Regizorul Nicolae Mărgineanu despre filmul „Cardinalul” - BISERICI.org este un proiect non-profit ce are ca scop crearea unui spatiu virtual de gazduire a informatiilor despre locașurile de cult din România.
BISERICI.org - Situl Bisericilor din România

© 2005-2026 BISERICI.org

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri
Ştiri de azi
Ştiri Actuale
Arhiva Ştiri 2026
Arhiva Ştiri 2025
Arhiva Ştiri 2024
Arhiva Ştiri 2023
Arhiva Ştiri 2022
Arhiva Ştiri 2021
Arhiva Ştiri 2020
Arhiva Ştiri 2019
Arhiva Ştiri 2018
Arhiva Ştiri 2017
Arhiva Ştiri 2016
Arhiva Ştiri 2015
Arhiva Ştiri 2014
Arhiva Ştiri 2013
Arhiva Ştiri 2012
Arhiva Ştiri 2011
Arhiva Ştiri 2010
Arhiva Ştiri 2009
Arhiva Ştiri 2008
Arhiva Ştiri 2007
Arhiva Ştiri 2006
Arhiva Ştiri 2005
Arhiva Ştiri 1935
Top Toate Ştirile
Top Ştiri Actuale
Ştiri necitite
Sugeraţi Ştiri
eXTReMe Tracker

Ştiri şi Evenimente

Regizorul Nicolae Mărgineanu despre filmul „Cardinalul”

[2019-11-17]
Regizorul Nicolae Mărgineanu, cel care a realizat, în premieră într-o producţie cinematografică, portretul Episcopului Iuliu Hossu, a fost primit sâmbătă, 16 nov. 2019, la sediul Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla pentru a susţine o conferinţă de presă despre filmul artistic „Cardinalul”, pe care l-a regizat şi este prezentat în avanpremieră în mai multe oraşe din ţară, în aceeaşi seară fiind programată proiecţia la Cinematograful „Victoria” din Cluj.

PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, pr. Călin Bot vicar general, pr. Daniel Avram, consilier mass-media, pr. Marius Cerghizan, vicar cu preoţii, pr. prof. Cristian Langa şi un grup de studenţi seminarişti şi teologi, l-au primit şi condus pe cunoscutul regizor prin Episcopie, pe urmele paşilor Episcopului Iuliu Hossu, cel care, în detenţie şi domiciliu obligatoriu fiind obişnuia să spună că adresa sediului său episcopal de la Cluj, str. Moţilor nr. 26, este singura sa adresă… Mai întâi pe holul Episcopiei s-a făcut un prim popas, la Expoziţia foto-documentară omagială „Fericitul Iuliu Hossu, martir pentru credinţă, primul cardinal al neamului românesc”. A urmat, la etajul I, trecerea prin biroul Episcopului de Cluj-Gherla, care a fost şi biroul Episcopului Iuliu Hossu, în care erau expuse obiecte ce au aparţinut Arhiereului, imagini, urme ale istoriei pe care şi filmul „Cardinalul” o prezintă într-un mod captivant şi realist.
A urmat, în sala de şedinţe a Episcopiei, întâlnirea cu mass-media clujeană. În prima parte, regizorul Nicolae Mărgineanu a vorbit despre film, apoi a răspuns întrebărilor jurnaliştilor. Conferinţa de presă a început cu o rugăciune şi binecuvântarea Episcopului. Preasfinţia Sa Florentin şi-a exprimat bucuria de a-l primi „la Sediul episcopal al Cardinalului Iuliu Hossu, astăzi fericit martir pentru credinţă”, pe „cel care a dat viaţă în chip minunat acestui personaj emblematic al Bisericii Greco-Catolice”. Regizorul Nicolae Mărgineanu a vorbit mai întâi despre premisele acestui film, a spus: „ca ardelean ştiam de Episcopul Iuliu Hossu, apoi am aflat de la foştii deţinuţi politici că Episcopul Hossu s-a comportat exemplar în închisoare. Episcopii erau foarte lăudaţi pentru că acceptau să facă orice muncă în închisoare cu seriozitate, cu smerenie, dar în acelaşi timp încercând să ajute pe cei nefericiţi care erau ajunşi după gratii, cu o ştire de la unul la altul, cu o vorbă bună, uneori chiar cu o spovedanie.”
„Prima încercare de a face un scenariu a fost urmă cu 11 ani, după ce citisem cartea de Memorii a Episcopului Iuliu Hossu, care m-a impresionat. Am rămas profund impresionat de vizita trimisului Papei, Giuseppe Cheli, din 1969, foarte bine redată şi m-am simţit bine ca român să văd un astfel de exemplu din partea unui prelat. Foarte puţini în situaţia lui ar fi procedat la fel: foarte frumos a spus că el rămâne aici între credincioşi (nn. deşi ar fi putut merge definitiv la Roma), aşa cum a fost păstorul turmei întreaga lui viaţă.”
„După ce am realizat o primă formă a scenariului, acesta a fost completat de către Bogdan Adrian Toma, un scenarist român din Hunedoara care a terminat filosofia la Cluj şi are şcoala americană de scenarist de film. El a ştiut să inventeze câteva situaţii plauzibile, care n-au existat, dar ar fi putut să existe. De exemplu, personajul poetului, Enache Viziran, este inventat, dar este inspirat din foarte mulţi poeţi care s-au născut sau au evoluat temniţele comuniste. Suntem printre puţinele ţări în care poezia a avut, după rugăciune, cea mai mare valoare de a rezista în închisoare. De asemenea, sora directorului închisorii, Otilia (nn. rol interpretat de Maria Ploae) e un personaj inventat, care aduce un impact emoţional destul de puternic, la fel, inspirat din mărturiile dese în care un gardian, sau chiar ofiţer, dacă avea pe cineva bolnav în familie, îl ruga pe un prelat în care avea încredere să facă o rugăciune. Uneori strecurau pâine, ca să se poată face Sfânta Liturghie. Unii pactau foarte discret, pentru că îşi dădeau seama cu cine aveau de-a face şi nu credeau în îndoctrinarea că toţi sunt bandiţi, că sunt duşmanii ţării. În felul acesta scenariul a devenit mai spectaculos.”
„Am reuşit să primesc finanţare de la Centrul Naţional al Cinematografiei; am sperat şi alte finanţări, dar, din păcate, nu au venit. Atunci am restrâns scenariul, am renunţat la vreo trei secvenţe, de una dintre chiar îmi pare foarte rău – era o secvenţă de început, în care Episcopul Iuliu Hossu, pe front, undeva în Galiţia, vizitează un cort militar cu răniţi şi acolo îl întâlneşte pe Samuilă Mârza şi au o discuţie despre ardelenii care sunt trimişi în prima linie în acest război care nu e al lor… Filmările le-am făcut la Sighet, unde am fost de două-trei ori să vedem locul, să ne rugăm, să aprindem lumânări. Am putut filma la Sighet în holul central. Ne-a permis d-na Ana Blandiana să rezugrăvim cu vopsea lavabilă, să murdărim puţin pereţii că erau prea sclipitori, acolo fiind acum muzeu. La fel, una dintre celule, cea în care era Gheorghe Brătianu, a trebuit să o murdărim, pentru că aşa a fost în mărturie. Era bolnav de dizenterie, abia se târa până la tinetă… am ţinut să arătăm condiţiile îngrozitoare ale unui bolnav ajuns acolo.”
