© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Raniero Cantalamessa despre Adventul marian[2019-12-06]pr. Raniero CantalamessaNu se poate „zbura fără aripi”. Parafrazându-l pe Dante Alighieri, pr. Raniero Cantalamessa, în acest interviu dat la „L’Osservatore Romano”, explică tema „Au văzut copilul împreună cu Maria, mama lui (Mt 2,11)”, aleasă pentru cele trei predici de la 6 decembrie pe care le va ţine în vinerile din Advent în Vatican, în capela Redemptoris Mater, în prezenţa Papei. – De ce alegerea de a dedica predicile Născătoarei de Dumnezeu? – Din timpul Sfântului Papă Ioan Paul al II-lea, mai precis ca urmare a enciclicei sale Redemptoris Mater, nu am mai dedicat un ciclu de predici Născătoarei de Dumnezeu. Mi s-a părut că a venit momentul de a o pune din nou pe Maria în centrul momentelor noastre de reflecţie în capela care odinioară se numea capela Matilda şi acum, tocmai ca urmare a acelei enciclice, se numeşte Redemptoris Mater. Dar sunt şi alte motive mai profunde. Climatul ecumenic în care trăim şi care motivează atâtea iniţiative ale Papei Francisc ne permite să facem din Născătoarea de Dumnezeu un factor de unitate şi nu unul de dezbinare între creştinii de diferite denominaţiuni. În predicile mele eu mă voi strădui să evidenţiez acel nucleu esenţial al cultului Mariei care uneşte pe toţi cei care cred în Cristos. Acest nucleu constă în a vorbi despre Maria pornind de la Scriptură şi de la dogma Conciliului din Efes din 431, care a proclamat-o „Născătoare de Dumnezeu” (Theotokos). În acest titlu sunt cuprinse toată măreţia Mariei şi motivaţia cultului său. În Redemptoris Mater, Sfântul Papă Ioan Paul al II-lea insistă îndeosebi asupra titlului Mariei ca „prima credincioasă”, aceea care „a mers în credinţă” şi acum este „Mama noastră în credinţă”. Un mod de a vorbi despre Maria pe care fraţii protestanţi nu pot să nu îl simtă în acord cu spiritualitatea lor. – Cum putem face un parcurs de viaţă însoţiţi de Maria? – Liturgia din Advent ne pregăteşte pentru Crăciun prin trei figuri, Isaia, Ioan Botezătorul şi Maria; profetul care de departe a vestit naşterea lui Emanuel, precursorul care l-a arătat lumii ca Mielul lui Dumnezeu şi Mama care l-a purtat în sân. Maria este singura care nu a celebrat Adventul, ci l-a trăit în trupul ei. Ca orice femeie însărcinată – şi ea în mod unic în istorie – ştie ce înseamnă a fi „în aşteptare”. Privirea sa era îndreptată mai mult înlăuntrul său decât în afară şi în aceasta este icoana vie a unei Biserici contemplative. În zgomotul asurzitor al consumismului neînfrânat care caracterizează de acum acest timp, Maria aminteşte în mod tăcut lumii că nu există Crăciun fără Isus, că Crăciunul pe care Occidentul secularizat se pregăteşte să îl celebreze este o sărbătoare fără cel sărbătorit şi de aceea este o sărbătoare tristă. Feţele persoanelor din ziua de după Crăciun sunt dovada vie că nu lucrurile pot să facă fericirea fiinţei umane. Cu Isus, darurile chiar şi cele mai mici adaugă bucurie la bucurie; fără El, lucrurile create sunt „cisterne crăpate, care nu pot să ţină apă”, ar spune profetul Ieremia. – Care a fost rolul Mariei în naşterea Bisericii? – Preluând o tradiţie neîntreruptă, deosebit de vie în Biserica latină, Maria este proclamată de Conciliul Vatican II „figură a Bisericii”. Sfinţii Părinţi au învăţat că ceea ce se spune despre Maria este valabil în mod universal despre Biserică şi în mod singular despre suflet. Alte imagini cu care se exprimă acest raport intim sunt Maria „primă celulă a Bisericii” sau „Biserica în starea se de naştere”, de asemenea „oglindă a Bisericii”. – Adventul este un timp marian? – În centrul Adventului, ca al oricărui timp al anului liturgic, este Cristos ca mediator între Dumnezeu şi om. Adventul este un timp cristologic şi trinitar, dar este şi mariologic în sensul că misterul Întrupării care este în centrul acestui timp, s-a realizat în ea. Şi Cuvântul lui Dumnezeu care ne însoţeşte în timpul Adventului şi al Crăciunului îl vede aproape întotdeauna protagonistă. Maria, spunea Sfântul Bernard, este „uşa prin care Dumnezeu a intrat în lume şi acum este uşa prin care noi putem să intrăm în Dumnezeu”. Cel care doreşte un har şi nu recurge la el – spune Dante Alighieri al nostru – este un naiv care „vrea să zboare fără aripi”. (material L’Osservatore Romano, tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru InfoSapientia.ro) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 857, Ultimul acces: 2026-10-01 02:56:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
