Potenţialul imens al apropierii dintre medicină şi spiritualitate evidenţiat la München în congres european. Concluzii

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Potenţialul imens al apropierii dintre medicină şi spiritualitate evidenţiat la München în congres european. Concluzii

[2019-11-18]

de Sorin Ioniţe

Lucrările primului Congres European de Medicină şi Spiritualitate Creştină au evidenţiat potenţialul imens pe care îl poate furniza apropierea dintre ştiinţele medicale şi spiritualitatea creştină în contextul actual.
Există importante contribuţii, de pe urma acestei apropieri, în privinţa unei relaţii mai adecvate între medic şi pacient, o abordare integrativă a sănătăţii, care să acorde o atenţie cuvenită tuturor aspectelor vieţii şi, prin acestea, o perspectivă mai cuprinzătoare asupra actului medical, precizează comunicatul emis de organizatori la finalul evenimentului.
Între concluzii se menţionează şi faptul că dialogul dintre medicină şi spiritualitatea creştină poate oferi înţelesuri edificatoare privitoare la persoana umană şi la viaţa ei şi poate reprezenta, totodată, o imensă oportunitate pentru structurarea unor politici de prevenţie care să cultive deopotrivă viaţa sănătoasă şi cultivarea virtuţilor, comportamentele dezirabile, altruismul, generozitatea şi voluntariatul.
Congresul a fost organizat în perioada 16-18 noiembrie de Centrul Bisericesc din München, în colaborare cu Centrul de Cercetare în Medicină şi Spiritualitate – Spitalul Providenţa, Mitropolia Moldovei şi Bucovinei, Iaşi.
Congresul a reunit 80 participanţi, mulţi dintre ei medici, cercetători, asistenţi sau doctoranzi angajaţi în aria medicinei sau în domenii conexe, din Germania, Elveţia, Franţa şi Romania.
Au fost susţinute nouă prelegeri şi o conferinţă în care au fost abordate diverse teme situate la confluenţa dintre medicină şi spiritualitatea creştină.
Redăm în continuare concluziile, pe temele principale abordate, cuprinse în comunicatul remis de organizatori către Basilica.ro.
Îngrijirea bolnavului în stadiul terminal
Trei dintre prelegeri au vizat valenţele terapeutice ale vieţii spirituale în îngrijirile paliative şi relaţia dintre medic, pacient şi preot în îngrijirea bolnavului aflat în stadiul terminal.
Între problematicile luate în discuţie în această privinţă, au fost evidenţiate următoarele aspecte:
Cunoaşterea metodelor de intervenţie spirituală în îngrijirea paliativă;
Boala şi îngrijirea paliativă, care pot deveni (şi) o şansă de aprofundare a sensului vieţii şi morţii şi de descoperire şi apropiere de Dumnezeu;
Durerea totală, realitate care nu poate fi controlată decât printr-o abordare holistică, de către o echipă pluridisciplinară;
Hospice-urile ca pas important în evoluţia conceptului de îngrijire paliativă;
Slaba coeziune între serviciile de îngrijiri paliative si autorităţi.
În urma dezbaterilor dezvoltate pe marginea temelor din această secţiune, medicii şi cercetătorii participanţi au concluzionat faptul că:
Nevoile spirituale ale persoanelor aflate în proximitatea morţii nu pot fi satisfăcute plenar decât în instituţii care să valorizeze dimensiunea spirituală a vieţii, în particular, care se revendică de la valori creştine, şi care au personal activ în viaţa Bisericii şi a comunităţii;
Tratamentul medical fără dimensiunea spirituală are mai puţine şanse de împlinire a scopului său;
Cooperarea între medic şi preot este esenţială în îngrijirea paliativă, ceea ce evidenţiază necesitatea unei cunoaşteri interdisciplinare, (medicii să posede mai multe cunoştinţe din sfera spiritualităţii creştine, iar preoţii să fie familiarizaţi cu datele de ordin psihologic);
Este necesară susţinerea la nivel naţional şi internaţional a instituţiilor medicale de îngrijire paliativă.
Provocări bioetice
Patru intervenţii au vizat câteva din provocările existente astăzi în aria bioeticii, diversele reglementări stipulate în protocoalele medicale aflate în vigoare în ţările europene, precum şi dilemele etice întâlnite în mod obişnuit în actul medical.
În această privinţă, au fost discutate:
Fertilizarea in Vitro (FIV), între instrumentalizarea dorinţei şi comercializării vieţii, o dimensiune bioetică;
Problematica bioetică a consilierii genetice;
Consideraţii etice cu privire la intervenţiile estetice (la adolescenţi);
Decizia medicală de a reanima sau nu şi posibilele conexiuni cu sfera valorilor religioase;
În urma dialogului purtat pe marginea expunerilor făcute în cadrul acestei secţiuni, participanţii au concluzionat următoarele:
Există o problematică importantă legată de suferinţa cuplurilor infertile şi numeroase riscuri la care sunt expuse femeile care recurg la FIV (tulburări hormonale, risc crescut de cancer), iar aceste probleme trebuie mai mult discutate.
