Preasfinţitul Părinte Visarion, fost episcop vicar la Sibiu: Să ne amintim de mitropolitul Antonie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Preasfinţitul Părinte Visarion, fost episcop vicar la Sibiu: Să ne amintim de mitropolitul Antonie

[2019-08-29]

de Sorin Ioniţe

La 14 ani de la moartea Mitropolitului Antonie Plămădeală, Preasfinţitul Părinte Visarion transmite prin intermediul Basilica.ro câteva gânduri despre acest „mare ierarh” cu care a colaborat timp de opt ani în calitate de Episcop vicar al Arhiepiscopiei Sibiului.
În textul transmis, ierarhul „conturează vag aspecte ale uriaşei personalităţi a mitropolitului Antonie”.
„A fost un om mare şi un ierarh la fel de mare. Poate după Andrei Şaguna şi Nicolae Bălan, mitropolitul Antonie este al treilea ca mărime”, a subliniat Episcopul Visarion al Tulcii.
Să ne amintim de mitropolitul Antonie…
A vorbi despre mitropolitul Antonie Plămădeală înseamnă a evoca una dintre marile personalităţi bisericeşti şi culturale ale zilelor noastre, care prin tot ceea ce a lucrat şi a înfăptuit s-a înscris pe deplin în „şirul dascălilor de cuget şi simţire românească” şi al marilor ierarhi ai Bisericii străbune.
Au trecut 14 de ani de zile de când Mitropolitul Antonie, după o lungă şi grea suferinţă pe care însă a purtat-o cu resemnare creştinească asemenea unui mucenic, a trecut la cele veşnice.
A trecut la Domnul în ziua de 29 august 2005, când trupul său istovit de boală şi de istovitoare muncă şi dăruire a coborât „în casa cea de lut a strămoşilor săi” – după cuvântul mitropolitului cărturar Varlaam al Moldovei, ca să se odihnească de ostenelile acestei vieţi în cripta pregătită din vreme la ctitoria sa de suflet de la Mănăstirea Brâncoveanu, Sâmbăta de Sus.
Deşi au trecut atâţia ani de la plecarea lui dincolo, mitropolitul Antonie este mereu prezent în viaţa Bisericii în chip nevăzut, iar numele său şi faptele sale pe tărâm bisericesc, cultural şi patriotic sunt pomenite cu pioşenie de către toţi cei care l-au cunoscut, l-au preţuit şi l-au iubit.
Cu siguranţă că vremurile ce vor veni vor scoate şi mai mult în evidenţă personalitatea de excepţie plurivalentă a mitropolitului Antonie.
Născut în Basarabia, cea atât de încercată în decursul istoriei, şcolit la înaltele instituţii teologice din ţară şi din străinătate, înzestrat de Dumnezeu cu o minte ageră, cu o tenacitate şi cu o dăruire deosebite, mitropolitul Antonie a gustat din plin încă de tânăr din paharul amar al încercărilor şi al umilinţei.
Prigonit de regimul trecut, hăituit şi închis, marginalizat şi trecut la munca de jos – deşi era doctorand şi ieromonah – Antonie Plămădeală a avut parte însă şi de o protecţie specială din partea Părintelui Ceresc. Şi aceasta s-a arătat prin purtarea de grijă a vrednicului de pomenire, patriarhul Justinian Marina, care l-a sprijinit şi l-a scos din umilinţă, trimiţându-l la studii la Oxford, de unde s-a întors cu un doctorat strălucit.
Tot patriarhul Justinian l-a promovat apoi în ierarhia superioară bisericească, propunându-l Sf. Sinod ca episcop-vicar patriarhal, funcţie în care va fi unul dintre colaboratorii apropiaţi ai patriarhului Justinian.
În întreaga sa activitate mitropolitul Antonie a fost un om integru, un om tenace care ţinea la demnitatea sa de arhiereu şi care se mândrea pe bună dreptate cu opera sa scrisă şi mai ales aceea înfăptuită la Buzău, la Sibiu, la Sâmbăta de Sus ca şi în toată eparhia ce cuprindea atunci trei judeţe : Sibiu, Braşov şi Covasna.
A fost un om ce ţinea cu sfinţenie la principiile sale.
A ctitorit mult în eparhie, la Centru Arhiepiscopesc, la Păltiniş, la Bazna şi mai ales la Mănăstirea Sâmbăta de Sus, pe care a avut bucuria să o vadă sfinţită la 15 august 1993 de către Sanctitatea Sa Patriarhul Ecumenic Bartolomeu I al Constantinopolului şi Prea Fericitul Patriarh Teoctist al României, împreună cu aproape toţi membrii Sf. Sinod.
A fost un cărturar de vocaţie, lăsând o dâră luminoasă în cultura românească şi bisericească prin cele 40 de cărţi scrise de el, unele devenite emblematice.
A fost în acelaşi timp şi un ecumenist de vocaţie, fiind un adevărat ambasador al Biserica Ortodoxă Română în întreaga lume creştină. Activitatea sa rodnică de la birou, de la amvon şi de pe teren i-a fost recunoscută unanim de toţi ce care l-au cunoscut sau au avut prilejul de a-i fi în preajmă. Vreme de 8 ani i-am fost colaborator apropiat ca episcop-vicar şi am avut mult de învăţat de la dânsul şi împreună am lucrat pentru bunul mers al vieţii bisericeşti din eparhie.
De acolo, de la Sâmbăta de Sus, unde-şi doarme somnul de veci, alături de înaintaşii săi în scaun Nicolae Bălan, Nicolae Colan şi Nicolae Mladin, el veghează cu siguranţă asupra Ardealului pe care l-a iubit atât de mult şi pe care l-a slujit până la sacrificiu. El poate fi pe deplin mulţumit că munca şi jertfa sa i-au fost încununate de succes şi de recunoaştere unanimă, de preţuirea şi de stima contemporanilor şi a generaţiilor viitoare.
Toate cele spuse până acum conturează vag aspecte ale uriaşei personalităţi a mitropolitului Antonie. A fost un om mare şi un ierarh la fel de mare. Poate după Andrei Şaguna şi Nicolae Bălan, mitropolitul Antonie este al treilea ca mărime.
Fie ca acum, la împlinirea a 14 de ani de la plecarea lui în veşnicie, noi, cei din „Biserica slujitoare” să-i aducem un smerit omagiu, să-i urmăm sfaturile şi îndemnurile pe care ni le-a lăsat, să-i înconjurăm cu veneraţie mormântul pe care să aşezăm lacrimile şi florile recunoştinţei şi să-L rugăm pe Dumnezeu să-i facă parte de odihna cea fericită a aleşilor Săi.
Veşnică să-i fie pomenirea şi memoria binecuvântată!
† Visarion
Episcopul Tulcii

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 653, Ultimul acces: 2026-09-25 19:14:32

Timp total: 0.04s...

[]:1