„Curtea interioară nu s-a putut filma la Sighet, pentru că era amenajată că muzeu. Secvenţele din curte au fost filmate într-una din curţile interioare ale închisorii Doftana, unde am ridicat un foişor şi am reuşit să o facem să semene foarte mult cu curtea închisorii Sighet, aşa cum era în trecut. Restul scenelor le-am filmat la Jilava, acolo fiind şi mult mai ieftin. Scena Unirii am făcut-o undeva lângă Bucureşti. La Alba Iulia nu se putea, pentru că nu mai era acelaşi loc care apare în fotografiile lui Mârza. Am filmat iarna, era zăpadă şi era un ger foarte puternic, atunci am filmat tribunele, însă lui Radu Botar îi pierise glasul din cauza frigului. Am încercat pe urmă să refacem înregistrarea cu glasul într-o sală de postsincron, dar nu a ieşit. Şi atunci, am profitat de faptul că prezentăm filmul în avanpremieră la Sighet şi am făcut înregistrarea cu glasul (nn. din momentul citirii Rezoluţiei Unirii) chiar în curtea Penitenciarului de la Sighet ceea ce mi s-a părut o veste bună. Filmul a fost făcut doar în 20 de zile de filmare, tot din cauza bugetului mic. Dar ne-a ajutat Dumnezeu să terminăm la timp. Am fost foarte atenţi, datorită faptului că am fost foarte grăbiţi la filmare”.
Despre alegerea actorului pentru rolul principal, regizorul Mărgineanu a spus: „am avut un foarte mare noroc cu Radu Botar”. A fost ales dintre mai mulţi actori, care, „chiar dacă au vârsta necesară, dar se vede pe feţele lor bunăstarea zilelor noastre şi atunci nu mai inspiră încredere. Dar, Radu Botar, chiar atunci avusese din păcate o suferinţă şi venise la probe marcat de acea suferinţă, palid şi cu un licăr de tenacitate în ochi şi mi-a plăcut, de la bun început am spus «el este!» El nu a jucat un personaj; el s-a identificat cu acest personaj al Episcopului Iuliu Hossu, l-a trăit. Practic, şi când se încheia filmarea, el stătea retras, nu vorbea cu ceilalţi, a avut un comportament exemplar şi a fost, cred, un noroc extraordinar pentru mine.”
Au urmat întrebări, discuţii… Regizorul a explicat, între altele, că, deşi se ştie faptul că fotograful Unirii a fost greco-catolic, s-a ales ca personajul din film Samoilă Mârza să fie ortodox, pentru ca filmul să nu fie numai despre greco-catolici, „ceea ce, cu siguranţă mi s-ar fi reproşat şi oricum mi se reproşează acest lucru. Am încercat să echilibrăm, pentru că au fost şi ortodocşi care au fost puşi în prima linie războiului, trimişi să fie «carne de tun». Pentru că, într-un film creionăm un personaj…” O întrebare a fost: „Ce public speraţi să vină la proiecţia acestui film?” Răspunsul a fost: „Spre bucuria noastră, au fost foarte mulţi tineri. Filmul are marea şansă, după ce va fi dat la televiziune, să ajungă pe YouTube unde oricine poate deschide. Şi, dacă vor vedea că nu e neapărat un documentar (care poate fi mai puţin atractiv, mai monoton) şi dacă vor vedea o secvenţă care le va trezi curiozitatea, să se intereseze şi să afle mai multe lucruri, ceea ce este un câştig. Şi, cred că este foarte important dacă cei care vor vedea filmul ajung să afle cine a fost Iuliu Hossu şi ce exemplu uluitor a dat. Atunci ar fi mândri că sunt români şi că există un asemenea om, un asemenea exemplu.”
S-a mai precizat că, din 22 noiembrie 2019, filmul va fi intra în toate cinematografele, iar la 1 decembrie 2019, este programată o nouă proiecţie la Cinematograful „Victoria” din Cluj, cu ocazia Zilei Naţionale, a Unirii. Realizatorul filmului a mai spus: „filmul a fost primit mult mai bine decât ne aşteptam şi mulţumim lui Dumnezeu şi Cardinalului Iuliu Hossu acolo unde se află şi poate este mult mai aproape decât credem noi. A fost o mare onoare că l-am prezentat la Alba Iulia, în Sala Unirii şi asta a venit din faptul că, cei de la cinematograful din Alba au refuzat filmul categoric, spunând că nu va aduce mai mult de 30 de spectatori şi aceştia trecuţi de 50 de ani.” Şi atunci, s-a obţinut de la cei în drept învoirea ca filmul să fie proiectat în Sala Unirii. „A fost foarte onorant ca Iuliu Hossu să revină în locul care i-a fost atât de drag, care i s-a întipărit în suflet pentru toată viaţa, a fost, poate, cel mai frumos moment al său. Şi, la începutul filmului au avut ideea extraordinară să pună vocea Cardinalului citind încă odată, când era în vârstă, ceea ce a rostit el la proclamaţia Unirii. Când ne duceam spre cinematograf, se auzea de departe vocea Cardinalului!”
S-a ridicat problema dacă au existat reacţii ostile apariţiei acestui film, mai ales din partea Bisericii Ortodoxe. Regizorul a confirmat că există tensiuni. A spus: „nu cred că convine faptul că a apărut acest film”, iar atunci când i s-a spus explicit că nu e bine să facă un film despre Episcopul Iuliu Hossu, a răspuns: „nu pot face altfel, pentru că este un martir al neamului şi datoria noastră este să facem film despre el”. A mai spus că, spre deosebire de situaţia actuală, „în închisori nu se făcea deosebire între confesiuni, cu toţii se rugau împreună. Acolo a fost adevăratul ecumenism, dar, ca să ajungi la aşa ceva trebuie să suferi, să fii acolo.” S-a mai menţionat: „Acţiunea în film se termină cu vizita lui Giuseppe Cheli, trimis de Papa pentru a-i aduce Episcopului Hossu vestea numirii sale ca şi Cardinal, în 1969.”
În sala în care a fost conferinţa de presă, lângă fereastră, vegheau într-un frumos ostensoriu moaştele Cardinalului Iuliu Hossu, acum fericit martir pentru credinţă. Aici, în faţa osului mâinii drepte cu care Arhiereul Iuliu binecuvânta, s-a închinat regizorul filmului „Cardinalul”, Nicolae Mărgineanu, cu smerenie, cu simplitatea caracteristică şi cu acea bucurie senină ce urmează unei misiuni asumate şi încheiate cu bine. Apoi a plecat mai departe, pentru a duce şi oferi lumii contemporane, mai cu seamă tinerilor, o poveste adevărată despre o viaţă de martir.

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 761, Ultimul acces: 2026-09-30 23:02:36