Există numeroase provocări care vizează abordarea embrionului ca obiect de cercetare, care trebuie luate în dezbatere cât mai urgent, în context interdisciplinar, la nivel cât mai larg. În acest sens, trebuie evaluate, cu atenţie, posibilele evoluţii în practicile medicale către o comercializare a embrionilor, embrionul devenind un obiect pasibil a fi supus exploatării.
Medicul genetician are un rol deosebit de important în informarea corectă şi imparţială a pacientului. Medicul trebuie să susţină pacientul pentru ca acesta să ia o decizie informată, situaţie în care pacientul se situează în centrul demersului de îngrijire medicală, devenind un partener activ în luarea deciziei terapeutice.
Este necesară interpretarea corectă a variantelor genetice şi stabilirea patogenităţii acestora, aspect care ţine de competenţa unor centre de referinţă supra-specializate, care pot oferi o informare competentă;
Adolescenţii reprezintă o grupă de risc pentru intervenţiile estetice. În aceste situaţii, screeningul psihologic este util şi recomandabil, ca măsură de control în situaţia actuală, caracterizată de o creştere a cererii de intervenţii estetice, screening-ul fiind o metodă adecvată şi pentru diagnosticarea precoce a BDD (Body Dismorfic Disorder);
Confluenţa dintre medicină şi spiritualitate
Cea de-a treia direcţie de lucru a vizat înţelesurile edificatoare care se întrevăd la întâlnirea dintre ştiinţele medicale şi spiritualitatea creştină.
În această privinţă, este semnificativ faptul că, pentru medicul creştin care asumă datele credinţei, actul medical poate căpăta puternice valenţe spirituale. În această privinţă, participanţii au concluzionat următoarele:
Lipsa de sens în suferinţă, cu care se confruntă mulţi pacienţi, este mai dureroasă decât suferinţa în sine, iar situaţii ca acestea trebuie să fie în centrul preocupării medicilor şi în miezul dezbaterilor care privesc configurarea optimă a intervenţiei, în îngrijirea medicală;
Având în centru viaţa unei persoane unice, irepetabile, actul medical şi procesul vindecării posedă valenţe spirituale, fiind în acelaşi timp, prilejuri tainice de intervenţie a lucrării iubitoare a lui Dumnezeu;
Conştientizarea acestor valenţe spirituale şi participarea activă a medicului si pacientului în procesul de vindecare, pot contribui semnificativ la sporirea calităţii actului medical.
Concluzii
Lucrările primului Congres de Medicină şi Spiritualitate Creştină au reprezentat un excelent prilej de evidenţiere a potenţialului imens pe care îl procură astăzi apropierea dintre ştiinţele medicale şi spiritualitatea creştină.
Există importante contribuţii, de pe urma acestei apropieri, în privinţa unei relaţii mai adecvate între medic şi pacient, o abordare integrativă a sănătăţii, care să acorde o atenţie cuvenită tuturor aspectelor vieţii şi, prin acestea, o perspectivă mai cuprinzătoare asupra actului medical.
În acelaşi timp, dialogul dintre medicină şi spiritualitatea creştină poate oferi înţelesuri edificatoare privitoare la persoana umană şi la viaţa ei, în câmpul provocărilor apărute în aria bioeticii şi a biotehnologiilor, care să reafirme prevalenţa vieţii şi a persoanei umane în contextul actual, marcat de provocările, potenţialităţile şi pericolele noilor tehnologii (biotehnologii, ingineria genetică, biologia sintetică).
Dar, poate cel mai important, în contextul actual, dialogul dintre medicină şi spiritualitatea creştină poate reprezenta o imensă oportunitate pentru structurarea unor politici de prevenţie care să cultive deopotrivă viaţa sănătoasă şi cultivarea virtuţilor, comportamentele dezirabile, altruismul, generozitatea şi voluntariatul.
Spiritualitatea creştină afirmă, prin vieţile sfinţilor, şi medicina recentă confirmă prin numeroase cercetări, că viaţă deschisă spre semeni, înfrumuseţată de virtuţi şi luminată de un sens mai înalt, reprezintă un cadru excelent de organizare interioară şi o sursă de inspiraţie pentru comportamente sanogene. Viaţa luminată de credinţă, practicile specifice spiritualităţii creştine în special, promovează conduite şi maniere de acţiune sănătoase, la nivel personal, familial şi comunitar.
În toate aceste aspecte întrevedem argumente pentru dezvoltarea acestui dialog, şi dezvoltarea unor colaborări viitoare, care să adâncească şi să promoveze convergenţa dintre sănătate şi spiritualitatea creştină, pentru edificarea vieţii personale, familiale şi comunitare.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 821, Ultimul acces: 2026-09-29 04:52:14

Timp total: 0.04s...

[]:1