© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Premiul Nobel pentru pace 2019 acordat premierului etiopian Abiy Ahmed Ali[2019-10-16]Decizia de a acorda Premiul Nobel pentru Pace premierului etiopian Abiy Ahmed Ali a trezit un consens aproape unanim în întreaga lume. Liderul cel mai tânăr din Africa, se menţionează în motivaţia Comitetului de la Oslo, a elaborat cu rapiditate principiile unui acord de pace în relaţiile dintre Etiopia şi Eritreea, pentru a pune capăt unei situaţii de stagnare în care, oficial, nu era nici pace, nici război. În Etiopia, chiar dacă mai este mult de făcut, tânărul lider etiopian a încercat să promoveze reconcilierea, solidaritatea şi dreptatea socială. Într-un interviu pentru Radio Vatican – Vatican News, Episcopul de Emdibir, Mons. Musič Ghebreghiorghis, din Ordinul Fraţilor Minori, îşi exprimă satisfacţia în legătură cu alegerea făcută de Comitetul Premiului Nobel pentru Pace:– Noi, ca etiopieni, suntem foarte fericiţi că Premiul Nobel a fost înmânat prim-ministrului nostru, care de un an şi jumătate guvernează ţara şi o face foarte bine. Etiopia a trăit multe momente dificile. Imediat după ce a fost ales, el ne-a dat multă speranţă într-o viaţă mai bună în ţara noastră. A fost aclamat şi de comunitatea internaţională. Este un premiu acordat în mod special pentru angajarea sa în favoarea păcii dintre Etiopia şi Eritreea, care au dus un război fratricid. Într-o lună de zile, Abiy Ahmed Ali, cu o strângere de mână, a reuşit să aducă pacea: frontierele erau închise, acum sunt deschise; comerţul era blocat, acum e deblocat. El a acţionat în favoarea păcii şi în Sudanul de Sud, în Somalia şi în ţările vecine. Noi îl considerăm ca un profet trimis de Dumnezeu. Are un limbaj plin de umanitate, vorbeşte despre iubire, iertare, dialog şi despre importanţa evitării războaielor. În viziunea lui, recursul la arme este întotdeauna o înfrângere. – Care sunt încă urmările vizibile ale acestui război? – Mulţi tineri şi-au pierdut viaţa. Eritreea a rămas izolată complet de comunitatea internaţională. Mulţi tineri au fugit din ţara lor pentru a găsi o viaţă mai bună şi mulţi au murit pe drum, în deşert sau în mare. Este o situaţie tragică pe care istoria o va aminti. – Care este astăzi angajamentul Bisericii în Etiopia şi care sunt provocările la care trebuie să răspundă? – Catolicii sunt o minoritate, aproape 700.000 de persoane, şi reprezentăm 0,7% din populaţie. Cu toate acestea, noi ne ocupăm în continuare de 25% din activităţile sociale din ţară, pentru dezvoltarea integrală a persoanei. De exemplu, educaţia. Am deschis multe şcoli. Biserica Catolică încearcă să înfrunte cum poate, cu resursele de care dispune, provocările care i se prezintă. Bineînţeles că trebuie să se adreseze Bisericii Universale, multe ajutoare ne vin din Europa, din America. Mai ales Conferinţa Episcopală Italiană (CEI) ne ajută cu infrastructura şi acum construim o Universitate catolică la Addis Abeba. Tocmai CEI este cea care ne dă o mână de ajutor prin contribuţiile primite cu ajutorul sistemului „Opt la mie”. De asemenea, suntem activi şi în domeniul sanitar. În Dieceza mea, de exemplu, avem vreo 40 de şcoli, 9 dispensare, 2 spitale… – Aveţi proiecte care promovează contribuţia femeilor în agricultură? – Bineînţeles, avem asociaţii, de exemplu „Un bob pentru Emdibir”, dar şi multe altele, care susţin activitatea noastră. În această perioadă de criză economică mondială, nu ne-au lipsit ajutoarele. 95% din populaţie trăieşte din agricultură: avem nevoie de promovarea acestui sector, pentru că totul depinde el. – În octombrie 2019 se marchează Luna Misionară Extraordinară. Ce semnificaţie are pentru ţara voastră? – Pentru noi este o retrezire la activitatea misionară. Aceasta este o idee fericită a Papei Francisc. Vestea cea Bună poate fi dusă nu doar de preoţi, diaconi sau cateheţi, ci de toţi cei botezaţi. De fapt, tema este chiar „Botezaţi şi trimişi”, însemnând că noi, creştinii, putem transforma lumea. Este o chemare pentru toţi de a trăi o viaţă creştină, care să fie contagioasă şi care să poată să îi conducă la Dumnezeu. În experienţa de zi cu zi, noi vedem toate acestea puse în practică. În Dieceza mea, de exemplu, avem mulţi voluntari veniţi din alte continente: mulţi dintre ei sunt botezaţi, dar nu toţi sunt practicanţi, sau aparţin altor religii. Dar când văd că în ţările lumii a treia oamenii sunt încă foarte credincioşi, merg la biserică, se roagă, au o viaţă spirituală, atunci se simt şi ei atraşi să îşi reînnoiască credinţa. – Cum vedeţi Sinodul pentru Amazonia, care se desfăşoară în Vatican? – Este un lucru bun această convocare. Problema Amazoniei, să ne aducem aminte, nu este circumscrisă doar la acea regiune din lume. Poate ştirile nu ajung, dar la fel de alarmante sunt condiţiile din Africa şi Asia. Este o problemă mondială care ar trebui luată în calcul. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 727, Ultimul acces: 2026-09-27 11:30:46
|
Timp total: 0.04s...
[]:1
