Papa Francisc: Calomnia este un cancer diabolic[2019-09-25]Audienţa generalăPapa Francisc a spus miercuri, 25 septembrie 2019, despre calomnie că este un „cancer diabolic” ce dăunează grav Bisericii. „Ştim că întotdeauna calomnia ucide. Acest ‘cancer diabolic’, care se naşte din voinţa de a distruge reputaţia unei persoane, agresează şi restul trupului eclezial şi îi dăunează grav atunci când, din interese meschine sau pentru a acoperi propriile neîmpliniri, se face coaliţie pentru a defăima pe cineva.” Biserica Catolică învaţă că păcatul calomniei implică remarci contrare adevărului ce dăunează reputaţiei altora şi dau ocazia pentru judecăţi greşite cu privire la ei. „Pentru a evita judecata temerară, fiecare trebuie să aibă grijă să interpreteze pe cât posibil în sens favorabil gândurile, cuvintele şi faptele aproapelui său… Vorbirea de rău şi calomnia nimicesc reputaţia şi onoarea aproapelui. Onoarea este mărturia socială dată demnităţii umane şi fiecare om se bucură de un drept natural la onoarea numelui său, la reputaţie şi la respect. De aceea, vorbirea de rău şi calomnia lezează virtutea dreptăţii şi a iubirii”, se spune în Catehismul Bisericii Catolice, la nr. 2478-2479. Papa Francisc a vorbit în cadrul audienţei generale din Piaţa San Pietro despre mărturiile şi acuzaţiile false pe care Sinedriul i le-a adus lui Isus înainte de răstignirea Sa şi despre calomniile împotriva martirilor creştini de-a lungul istoriei. S-a concentrat asupra relatării din Faptele Apostolilor despre cuvintele puternice ale Sf. Ştefan ca răspuns dat calomniatorilor săi înainte de a fi martirizat: „Ştefan denunţă curajos ipocrizia cu care au fost trataţi profeţii şi însuşi Cristos… Nu foloseşte jumătăţi de cuvinte, ci vorbeşte clar, spune adevărul. Aceasta provoacă reacţia violentă a auditorilor şi Ştefan este condamnat la moarte, condamnat la uciderea cu pietre.” Pontiful a subliniat că Ştefan „nu caută scurtături, nu face apel la personalităţi care pot să îl salveze, ci îşi pune viaţa în mâinile Domnului şi rugăciunea lui Ştefan este foarte frumoasă, în acel moment: ‘Doamne Isuse, primeşte sufletul meu'”. „El moare ca fiu al lui Dumnezeu iertând: ‘Doamne, nu le socoti păcatul acesta’. Aceste cuvinte ale lui Ştefan ne învaţă că nu discursurile frumoase revelează identitatea noastră de fii ai lui Dumnezeu, ci numai abandonarea propriei vieţi în mâinile Tatălui şi iertarea pentru cel care ne ofensează arată calitatea credinţei noastre.” Papa a mai spus că Faptele Apostolilor relatează şi „apariţia unor probleme în sânul comunităţii creştine”. Apostolii au trebuit să hotărască cum să armonizeze diferenţele care existau în prima comunitate „fără ca să aibă loc contraste şi dezbinări”. Ei „încep un proces de discernământ care constă în a analiza bine dificultăţile şi a căuta împreună soluţii. Găsesc o cale de ieşire prin subîmpărţirea diferitelor îndatoriri pentru o creştere senină a întregului trup eclezial şi pentru a evita să se neglijeze fie proclamarea Evangheliei fie îngrijirea membrilor mai săraci.” Martiriul a asigurat „creşterea şi rodnicia poporului lui Dumnezeu”, a spus Sfântul Părinte la încheierea audienţei generale. „Astăzi sunt mai mulţi martiri decât la începutul vieţii Bisericii şi martirii sunt peste tot. Biserica de astăzi este bogată în martiri, este irigată de sângele lor… Martirii nu sunt ‘iconiţe’, ci bărbaţi şi femei în carne şi oase care – aşa cum spune Apocalipsul – ‘şi-au spălat hainele şi le-au albit în sângele Mielului’. Ei sunt adevăraţii învingători. Să cerem şi noi Domnului ca, privind la martirii de ieri şi de astăzi, să putem învăţa să trăim o viaţă deplină, primind martiriul fidelităţii zilnice faţă de Evanghelie şi al conformării cu Cristos.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 621, Ultimul acces: 2026-09-27 03:00:46
|
Timp total: 0.03s...
[]:1