Patriarhul Ioan al Antiohiei: Postul este o continuă jertfă de sine. Iertarea este şi ea o jertfă[2020-03-03]de Ştefana TotorceaPreafericitul Părinte Ioan al X-lea, Patriarhul Antiohiei, a transmis un mesaj în care îşi cere iertare de la credincioşi la începutul Postului Mare şi explică esenţa duhovnicească a acestuia, pe care îl prezintă ca pe o călătorie de schimbare a sufletului prin renunţarea la sine. Biserica a rânduit Postul Mare pentru a transmite mai multe mesaje esenţiale pentru creştini, spune Preafericirea Sa, mai ales acela că „suntem propriii noştri stăpâni numai dacă ne lăsăm în mâinile lui Dumnezeu”. „Postul este milostenie, compasiune şi grijă pentru celălalt. Mai presus de toate, este o continuă jertfă de sine. Nu este doar renunţare la mâncare, ci mai degrabă felul prin care Îi spunem Făcătorului şi Dumnezeului nostru că ne lipsim pe noi pentru a-i hrăni pe săracii pe care El îi iubeşte”. „Postul este jertfă, cedare, renunţare. Poate că aceasta rezumă esenţa lui”, adaugă Întâistătătorul Bisericii Antiohiei. El mai explică şi că iertarea însăşi, pe care suntem chemaţi să o exersăm la începutul postului, este o jertfă de sine. „Postul este iertare, iar iertarea este şi ea o renunţare, o jertfă pentru cei pe care Dumnezeu nu i-a înzestrat cu talanţi lumeşti”. Renunţarea la mânie şi iertarea fac ca lumina lui Hristos să lumineze prin noi către toţi ceilalţi, afirmă patriarhul antiohian, care trimite la o zicere a Sfinţilor Părinţi: „Să nu laşi soarele acestei lumi să apună peste mânia ta, ca să nu apună nici din sufletul tău Soarele Dreptăţii, Hristos, a Căruia este cinstea şi slava”. Subliniind tradiţia îndelungată a postului, care datează de la începuturile creştinismului, Patriarhul Antiohiei spune că, prin aceasta, „am învăţat de timpuriu să ne punem viaţa vremelnică în perspectiva celei veşnice. Mai ales în această perioadă a Marelui Post, am înţeles că sunetul clopotelor ne bate la poarta inimii pentru a-L slăvi pe Împăratul Oştilor Îngereşti”. „Clopotele bisericilor ne cheamă zilele acestea să înflorim împreună cu întreaga natură în primăvara unei relaţii cu Făcătorul nostru Care ne iubeşte. Ele ne cheamă să ne lepădăm de tot ceea ce ne împiedică să intrăm în cămara nunţii cu Hristos, Mirele sufletelor, şi să aprindem candela sufletului ca fecioarele înţelepte prin trezvie, înţelepciune, iubire, năzuinţă şi discernământ în mijlocul acestei lumi”. „Clopotele ne trezesc şi ne cheamă să privim îmbelşugata iubire care nu a şovăit să meargă pe calea suferinţei şi crucii de dragul oamenilor. Şi ne mai îndeamnă să căutăm zorii Învierii lui Iisus şi să depunem pe mormântul Lui gol cununa biruinţei întru pomenirea biruinţei Sale asupra morţii şi întru bunăvestirea slăvitei Sale învieri”. În finalul mesajului său, Patriarhul Ioan se roagă pentru pacea lumii şi, mai ales, pentru „Orientul rănit”, pentru cei smulşi de lângă cei dragi, pentru ca Dumnezeu să acopere ţările noastre şi să le păzească de persecuţii religioase, de terorism, răpiri, violenţă şi întristări. Patriarhul i-a menţionat pe mitropoliţii de Alep Ioan Ibrahim şi Paul Yazigi, răpiţi în aprilie 2013, spunând că tăcerea profundă a opiniei publice internaţionale cu privire la răpirea lor este la fel de revoltătoare ca şi răpirea în sine. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 722, Ultimul acces: 2026-09-23 20:28:07
|
Timp total: 0.03s...
[]:1