Papa Francisc în Africa şi una din comorile ascunse ale Bisericii Catolice[2019-09-10]„Momentul cel mai emoţionant al întregii călătorii a fost, fără îndoială, întâlnirea cu opt mii de copii la Akamasoa, (Oraşul Prieteniei, lângă Antananarivo), în locul unde mai înainte se găsea o enormă groapă de gunoi, iar unde acum se ridică căsuţe în cărămidă mici dar demne, şcoli şi locuri de recreaţie”, susţine într-un editorial directorul Andrea Tornielli, în care îşi propune să exprime în imagini şi cuvinte cea de-a XXXI-a călătorie apostolică a pontificatului, cu etape în Mozambic, Madagascar şi Mauritius. Redacţia română a Radio Vatican a publicat traducerea editorialului lui Andrea Tornielli.«Călătoria Papei în Mozambic, Madagascar şi Mauritius s-a încheiat, iar despre aceste zile intense şi extraordinare rămân mai presus de toate întipărite în minte chipurile pline de bucurie ale copiilor, femeilor şi bărbaţilor care l-au însoţit pe Papa Francisc de-a lungul drumurilor – când pline de mâl, când pline de praf – de la Maputo şi Antananarivo, chipuri care au însufleţit, în adevăratul sens al cuvântului, minunatele celebrări liturgice din cele trei ţări. Bucuria pe care au ştiut să o exprime, în ciuda greutăţilor şi a condiţiilor precare în care mulţi dintre ei sunt constrânşi să trăiască, este o lecţie de învăţat pentru noi toţi. Ne învaţă că, în a calcula bunăstarea unui popor, nu sunt suficienţi parametrii legaţi doar de latura economică: credinţa trăită, prietenia, capacitatea de relaţie, legăturile de familie, solidaritatea, capacitatea de a se bucura de lucrurile mărunte, disponibilitatea de a se dărui, nu vor intra niciodată în statistici. Momentul cel mai emoţionant al întregii călătorii a fost, fără îndoială, întâlnirea cu opt mii de copii de la Akamasoa (lângă Antananarivo), în locul unde mai înainte se afla o enormă groapă de gunoi şi unde acum, în schimb, se ridică mici, dar demne căsuţe în cărămidă, şcoli şi locuri de recreaţie. Opera începută acum 30 de ani de pr. Pedro Opeka este una din numeroasele comori ascunse ale Bisericii catolice în lume. O lucrare care dă trup speranţei creştine. Datorită dăruirii acestui misionar, mii de familii au regăsit un loc de muncă şi o demnitate, iar mii de copii au găsit un acoperiş deasupra capului, hrană şi şansa de a merge la şcoală. Primirea gălăgioasă şi sărbătorească pe care copiii din Akamasoa i-au dedicat-o papei este un adevărat carburant pentru suflet. Dar câţi „Padre Pedro” nu se află în Africa, în Asia, în America Latină, şi chiar la periferiile cele mai problematice din Occident? Contemplând chipul acelor copii, fericiţi că l-au primit în casa lor pe bunicul acela îmbrăcat în alb care venea de la Roma, te izbeşti de esenţa cea mai profundă a Bisericii şi a misiunii ei: evanghelizarea şi promovarea omului. Vestirea Evangheliei, alegând apropierea de cei mai slabi şi cei daţi deoparte. Vestirea Evangheliei, dând mărturie pentru „prezenţa unui Dumnezeu care a hotărât să trăiască şi să rămână pentru totdeauna în mijlocul poporului său”, după cum spunea papa Francisc la Akamasoa. De mai multe ori, în aceste zile, papa a îndemnat preoţii, călugării şi călugăriţele să revigoreze focul autenticului spirit misionar, care nu poate să facă abstracţie de apropierea faţă de cel în suferinţă. Pontiful a îndemnat, de asemenea, aceşti oameni să nu considere condiţia de săraci ca pe o fatalitate. „Nu vă resemnaţi niciodată în faţa efectelor nefaste ale sărăciei, nu cedaţi niciodată tentaţiei unei vieţi uşoare sau a replierii spre propria persoană!”. Astfel, celălalt fir roşu care a unificat agenda călătoriei a fost o rechemare la responsabilitatea guvernelor, a autorităţilor politice şi a societăţii civile pentru a se întreprinde noi căi pe calea dezvoltării. Căi înnoitoare, care să pună în discuţie actualul model economico-financiar pentru a face popoarele protagoniste în construcţia unui viitor mai drept, mai solidar, mai respectuos faţă de demnitatea vieţii, a culturilor şi tradiţiilor, mai respectuos faţă de Creaţia care ne-a fost dată ca să o transmitem fiilor noştri fără să o jefuim. Mesaje pronunţate în Africa şi pentru Africa, dar care, în realitate, se adresează nouă tuturor.» Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 649, Ultimul acces: 2026-09-25 00:58:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1