O vizită acasă la Anton Pann[2019-11-28]de Mircea FlorescuInaugurarea Casei Memoriale „Anton Pann”, parte din reţeaua Muzeului Naţional de Literatură al României, a avut loc în luna noiembrie 2018. La un an de la acest eveniment am vizitat acest loc şi îl facem cunoscut celor care nu au avut ocazia să-l vadă. Ilustraţii cu scene din Bucureştiul secolului al 19-lea, instrumente muzicale reprezentative pentru acea perioadă şi o arhivă de sunete, partituri, piese vocale şi instrumentale, laice şi religioase compuse de Anton Pann transformă casa memorială într-o o experienţă culturală autentică. Casa memorială situată pe Str. Anton Pann nr. 20. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Casa, prima şi singura în care Anton Pann (Antonie Pantoleon-Petroveanu) a locuit fără chirie, a fost cumpărată în 1848. Aflată la mică distanţă de Biserica „Sfântul Stelian”-Lucaci, în a cărei strană a cântat Anton Pann, locuinţa are o curte largă, în care proprietarul şi-a putut muta tipografia. Programul de vizitare expus la intrarea în curtea decorată minimalist. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Conceptul muzeal propus urmăreşte principiile interactivităţii şi conectivităţii. Povestea vieţii lui Anton Pann este spusă într-un mod inedit, printr-o incursiune în lumea vremii lui. Imaginea din secolul al 19-lea recompusă ca obiect tridimensional, oferă privitorului o perspectivă nouă prin care vede momente din viaţa acelor timpuri. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Prin aceste imagini 3D vizitatorul păşeşte efectiv în lumea capitalei aşa cum era ea pe vremea lui Anton Pann. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Fiecare cameră urmăreşte o temă principală: biografia lui Anton Pann, Bucureştiul de la jumătatea secolului al 19-lea în care a trăit, muzica acelui secol şi cea compusă de el, activităţile sale de editor şi tipograf. Personalităţi politice din vremea lui Anton Pann prezentate într-una dintre camerele casei sale memoriale. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu În casa memorială a lui Anton Pann sunt expuse instrumente care dădeau naştere imaginilor animate în secolul 19, un fel de strămoşi ai GIF-urilor de azi. Zoetropul şi praxinoscopul generau iluzia optică de imagini în mişcare şi au fost inventate în timpul vieţii lui Anton Pann. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Denumirea Zoetrop vine de la cuvintele greceşti „zoe” – viaţă şi „tropos” – rotire. O scurtă descriere a Zoetropului. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Anton Pann a fost profesor de psaltichie, dar şi compozitor. A publicat numeroase cărţi de strană, iar mare parte din compoziţiile lui sunt utilizate astăzi în cultul divin. La 165 de ani de la moartea compozitorului de muzică bisericească Anton Pann, Biserica Ortodoxă Română a instituit un ordin ce-i va purta numele. „Ordinul Anton Pann” va fi acordat mirenilor compozitori, interpreţi, muzicologi sau susţinători ai evenimentelor muzicale religioase. În casa memorială a compozitorului se află 23 de instrumente muzicale. Sunetul instrumentelor prezentate poate fi ascultat individual într-o cască. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Sala de muzică. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Anton Pann, supranumit de Eminescu „cel isteţ ca un proverb”, a publicat numeroase volume atât cărţi de strană, cât şi versuri proprii sau culegeri religioase şi folclorice. El a tipărit pentru prima dată un Axion în limba română, după ce învăţase meşteşugul tiparului de la dascălul Petru Efesiul. Tiparniţă din perioada lui Anton Pann. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu În această casă, Anton Pann a realizat cea de-a doua ediţie a capodoperei sale, Povestea vorbii, iar mai apoi, Năzdrăvăniile lui Nastratin Hogea, cealaltă creaţie de vârf semnată de autor, precum şi O şezătoare la ţară sau Călătoria lui Moş Albu. În pivniţa cu vinuri de la subsolul casei memoriale, pe etichetele sticlelor găsim versuri din Povestea vorbii care au ca temă consumul de alcool şi efectele sale nefaste. Citat de pe eticheta unei sticle ce poate fi privit ca un avertisment cu privire la efectele consumului exagerat al acestei licori. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu Pivniţa cu vinuri poate fi descrisă ca o nouă modalitate de a lectura opera lui Anton Pann, fiecare sticlă are o etichetă cu câte un citat din opera sa. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu La plecare puteţi să extrageţi dintr-un bol bileţele cu citate din celebra lucrare a lui Anton Pann „Povestea Vorbei”. Povestea tânărului Anton Pann, înainte de a deprinde tainele muzicii şi ale tiparului, este una tristă. Originar din oraşul bulgar Silven (pe atunci în Imperiul Otoman), Anton Pann s-a născut în jurul anilor 1796-1798 din tatăl vlah – Pandele Petrov şi mama grecoaică-Tomaida, fiind cel de-al treilea fiu al familiei. Şi-a pierdut tatăl şi apoi cei doi fraţi mai mari în război. Tomaida s-a retras cu fiul ei o vreme în Chişinău, iar apoi în Ţara Românească, la Bucureşti. Antonache, cum era alintat Anton Pann la vârsta de 16 ani, a devenit ulterior paraclisier la biserica Olari, cântăreţ la Biserica cu Sfinţi de pe calea Moşilor, dar şi ucenic al dascălului grec Dionisie Fotino. Apoi a mers la şcoala lui Petru Efesiul, unde a devenit a devenit director al tipografiei acestuia, iar ulterior profesor de psaltichie. A făcut parte din comisia pentru traducerea cântărilor bisericeşti din greceşte în româneşte înfiinţată de Mitropolitul Dionisie Lupu. Anton Pann a plecat la cele veşnice în data de 2 noiembrie 1854 fiind înmormântat în curtea Bisericii „Sfântul Stelian” – Lucaci din Bucureşti. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 838, Ultimul acces: 2026-10-01 10:32:29
|
Timp total: 0.06s...
[]:1