© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Apelul preşedintelui Episcopilor chilieni la încetarea violenţei[2019-10-23]Episcopii chilieni condamnă puternic violenţa, care în manifestaţiile din aceste zile din Chile a dus la moartea a 15 persoane, dar îşi exprimă şi convingerea că „strâmtorarea profundă a persoanelor şi a familiilor” nu a fost luată în considerare. Acum trebuie „privită în faţă” realitatea ţării şi toţi să fie „chemaţi să dialogheze cu privire la ţara pe care o dorim”. Preşedintele Conferinţei Episcopale Chiliene, Mons. Santiago Silva Retamales, Episcop militar, adresează poporului său şi clasei conducătoare un apel la a citi în profunzime ceea ce s-a întâmplat şi la înţelegere, în momentul în care a început dialogul dintre preşedintele Sebastián Pińera şi toate partidele politice, pentru a pune la punct o agendă comună de politici sociale.În spate, se află zile teribile: capitala Santiago şi alte oraşe distruse, staţii de metrou distruse, blocări stradale, magazine incendiate, asalturi şi împotriva unor biserici, între care Catedrala din Valparaíso, întreruperea curentului electric şi care armate pe străzi. Situaţia a început să se normalizeze, însă tensiunea rămâne ridicată. Lucrătorii portuari sunt în stare de agitaţie şi este prevăzută pentru astăzi o grevă generală. În acest context vin cuvintele şi apelurile preşedintelui Episcopilor chilieni. – Excelenţă, văzute din Europa, ultimele evenimente au părut un fulger din senin. Este aşa sau existau semnale de alarmă? – Alarme cu privire la inegalitate au fost manifestate de mult timp din partea diferitelor organizaţii. Între acestea şi Conferinţa Episcopală Chiliană. În scrisoarea noastră pastorală intitulată „Chile, o casă pentru toţi”, publicată în 2017, semnalam: „Diferenţa dintre clase, şomajul, mai ales în rândul tinerilor, precaritatea locurilor de muncă datorită neaplicării legilor despre muncă, salariile mici ale muncitorilor şi pensiile foarte mici produc multă frustrare şi mânie şi acestea generează violenţă. În cealaltă extremitate există grupuri care, prin poziţia lor socială şi bogăţia lor, exercită o putere reală apărând interesele lor, uneori în mod ilegitim, aducând o rană eticii şi încălcând şi legile pentru a obţine profituri particulare mai mari şi, drept consecinţă, menţinând inegalităţile”. Pornind de la acţiunea noastră pastorală, am însoţit viaţa persoanelor care trăiesc momente dificile, însă eforturile nu au fost suficiente pentru a umple prăpastia inegalităţii şi a evita suferinţa atâtor oameni. – Voi, Episcopii, deja aţi condamnat violenţa. După părerea dumneavoastră, această metodă aparţine grupurilor minoritare? Sau strâmtorarea socială este cu adevărat atât de mare? – Condamnăm în mod hotărât orice tip de violenţă, pentru că ea compromite convieţuirea noastră şi înrăutăţeşte prietenia noastră civică şi pacea socială, fundamentale pentru a construi acorduri în vederea binelui comun şi cu participarea majorităţii. Strâmtorarea socială se înţelege din cauza diferitelor situaţii de precaritate pe care persoanele sunt constrânse să le înfrunte. Trebuie să căutăm rădăcinile violenţei pentru a o preveni, a o înfrâna şi a genera forme civice, umane şi, dacă este posibil, şi constituţionale pentru a lua asupra noastră diferenţele noastre şi a le găsi soluţii. Aceste fapte dureroase cer ca noi, ca societate, să cultivăm o cultură a întâlnirii, care să fie capabilă să asculte şi să împărtăşească în mod empatic suferinţele şi strâmtorarea de fiecare zi trăite în societatea chiliană în domeniile muncii, sănătăţii, siguranţei, educaţiei, locuinţelor, pensiilor, în situaţiile de sărăcie şi de provocări umanitare ale imigraţiei, aşa cum am afirmat în Declaraţia Comitetului permanent din 19 octombrie. – Protestul, dacă este dus înainte în mod paşnic, ar avea deci motivaţii? – Sunt mulţi cei care şi-au manifestat nemulţumirea în mod paşnic. Să ne gândim că toţi au o contribuţie de oferit şi că autorităţile, îndeosebi politicienii, în diferitele lor zone de responsabilitate, trebuie să ştie să asculte glasul oamenilor lor. – Este greu să nu ne gândim că există grupuri organizate în spatele episoadelor de violenţă. Are cineva interes să destabilizeze Chile? – Nu este misiunea noastră, ca Biserică, să examinăm acest aspect. Unii cred că efectiv aşa este. Însă, ca păstori, centrul acţiunii noastre este preocuparea faţă de cei care suferă, însoţindu-i spiritual şi în necesităţile lor imediate. Să îi facem să ştie că pot să se bazeze pe noi. – Ochii lumii vor fi îndreptaţi în săptămânile următoare spre Chile, care va găzdui Cop25, Conferinţa Mondială despre Climă. Se poate spera ca situaţia să se rezolve înainte de acest eveniment? – Da, sperăm ca înainte de acea dată să putem ajunge la un dialog social realmente centrat pe persoane, pe modul lor de a convieţui şi a locui în ceea ce este casa sau ţara tuturor, pe o prietenie civică bazată pe binele comun. Aceasta înseamnă ca actorii politici, sociali şi economici să poată face abstracţie de interesele lor particulare şi să lucreze la proiecte consensuale, în care cea mai mare parte dintre noi să se recunoască. – Întreruperea curentului şi care armate pe străzi… în Europa ziarele au scris că este prima dată când se întâmplă aceasta din timpurile lui Pinochet. Este o simplificare? – De când există democraţia, s-a întâmplat numai în context de situaţii de urgenţă, cum au fost cutremurul şi tsunami-ul din 2010, sau incendiile din Santa Olga în 2016. De data aceasta, diferenţa este că aceasta nu se întâmplă datorită unei catastrofe neprevăzute, ca anterior, ci datorită faptului că nu s-a luat în considerare că exista o profundă strâmtorare a persoanelor şi a familiilor, lovite de inegalităţi nedrepte şi de practici zilnice pe care le consideră abuzive, pentru că rănesc îndeosebi grupurile mai vulnerabile. Contextul recunoscut şi crescând al bunăstării în Chile este valabil pentru câţiva şi nu pentru toţi, însă săracii nu pot continua să aştepte. – Ce apel adresaţi poporului chilian şi, îndeosebi, politicienilor şi forţelor armate? – Este timpul să privim în faţă, cu adevăr, bogăţiile şi succesele noastre, conflictele şi eşecurile noastre. Autorităţile şi partidele politice, în mod deosebit, dar şi societatea civilă şi organizaţiile sale, universităţi şi intelectuali, chiar organizaţiile trebuie să dialogheze cu privire la ţara pe care o dorim, să întreprindă construirea unei societăţi pe care toţi să o putem simţi ca a noastră. Toţi trebuie să ne angajăm să ne îngrijim de binele nostru comun cel mai preţios. (material al Agenţiei SIR, tradus de pr. dr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 688, Ultimul acces: 2026-09-30 05:09:52
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
