© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Mons. Anton Coşa: Nu e uşor să celebrezi Sf. Liturghie cu biserica goală[2020-04-22]PS Anton CoşaCum funcţionează o Dieceză în condiţii de pandemie? Care au fost deciziile luate la nivel de Dieceză pentru această perioadă? Ce s-a făcut pentru ca preoţii să fie aproape de credincioşi? Ce va fi după pandemie? Sunt doar câteva dintre întrebările la care Episcopul de Chişinău, Mons. Anton Coşa, ne oferă răspunsuri, accentuând pe importanţa credinţei pentru depăşirea acestei situaţii dificile pentru Biserica locală din Republica Moldova, ca şi pentru întreaga lume. – Perioada Covid-19 a implicat şi Dieceza de Chişinău, care au fost deciziile luate pentru Dieceză? – Cu siguranţă este o perioadă diferită, însă o perioadă pe care Dumnezeu a pregătit-o pentru noi şi pe care Biserica noastră o trăieşte cu credinţă, în conformitate cu normele dictate de autorităţi şi cu indicaţiile venite de la Sfântul Scaun. Însă este şi o perioadă în care am încercat să punem în aplicare diferite metode pastorale, iar restricţiile şi imposibilitatea participării credincioşilor, cu siguranţă, nu au putut opri viaţa parohiilor. Încă din primele zile în care am văzut Republica Moldova afectată, am considerat importante următoarele obiective: consolidarea credinţei, punerea în aplicare a acţiunilor de caritate în sprijinul săracilor, reorganizarea parohiilor pentru a fi întotdeauna aproape de credincioşi şi însoţirea lor în această perioadă. – S-a văzut că preoţii parohi au răspuns pastoral în mod corect. Ce credeţi despre aceasta? – Prefer să vorbesc în primul rând despre creativitate şi înţelepciune pastorală, ceea ce i-a determinat pe parohi să înţeleagă ce era corect să facă pentru a fi aproape de credincioşi, mai ales în timpul Paştelui. Fiecare paroh s-a organizat singur şi, împreună cu credincioşii, au ales ceea ce este corect. Prin urmare, sunt unii care au transmis liturghiile şi catehezele pe diferite platforme on-line, în timp ce alţii, mai puţin înclinaţi către aceste sisteme, au organizat grupuri pe viber, au tipărit texte şi le-au distribuit pe la case. Am văzut multă bunăvoinţă şi prezenţă, poate că nu totul a fost făcut, dar am mers înainte. La sfârşitul acestei perioade va trebui să revenim la normal, nu vor mai fi Liturghii on-line şi credincioşii se vor întoarce în biserici spre bucuria parohilor. Reţelele sociale vor reveni la utilizarea normală şi vor fi instrumente de comunicare simple şi la fel de utile. Timpul virtual pentru a trăi o Biserică autentică, de care avem nevoie acum, se va încheia. – Care a fost experienţa personală a Preasfinţiei Voastre? – Trebuie de spus că nu mi-a fost uşor să prezidez în Catedrală fără credincioşi şi să predic având o biserică goală în faţa mea. O experienţă nouă şi dureroasă, dar, în ciuda a toate, m-a făcut să mă simt şi mai mult păstor al acestei Biserici şi apoi, în conformitate cu voinţa lui Dumnezeu, am făcut totul pentru a reduce distanţele şi m-am pus în situaţia preoţilor din parohii, ale maicilor lipsite de posibilitatea de a îngriji copiii şi săracii, ale credincioşilor fără Euharistie şi fără Spovadă. M-am gândit la toate acestea şi deodată m-am regăsit în faţa credincioşilor pe care Dumnezeu mi i-a dat ca un dar. O experienţă utilă pentru a iubi şi mai mult această Biserică. – Deci şi o experienţă de credinţă? – Cu siguranţă că această perioadă a fost o experienţă de credinţă şi nu a fost deloc uşor să simt greutatea responsabilităţii de a-l face pe Isus prezent peste tot, chiar şi în condiţiile depărtării, dar cu siguranţă nu ale singurătăţii, pentru că, în toate felurile posibile, am încercat să fiu aproape de toată lumea, prin telefon sau cu un mesaj, cu rugăciune şi cu tot ceea ce ar putea ajuta. Acestea sunt momentele în care chiar şi un Episcop se simte slab, dar oricum trebuie să mergem înainte. – Mulţi nu au reuşit! Ce vă spune toate astea? – Cu siguranţă gândurile mele se îndreaptă către cei care nu mai sunt cu noi, către mulţi preoţi şi călugăriţe, credincioşi laici şi prieteni. Povestea lor s-a oprit în faţa unui virus. În schimb cred că sacrificiul lor nu a fost în zadar. Pandemia ne-a oferit multe lecţii. Am luat trei dintre ele: iubirea şi respectarea vieţii, păstrarea creaţiei şi iubirea reciprocă mai puternică. – Ce se va întâmpla după Covid-19? – Toate acestea se vor încheia, însă cu siguranţă nu pot spune când. Totul se va relua, poate cu reguli diferite, de fapt se vorbeşte mult despre distanţă. Regulile vor fi respectate, însă va fi necesar să ne întoarcem la viaţa comunităţii, să ne întâlnim, să dialogăm, să ne rugăm împreună, adică să trăim existenţa noastră ca Biserică, sigur cu prudenţă, dar întotdeauna cu o legătură mai intensă. Vom recupera ceea ce nu s-a făcut, drumul căii pastorale va continua, activităţile de caritate vor fi normalizate, precum şi viaţa şcolilor şi grădiniţelor va reveni la ritmurile ei normale. Cu siguranţă, vom ieşi din această aventură, cu mai multă sărăcie în jurul nostru, dar nu învinşi, pentru că puterea noastră a fost, este şi va fi credinţa. – Care va fi primul mesaj al Preasfinţiei Voastre către Dieceză la sfârşitul perioadei? – Îi voi invita pe toţi la un moment de laudă şi recunoştinţă faţă de Dumnezeu. Mă gândesc la o celebrare de mulţumire, cu toţi preoţii şi persoanele consacrate pe care nu am putut să îi primesc în Joia Sfântă cu ocazia Liturghiei crismei. Cred că recunoştinţa faţă de Dumnezeu este cel mai frumos mesaj şi din ziua următoare toată lumea va fi pe calea obişnuită, în slujba populaţiei Republicii Moldova. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 798, Ultimul acces: 2026-09-25 08:36:32
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
