© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Tăcerea din aceste zile să ne înveţe a asculta[2020-04-21]Liturghie în capela Casei Santa Marta„În acest timp este multă tăcere. Se poate chiar auzi tăcerea. Fie ca această tăcere, care este un pic nouă în obişnuinţele noastre, să ne înveţe a asculta, să ne facă să creştem în capacitatea de ascultare. Să ne rugăm pentru aceasta.” Este intenţia de rugăciune anunţată de Papa Francisc la începutul Sfintei Liturghii celebrată în dimineaţa de marţi, 21 aprilie 2020, în capela reşedinţei sale din Casa Santa Marta. După ce a scos în evidenţă şansa de a redescoperi valoarea tăcerii în timpul pandemiei, Papa a vorbit la predică, în cea de-a doua săptămână a timpului pascal – după calendarul roman sau latin -, despre lecturile biblice ale zilei (Faptele apostolilor 4, 32-37 şi Ioan 3, 7-15). Prezentând armonia care domnea în prima comunitate creştină, pontiful a subliniat lucrarea Duhului Sfânt, capabil să facă minuni dacă suntem docili şi îi cerem ajutorul să învingem trei ispite care dezbină orice comunitate: banii, vanitatea şi vorbirea deşartă. Vorbind mai întâi despre dialogul dintre Isus şi Nicodim, aflat în centrul Evangheliei proclamată în această zi, Papa a remarcat că „a se naşte de Sus înseamnă a se naşte cu puterea Spiritului Sfânt. Noi nu-l putem lua pe Duhul Sfânt pentru noi: putem lăsa ca El să ne transforme. Docilitatea noastră deschide uşa în faţa Duhului Sfânt. El este cel care face schimbarea, transformarea, această naştere de sus. Este promisiunea lui Isus de a-l trimite pe Duhul Sfânt, care e capabil să facă minuni, lucruri pe care noi nici nu le putem închipui.” „Un exemplu este prima comunitate creştină. Nu este o fantezie ceea ce ne spun aici: este un model, unde se poate ajunge când există docilitatea, iar Duhul Sfânt este lăsat să intre şi ne transformă. O comunitate, să spunem astfel, ‘ideală’. E adevărat că în scurt timp după aceea vor începe problemele, dar Domnul ne face să vedem până unde am putea ajunge dacă suntem deschişi Duhului Sfânt, dacă suntem docili. În această comunitate este armonie. Duhul Sfânt este învăţătorul armoniei, este capabil să o facă şi a făcut-o aici. Trebuie să o facă în inima noastră, trebuie să schimbe atâtea lucruri din noi, dar să facă armonie, pentru că El însuşi este armonia. Chiar şi armonia dintre Tatăl şi Fiul: El este iubire de armonie. (…) Domnul a permis acest model de comunitate aproape ‘cerească’ pentru a ne arăta unde ar trebui să ajungem.” Desigur, a reluat Papa la predică, „în comunitate au început apoi dezbinările”: favoritisme în relaţiile personale, discriminări, dezbinări interne. Nu e uşor să ajungem la ideal: „există atâtea lucruri care dezbină o comunitate, fie că e vorba de o comunitate creştină parohială sau diecezană, sacerdotală, de călugări ori de călugăriţe. Atâtea lucruri intră ca să dezbine comunitatea.” Papa a amintit aici trei ispite frecvente care minează armonia unei comunităţi. Prima dintre acestea o reprezintă banii: „banii, iubirea de bani dezbină, dezbină comunitatea, dezbină Biserica”. „De atâtea ori, în istoria Bisericii, acolo unde există devieri doctrinare – nu întotdeauna, dar de multe ori – în spate se află banii: banii puterii, fie ai puterii politice, fie banii lichizi, dar e vorba de bani. Banii dezbină comunitatea. De aceea, sărăcia este mama comunităţii. Sărăcia este zidul care păzeşte comunitatea. Banii dezbină, [la fel] interesul personal. Chiar şi în familii: câte familii au sfârşit dezbinate din cauza unei moşteniri? Câte familii! Şi nu şi-au mai vorbit… Câte familii! O moştenire. Dezbină, da, banii dezbină.” „Un alt lucru care dezbină o comunitate”, a spus mai departe Sfântul Părinte la predică, „este vanitatea, dorinţa de a se simţi mai buni decât alţii. ‘Îţi mulţumesc, Doamne, pentru că nu sunt ca alţii’ – rugăciunea fariseului. Vanitatea, să simt că… Dar şi vanitatea de a ieşi în evidenţă, vanitatea din obişnuinţele noastre, din modul de a ne îmbrăca. De câte ori – nu întotdeauna, dar de multe ori – celebrarea unui Sacrament este mostră de vanitate: cine merge cu hainele cele mai bune, cine face una, cine face alta… sărbătoarea cea mai mare… Chiar şi acolo intră vanitatea. Iar vanitatea dezbină, pentru că vanitatea te duce să faci pe păunul, iar unde este un păun, acolo este dezbinare. Întotdeauna.” În fine, al treilea lucru amintit de Sfântul Părinte în legătură cu dezbinările din comunitate este vorbirea deşartă, bârfa. „Nu este prima dată când o spun”, a recunoscut Papa, „dar aceasta este realitatea. Este acel lucru pe care diavolul îl pune în noi ca pe o necesitate de a-i vorbi de rău pe alţii. ‘Cât de generos este cutare…’, iar apoi: ‘Da, dar…’. Imediat acel ‘dar’, care e o piatră de descalificare a celuilalt şi imediat spun ceva din cele auzite, iar în acest fel îl înjosesc pe celălalt”. „Dar Spiritul Sfânt vine întotdeauna cu puterea sa să ne salveze de această mundanitate a banilor, de vanitate şi de vorbirea de rău, pentru că Duhul Sfânt nu este lumea, El este împotriva lumii. Şi are capacitatea de a face aceste minuni, aceste lucruri mari. Să-i cerem Domnului această docilitate faţă de Duhul Sfânt pentru ca el să ne transforme şi să transforme comunităţile noastre – parohiale, diecezane, călugăreşti – să le transforme pentru ca întotdeauna să mergem înainte în armonia pe care Isus o vrea pentru comunitatea creştină.” Sfânta Liturghie a fost transmisă în direct pe Internet şi s-a încheiat cu un moment de adoraţie şi de binecuvântare euharistică, iar cei care urmăreau slujba prin mass-media au fost îndemnaţi de Pontif să facă Împărtăşania spirituală. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News România) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 814, Ultimul acces: 2026-09-25 06:02:43
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
