03s...

[]:1