© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Pr. Claudiu Dumea: Să ne rugăm cu psalmistul. III[2020-04-10]La Editura Sapientia din Iaşi a apărut recent cartea Să ne rugăm cu psalmistul. III. Psalmii 52-75, scrisă de pr. Claudiu Dumea (+). Cartea apare în colecţia „Spiritualitate”, în formatul 14×20, are 342 pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (www.librariasapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţara la preţul de 20 lei.Dacă e să o privim din punct de vedere al mărimii, Cartea Psalmilor, cu cele 1931 de cuvinte ebraice, este cea de-a treia carte veterotestamentară, după Cartea profetului Ieremia şi Cartea Genezei. Însă dacă e să vedem prezenţa ei, mai întâi, în istoria tradiţiei iudaice şi, apoi, în cea creştină, importanţa ei este primară. Să ne gândim, de exemplu, la opera sfântului Augustin, unde din cele aproximativ 60.000 de citări biblice, 20.000 sunt din Vechiul Testament şi, dintre acestea, 11.500 sunt preluate din Psalmi. Cartea Psalmilor este cea mai citată după Evanghelii. Însă dominant nu este doar aspectul cantitativ. Acelaşi părinte al Bisericii, în comentariul său la Psalmi Enarrationes in Psalmos, exclamă: „Psalterium meum, gaudium meum! Psaltirea mea, bucuria mea!”, dând astfel glas unei adeziuni corale care va continua de-a lungul veacurilor în creştinism. O astfel de adeziune bucuroasă şi mistică o regăsim şi în comentariul pe care pr. Claudiu Dumea l-a făcut la Cartea Psalmilor şi care, din cauză că Domnul la chemat la sine, s-a oprit la volumul al III-lea, care cuprinde psalmii 52-75. Titlul pe care pr. Dumea l-a ales pentru aceste meditaţii despre psalmi este Să ne rugăm cu psalmistul. Prin aceasta, autorul ne invită să vedem psalmii ca un dialog cu Dumnezeu, însă un dialog pe care Dumnezeu însuşi l-a deschis. Ideea ar fi că aşa cum un copil învaţă să vorbească întrucât tatăl îi vorbeşte, tot la fel, noi învăţăm să-i vorbim lui Dumnezeu întrucât Dumnezeu ne-a vorbit mai întâi. Din această perspectivă nu ar trebui să ne surprindă faptul că în Biblie, care este prin excelenţă cuvântul lui Dumnezeu, întâlnim o carte de rugăciuni. Sfânta Scriptură este cuvântul lui Dumnezeu adresat nouă, în timp ce rugăciunile sunt cuvinte omeneşti. Dar cum au ajuns acestea în Biblie? Biblia este cuvântul lui Dumnezeu şi în Psalmi. Aceasta înseamnă că rugăciunile adresate lui Dumnezeu sunt cuvântul lui Dumnezeu? Răspunsul la această întrebare îl găsim în natura dialogică a Scripturii şi, mai ales, în cheia ei de boltă, care este figura Fiului, Isus Cristos, Dumnezeu şi om. El este cel care transformă cuvântul uman rugător în cuvânt divin binecuvântător. Axa hermeneutică pe care pr. Claudiu Dumea o adoptă în comentariul său la psalmi este aşadar cristologică. Dacă Biblia conţine o carte de rugăciuni, aceasta înseamnă că Cuvântul lui Dumnezeu nu este doar ceea ce Dumnezeu ne spune, ci şi ceea el vrea să audă, pentru că este Cuvântul Fiului pe care el îl iubeşte. Întregul arc al existenţei noastre este asumat de Cristos şi transformat în glorie divină, chiar şi momentele cele mai întunecate, deoarece Isus a murit pe cruce având pe buze cuvintele psalmilor. În analiza sa, pr. Dumea este conştient şi de faptul că Psaltirea este şi un text poetic ce trebuie supus unei analize istorico-critice. Cartea Psalmilor se prezintă ca un şantier pentru critica textuală, din cauza transmiteri sale seculare şi relativelor sale modificări şi chiar degenerări. Se prezintă şi ca un laborator filologic fie datorită disparităţii cronologice în compunerea diferitelor versuri, fie datorită caracteristicilor lexicale foarte diferite, fie datorită trecerilor de la originalul ebraic la traducerea Septuagintei şi la textul final masoretic vocalizat. Din acest motiv, pr. Claudiu îmbină reflecţiile personale cu comentariile făcute de diferiţi părinţi ai Bisericii, exegeţi consacraţi şi chiar poeţi care au căutat să pătrundă mai adânc sensul şi conţinutul psalmilor. Dincolo de aceste aspecte însă, nu trebuie să uităm că obiectul rugăciunii în psalmi este viaţa în comuniune cu Dumnezeul revelaţiei, victoria finală a lui Dumnezeu în lume şi instaurarea împărăţiei mesianice. De fapt este acelaşi scop spre care conduce Noul Testament şi este aceeaşi respiraţie care susţine Tatăl nostru. De aceea, singurul lucru important este să începem mereu din nou să ne rugăm cu fidelitate şi iubire psalmii, în numele Domnului nostru Isus Cristos. (prezentare semnată de pr. dr. Ştefan Lupu) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 780, Ultimul acces: 2026-09-22 09:25:21
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
