Acum 116 ani s-a născut Părintele Dumitru Stăniloae[2019-11-16]de Iulian DumitrașcuAu trecut 116 ani de la nașterea Părintelui Dumitru Stăniloae. Cel mai mare dogmatist român a văzut lumina zilei în 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, județul Brașov. Părintele a fost o personalitate marcantă a teologiei ortodoxe românești, fiind profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist și traducător. La 10 februarie 1917 a plecat la Brașov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist Andrei Șaguna. În 1922 a primit o bursă în cadrul Universității din Cernăuți, iar cinci ani mai târziu a terminat ultimul an de studiu la Cernăuți și a susținut licența în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiță, cu lucrarea Botezul copiilor; a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena. Și-a susținut în toamna anului 1928 la Cernăuți teza de doctorat cu titlul Viața și opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului și legăturile lui cu Țările Românești, sub îndrumarea prof. V Loichiță. În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann și Reinhold Seeberg, apoi la Paris și la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie și Dogmatică și documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama. La întoarcerea în țară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice Andreiene, unde a desfășurat o activitate didactică timp de 17 ani. În 5 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), doi ani mai târziu a fost hirotonit preot, iar peste încă un an, în 8 octombrie s-a născut fiica lui, Lidia. În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcție îndeplinită până în 1946. A apărut la Sibiu, în 1946, primul volum din traducerea Filocaliei și tot în același an a fost transferat prin chemare la Facultatea de Teologie a Universității din București, urmându-l la catedra de Teologie ascetică și mistică pe Nichifor Crainic. Din 1950 a participat la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu a făcut parte, dar unde a conferențiat de câteva ori. În 1958 a început un nou val de arestări în România, iar la 4 septembrie a fost arestat și ulterior dus la Aiud. A fost eliberat cinci ani mai târziu în ianuarie și a lucrat ca funcționar la Biblioteca Sfântului Sinod. A primit titluri de onoare din partea mai multor universități din lume: 1976 Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din Tesalonic 1980 I-a fost acordat premiul Dr. Leopold Lucas al Universității din Tübingen 1981 Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox Saint Serge din Paris 1982 I-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causaal Facultății de Teologie a Universității din Belgrad 1981 A fost premiat la Londra cu distincția onorifică Crucea Sfântului Augustin din Canterbury, pentru merite teologice și creștinești 1991 A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie a Universității din Atena 1992. A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultății de Teologie Ortodoxă a Universității din București A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1990, iar membru titular din 1991. În ziua de 5 octombrie 1993 a trecut la cele veșnice în București. *Aspectele biografice sunt preluate din volumul Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie, apărut la Editura Patriarhiei Române, București 2013. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 676, Ultimul acces: 2026-08-07 11:31:32
|
Timp total: 0.03s...
[]:1