Papa Francisc mulţumeşte celor care se ocupă de persoanele aflate în dificultăţi

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Papa Francisc mulţumeşte celor care se ocupă de persoanele aflate în dificultăţi

[2020-03-27]

Liturghie în capela Casei Santa Marta
„În aceste zile au ajuns ştiri despre mulă lume care începe să se ocupe, în general, de ceilalţi şi se gândesc la familiile care nu au îndeajuns ca să trăiască, la cei în vârstă rămaşi singuri, la bolnavii din spitale; se roagă şi caută să le trimită ajutor. Este un semn bun. Să îi mulţumim Domnului pentru că trezeşte în inima credincioşilor săi aceste simţăminte.” Cu această intenţie de rugăciune, în plină pandemie de Coronavirus, Papa Francisc a celebrat Sfânta Liturghie în dimineaţa de vineri, 27 martie a.c., în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. Celebrarea euharistică a fost transmisă pe internet la ora Romei 7.00, fiind preluată prin Vatican Media de mijloacele de comunicare ce au solicitat conexiunea.

La predica de la Sfânta Liturghie, Pontiful a oferit un comentariu la lecturile biblice ale zilei (Înţelepciunii 2,1.12-22 şi Ioan 7,1-2.10.25-30), punând accentul pe pagina Evangheliei. Înverşunarea celor care voiau să îl ucidă pe Isus, a remarcat Papa, venea de la diavol, pentru că în spatele oricărei înverşunări distrugătoare se află diavolul. Nu poţi să discuţi cu cel care se înverşunează: în faţa lui poţi numai să taci, după cum Isus a ales tăcerea în timpul pătimirii. Acelaşi stil e necesar a urma chiar şi în faţa micilor înverşunări de fiecare zi, în special a bârfelor. Prima lectură biblică a zilei, a subliniat Papa, reprezintă o profeţie „prea detaliată” a pătimirii lui Isus, în timp ce „planul de acţiune al acestor oameni răi este făcut din detalii peste detalii, nu cruţă nimic”: încercări, violenţe, chinuri, capcane, curse care să ducă la cădere.
„Aceasta nu este o simplă împotrivire, nu avem aici planul de acţiune, răutăcios, cu siguranţă, al unui partid împotriva altuia. Aici e altceva. Aceasta se numeşte înverşunare: când diavolul care, întotdeauna, este în spatele oricărei înverşunări, caută să distrugă şi nu face economie de mijloace (…) ca să distrugă lucrarea lui Dumnezeu. În spatele unei discuţii sau al unei duşmănii, e posibil să stea diavolul, dar de departe, cu ispite normale. Dar atunci când este înverşunare, să nu ne îndoim: este prezenţa diavolului. Iar înverşunarea este fină, subtilă. Să ne gândim cum s-a înverşunat diavolul nu numai împotriva lui Isus, dar şi în persecuţiile creştinilor, cum a încercat prin mijloacele cele mai sofisticate să-i ducă la apostazie, să-i facă să se îndepărteze de Dumnezeu. Aşa ceva este, cum spunem în vorbirea de zi cu zi, diabolic; da, e o inteligenţă diabolică.”
„Unii episcopi dintr-o ţară care a suferit dictatura unui regim ateu”, a reluat Papa, „îmi povesteau că, în persecuţie, se ajungea până la detalii de acest fel: luni după Paşti învăţătoarele trebuiau să îi întrebe pe copii «Ce aţi mâncat ieri?», iar copiii spuneau ce au avut la prânz. Unii spuneau: «Ouă», iar cei care răspundeau în acest fel erau apoi prigoniţi ca să vadă dacă erau creştini, pentru că în ţara aceea în Duminica Paştelui lumea mânca ouă. Până la acest punct au ajuns, ca să vadă, să spioneze, unde era un creştin, ca să îl ucidă. Aceasta se numeşte înverşunare în persecuţie, acesta este diavolul.” În mijlocul unei înverşunări, a spus Papa la finalul predicii, se pot face numai două lucruri, din moment ce „cu astfel de oameni nu e posibil să ai o discuţie, pentru că ei au propriile idei, idei fixe, idei pe care diavolul le-a semănat în inima lor”.
„Ce se poate face? Ceea ce a făcut Isus: tăcere. Impresionează, citind Evanghelia, faptul că în faţa tuturor acestor acuzaţii, în faţa acestor lucruri, Isus tăcea. În faţa spiritului de înverşunare, numai tăcerea, niciodată justificarea. Niciodată. Isus a vorbit, a explicat, dar când a înţeles că nu sunt cuvinte, [a ales] tăcerea. Şi, în tăcere, Isus a făcut pătimirea Sa. Este tăcerea celui drept în faţa înverşunării. Acelaşi lucru este valabil şi pentru, să le spunem astfel, micile înverşunări zilnice, atunci când unul dintre noi aude că sunt bârfe pe undeva împotriva lui, când se spun lucruri şi apoi nu se aleg cu nimic: să stai în tăcere. Tăcere. Apoi, să suferi şi să suporţi înverşunarea bârfei. O înverşunare este chiar şi bârfa, o înverşunare socială: în societate, în cartier, la locul de muncă, dar întotdeauna împotriva lui. Este o înverşunare nu la fel de puternică precum aceasta, dar este o înverşunare pentru a-l distruge pe celălalt, pentru că se vede că celălalt deranjează, incomodează.”
„Să îi cerem Domnului”, a încheiat Sfântul Părinte, „harul de a lupta împotriva duhului rău, să discutăm numai atunci când trebuie să discutăm, dar în faţa duhului înverşunării să avem curajul de a tăcea şi de a lăsa ca alţii să vorbească. La fel şi în faţa acestei mici înverşunări zilnice, care este bârfa: să îi lăsăm să vorbească. În tăcere, înaintea lui Dumnezeu.” Ca în zilele precedente, Papa a încheiat Sfânta Liturghie cu adoraţia şi binecuvântarea euharistică, invitându-i pe cei care urmăreau celebrarea prin mijloacele de comunicare să facă Împărtăşania spirituală. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 823, Ultimul acces: 2026-09-24 04:21:53

Timp total: 0.04s...

[]:1