PS Timotei l-a instalat pe noul stareţ de la Cernica: Îl îndemnăm să fie râvnitor şi iubitor la fel ca Sf. Cuv. Gheorghe[2019-12-03]de Mihail Mere-AlbeDe sărbătoarea Sfântului Cuvios Gheorghe, cel care a condus vreme de 25 de ani Mănăstirea Cernica, Preasfinţitul Părinte Timotei Prahoveanul l-a instalat pe noul stareţ al aşezământului monahal, protosinghelul Vasile Pârjol. Instalarea a avut loc la finalul Sfintei Liturghii. Preasfinţia Sa l-a îndemnat cu acest prilej pe noul conducător al obştii monahale să fie un călugăr râvnitor, să iubească slujbele Bisericii şi privegherile aşa cum le-a iubit Sfântul Stareţ Gheorghe. Sfântul Cuvios Gheorghe, stareţul Mănăstirilor Cernica şi Căldăruşani, a fost canonizat de Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 2005. Despre acest cuvios, Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor a spus în cadrul omiliei rostite la Sfânta Liturghie, că a rămas în istoria mănăstirii drept un „tezaur spiritual de mare preţ” datorită reorganizării vieţii monahale de la Cernica. „A avut o viaţă plină de nevoinţe, a cunoscut stareţi mari şi a fost la rândul lui foarte ascultător. De aceea, stareţul Gheorghe a fost mai întâi un monah râvnitor care a făcut ani mulţi ascultare în Muntele Athos şi la mănăstirile cunoscute din Moldova ca Dragomirna, Secu şi Neamţ”, a subliniat ierarhul. A fost închinoviat la Mănăstirea Vatoped unde a luat contact cu Sfântul Paisie Velicicovschi. Împreună cu acesta, în 1762 a venit împreună cu ucenicii săi în Moldova, stabilindu-se la Mănăstirea Dragomirna. Odată cu instaurarea regimului austriac, 1775, Sfântul Paisie împreună cu un număr de monahi s-a mutat la Mănăstirea Secu, preluând mai apoi şi conducerea lavrei Neamţului. Vreme de doi ani şi jumătate, până spre sfârşitul anul 1777, Sfântul Cuvios Gheorghe a fost ucenicul apropiat al stareţului Paisie. Până în 1781 s-a dus iar în Sfântul Munte. La întoarcere Mitropolitul Grigorie al II-lea al Ţării Româneşti l-a numit stareţ la Cernica. Stareţ la Mănăstirea Cernica timp de 25 de ani După o lucrare plină de râvnă, de jertfă şi de reguli aspre monahale, stareţul Gheorghe a reuşit ca în cei 25 de ani de stăreţie să adune acolo mai mulţi fraţi, spus marţi Preasfinţia Sa. Sfântul Gheorghe a avut principii clare cerându-le călugărilor săi ascultare desăvârşită. Obştea pe care o conducea era plină de râvnă, iar călugării formaţi de el n-au ieşit niciodată din Mănăstire. Pe lângă ascultarea desăvârşită, stareţul dorea ca monahii din Mănăstire să se spovedească de trei ori pe săptămână. De asemenea cerea ca toţi monahii să fugă de mândrie iar duhovnicul mănăstirii să fie unul priceput şi blând. Fiind un mare iubitor al slujbelor bisericeşti, ierarhul a menţionat că Sfântul Cuvios Gheorghe a rânduit privegheri importante la marile sărbători. „Erau trei privegheri de toată noaptea care erau oficiate la 1 septembrie, la 1 martie şi de pomenirea Sfântului Ierarh Nicolae, ocrotitorul aşezământului monahal”. „Erau apoi privegheri de opt ore, 12 pe an, închinate sărbătorilor împărăteşti şi altele de şapte ore care erau închinate Maicii Domnului. Mai erau cel puţin 40 de privegheri peste an, de şase ore, la sărbătorile sfinţilor cu Cruce Roşie”, a spus Episcopul vicar al Arhiepiscopiei Bucureştilor. În 1793, Mitropolitul Filaret al II-lea i-a încredinţat conducerea Mănăstirii Căldăruşani, de aceea a rămas înscris în calendar ca „Sfântul Cuvios Gheorghe, stareţul Mănăstirilor Cernica şi Căldăruşani” cu data de pomenire în 3 decembrie. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 784, Ultimul acces: 2026-09-29 00:16:03
|
Timp total: 0.03s...
[]:1