Acum 116 ani s-a născut Părintele Dumitru Stăniloae[2019-11-16]de Iulian DumitraşcuAu trecut 116 ani de la naşterea Părintelui Dumitru Stăniloae. Cel mai mare dogmatist român a văzut lumina zilei în 16 noiembrie 1903 în Vlădeni, judeţul Braşov. Părintele a fost o personalitate marcantă a teologiei ortodoxe româneşti, fiind profesor de teologie, dogmatist, filosof, istoric, ziarist şi traducător. La 10 februarie 1917 a plecat la Braşov să urmeze cursurile Liceului confesional umanist „Andrei Şaguna”. În 1922 a primit o bursă în cadrul Universităţii din Cernăuţi, iar cinci ani mai târziu a terminat ultimul an de studiu la Cernăuţi şi a susţinut licenţa în Teologie sub conducerea prof. Vasile Loichiţă, cu lucrarea Botezul copiilor; a primit o bursă pentru studii de specializare la Atena. Şi-a susţinut în toamna anului 1928 la Cernăuţi teza de doctorat cu titlul Viaţa şi opera patriarhului Dosoftei al Ierusalimului şi legăturile lui cu Ţările Româneşti, sub îndrumarea prof. V Loichiţă. În ianuarie 1929 a plecat să studieze la Berlin, având profesori pe Hans Lietzmann şi Reinhold Seeberg, apoi la Paris şi la Belgrad, pentru studii de Bizantinologie şi Dogmatică şi documentare asupra operei originale a Sfântului Grigorie Palama. La întoarcerea în ţară a fost încadrat profesor suplinitor la catedra de Teologie fundamentală a Academiei Teologice „Andreiene”, unde a desfăşurat o activitate didactică timp de 17 ani. În 5 octombrie 1930 s-a căsătorit cu Maria (născută Mihu), doi ani mai târziu a fost hirotonit preot, iar peste încă un an, în 8 octombrie s-a născut fiica lui, Lidia. În iunie 1936 a fost numit rector al Academiei Teologice din Sibiu, funcţie îndeplinită până în 1946. A apărut la Sibiu, în 1946, primul volum din traducerea Filocaliei şi tot în acelaşi an a fost transferat prin „chemare” la Facultatea de Teologie a Universităţii din Bucureşti, urmându-l la catedra de Teologie ascetică şi mistică pe Nichifor Crainic. Din 1950 a participat la întâlnirile organizate de grupul Rugul aprins, din care nu a făcut parte, dar unde a conferenţiat de câteva ori. În 1958 a început un nou val de arestări în România, iar la 4 septembrie a fost arestat şi ulterior dus la Aiud. A fost eliberat cinci ani mai târziu în ianuarie şi a lucrat ca funcţionar la Biblioteca Sfântului Sinod. A primit titluri de onoare din partea mai multor universităţi din lume: 1976 – Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Tesalonic 1980 – I-a fost acordat premiul „Dr. Leopold Lucas” al Universităţii din Tübingen 1981 – Doctor Honoris Causa al Institutului ortodox „Saint Serge” din Paris 1982 – I-a fost acordat titlul Doctor Honoris Causaal Facultăţii de Teologie a Universităţii din Belgrad 1981 – A fost premiat la Londra cu distincţia onorifică „Crucea Sfântului Augustin din Canterbury”, pentru merite teologice şi creştineşti 1991 – A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie a Universităţii din Atena 1992. A fost numit Doctor Honoris Causa al Facultăţii de Teologie Ortodoxă a Universităţii din Bucureşti A devenit membru corespondent al Academiei Române din 1990, iar membru titular din 1991. În ziua de 5 octombrie 1993 a trecut la cele veşnice în Bucureşti. *Aspectele biografice sunt preluate din volumul Părintele Dumitru Stăniloae. Biobibliografie, apărut la Editura Patriarhiei Române, Bucureşti – 2013. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 732, Ultimul acces: 2026-09-28 06:13:20
|
Timp total: 0.04s...
[]:1