Biserica şi Academia, de la acelaşi pupitru, despre Unire. „Veghea asupra sorţii României mai actuală decât oricând”

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Biserica şi Academia, de la acelaşi pupitru, despre Unire. „Veghea asupra sorţii României mai actuală decât oricând”

[2020-01-23]

de Sorin Ioniţe

Sesiunea de comunicări ştiinţifice dedicată unirii „de bază” a adus din nou la acelaşi pupitru reprezentanţii Bisericii şi pe cei ai Academiei Române joi, 23 ianuarie 2020, în Aula Magna a Palatului Patriarhiei.
Evenimentul a fost precedat de rugăciuni în Catedrală şi depunere de coroane la statuia domnitorului Alexandru Ioan Cuza de pe Dealul Patriarhiei.
Preşedintele Academiei Române, Ioan-Aurel Pop, a moderat sesiunea de comunicări.
Mesajele s-au bazat în special pe evocarea faptelor istorice, a realităţii şi profunzimii lor, dar şi pe actualitatea în ceea ce priveşte unitatea românilor şi grija faţă de soarta noastră ca neam.
Primul care s-a adresat celor prezenţi a fost Patriarhul României, reamintind că Biserica a promovat unitatea, libertatea şi demnitatea poporului român.
Cadru din timpul sesiunii de comunicări. PF Daniel şi Acad. Răzvan Theodorescu. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
Preafericirea Sa a vorbit atât despre procesul de unificare statală, cât şi despre organizarea unitară a structurilor bisericeşti şi neatârnarea (adică independenţa) sau autocefalia Bisericii Ortodoxe Române faţă de orice autoritate bisericească din cele mai vechi timpuri.
„Biserica românilor ortodocşi din Principatele Române s-a bucurat, încă de la începutul organizării politice a statelor româneşti, de o libertate administrativă egală cu autocefalia”, a subliniat Patriarhul.
Patriarhul Daniel a menţionat că în 2020 se împlinesc 135 de ani de când „Patriarhia Ecumenică din Constantinopol (azi Istanbul) – păstorită pe atunci de Patriarhul Ioachim al IV-lea – a recunoscut, după lungi şi dificile discuţii, autocefalia Bisericii Ortodoxe Române. Şi tot în acest an, în luna februarie, se împlinesc 95 de ani de când această Biserica Ortodoxă Română Autocefală a fost ridicată la rangul de Patriarhie în anul 1925”.
„Recunoaşterea oficială a autocefaliei Bisericii Ortodoxe Române a fost posibilă numai după Unirea Principatelor Române (în 1859), Independenţa României (în 1877) şi proclamarea României ca Regat (în 1881), iar ridicarea Bisericii Ortodoxe Române la rang de Patriarhie (în 1925) a fost posibilă numai după Marea Unire a tuturor românilor din anul 1918”.
„Prin toate aceste demersuri ale Statului Român şi ale Bisericii noastre au fost afirmate libertatea, unitatea şi demnitatea poporului român”.
Vezi mesajul integral al Patriarhului Daniel.
”Veghea asupra sorţii României, mai actuală decât oricând
Preşedintele Ioan-Aurel Pop a luat cuvântul în continuare, aducând în vedere că „mesajul celor care au făurit România în 1859 e unul de încredere şi de temeinicie întru ceea ce Eminescu numea «ţara mea de glorii, ţara mea de dor»”.
Academicianul a atras atenţia că „România nu este o mare putere, nu este ferită de primejdii, de asalturi, de atentate la integritatea şi la soarta sa”.
Cadru din timpul sesiunii de comunicări. Acad. Ioan-Aurel Pop şi Acad. Victor Spinei. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
„Ţara nu ne-a fost dată nouă drept un cadou etern şi imuabil”, a adăugat Preşedintele Academiei Române, „ci ca un edificiu rezultat din jertfă menit a fi apărat, primenit şi îngrijit mereu”.
„Veghea asupra sorţii României şi asupra caracterului ei de stat unitar naţional e mai actuală decât oricând, iar veghetorii trebuie să fie românii înşişi educaţi ca să-şi iubească moştenirea lăsată de această generaţie de mari bărbaţi, îndemnaţi s-o construiască şi reconstruiască mereu, să-i sporească zestrea şi slava”.
„Numai cei care ştiu să-şi iubească sincer patria lor sunt capabili să înţeleagă şi să respecte patriile altora întru gloria întregii umanităţi”, a spus Acad. Ioan Aurel Pop.
Vezi textul integral.
Cât de evidentă era unirea în vechiul mental românesc
Acad. Răzvan Theodorescu, vicepreşedinte al Academiei Române, a reliefat cât de evidentă era unirea în vechiul mental românesc. Istoricul a vorbit despre apropieri ale românilor de o parte şi de alta a Milcovului, întâi la nivelul elitelor princiare, boiereşti, cronicăreşti, mai apoi a întregului popor care „a sprijinit uneori chiar frenetic” ce s-a întâmplat în 24 ianuarie.
Academeicianul a subliniat că actul unirii nu s-a petrecut ex abrupto, ci „s-a conturat treptat de-a lungul secolelor medievale şi premoderne”
„În mentalul românesc medieval se statornicise realitatea înrudirii feudalităţii moldave cu aceea valahă încă după 1400. Unirea devenea la 1860 nu doar o realitate instituţională ci şi cu mult mai important, pentru că mai profund, una mentală, având îndărătu-i o istorie, cum aţi văzut, de patru ori centenară”.
”Cele două Valahii
Acad. Victor Spinei a pus accentul pe faptul că „Unirea Principatelor din 1859 şi Marea Unire din 1918 nu au reprezentat fructe ale hazardului”.
El a semnalat că exista o unitate la nivel european în perioada medievală şi renascentistă în a considera cele două regiuni unite pe 24 ianuarie 1859 de aceeaşi identitate. În acest sens, academicianul a amintit sintagmele existente în numeroase izvoare: „dubla Valahie”, „cele două Valahii”, „cealaltă Valahie”, „ambele Valahii” ş.a.
„Colectivităţile româneşti şi-au menţinut unitatea lingvistică, culturală şi confesională, care au conferit omogenitatea spirituală, o pavăză eficientă împotriva încercărilor de asimilare preconizate de ocupanţii vremelnici ai ţinuturilor nord-dunărene. Conceptul unităţii etnice se coagulase în mare parte pe tradiţia descinderii comune din coloniştii romani. Pluralitatea statală nu a constituit o stavilă impenetrabilă în calea contactelor multilaterale dintre comunităţile româneşti”.
”Biserica şi Academia, cei doi piloni ai naţiunii noastre
Acad. Eugen Simion, Preşedintele Secţiei de filologie şi literatură a Academiei Române, a salutat tradiţia organizării acestui eveniment în colaborare de către Biserică şi Academie.
„Vreau să-i felicit pe cei care s-au gândit la acest lucru. Pentru că Biserica şi Academia reprezintă de fapt cei doi piloni ai vieţii noastre spirituale, ai naţiunii noastre. Şi câtă vreme aceşti piloni sunt puternici şi nu se tremură prea mult, nici naţiunea noastră nu se va cutremura”.
Eugen Simion a elogiat „generaţia care a pregătit unirea în cel mai frumos şi mai surprinzător mod”.
„Începând cu Bălcescu până la Kogălniceanu, erau toţi de aceeaşi vârstă”, a semnalat academicianul. „S-au născut la doi, trei ani distanţă, veneau din aceeaşi clasă socială”.
Cadru din timpul sesiunii de comunicări. PF Daniel şi Acad. Eugen Simion. Foto credit: Basilica.ro / Mircea Florescu
„Aceşti oameni cu studii la universităţile europene s-au întors în ţară, au pornit o revoluţie, care nu a reuşit în plan politic, ci ideologic. În fond, actul din 1859 este rezultatul acestei explozii care s-a petrecut cu zece ani mai înainte; aceeaşi generaţie, aceiaşi oameni”.
În finalul sesiunii de la Patriarhie, Preşedintele Ioan-Aurel Pop a ţinut să amintească de o personalitate bisericească ce a afirmat şi a susţinut unitatea de neam şi credinţă a românilor, Patriarhul Ecumenic Chiril Lukaris.
În anul 1629 acest ierarh a apărat unitatea noastră de neam şi de credinţă, răspunzând principelui maghiar Bethlen Gabor, care dorea omogenizarea confesională a locuitorilor transilvani că „aşa ceva nu se poate”.
„În 1600 un străin de ţară şi de neam, dar de aceeaşi credinţă ştie care era forţa românească”, a precizat Acad. Ioan-Aurel Pop.
La final, toţi participanţii au primit volumul „Biserica Ortodoxă Română şi Unirea Principatelor”, apărut de Editura Basilica a Patriarhiei Române. Au fost împărţite aproximativ 400 de volume.
La eveniment au fost prezenţi membrii Permanenţei Consiliului Naţional Bisericesc, ai Permanenţei consiliului eparhial al Arhiepiscopiei Bucureştilor, profesori, studenţi şi elevi.

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 1299, Ultimul acces: 2026-09-22 00:11:30

Timp total: 0.04s...

[1]:1