Studii de Istorie Eclesiastică – apariţia volumului II destinat descoperirii istoriei Bisericii din România

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Studii de Istorie Eclesiastică – apariţia volumului II destinat descoperirii istoriei Bisericii din România

[2020-05-02]

Studii de Istorie Eclesiastică (vol. II, 2020) este un volum independent dedicat studiului istoriei Bisericii, respectiv trecutului diferitelor comunităţi de credinţă de pe teritoriul actual al ţării noastre, dar şi al unor confesiuni din spaţiul geografic imediat apropiat. De asemenea, este o publicaţie care încearcă să creeze o tradiţie, prin care doreşte să aducă mediului ştiinţific, dar nu numai, un plus de cunoaştere în ceea ce priveşte Istoria Bisericii, o temă care se bucură în prezent de interes din partea mediilor academice şi nu numai.

Aflată la al doilea volum, publicaţia coordonată de dr. Marius Oanţă (Bucureşti) şi apărută la Ed. Sitech din Craiova, este – putem spune – încă la începuturi. Iniţiativa publicării acestor volume (I-II), care doresc a se transforma de aici înainte într-o serie, aparţine coordonatorului, sprijinit de numeroşi contributori, care îşi semnează studiile, articolele şi contribuţiile între coperţile cărţii. Un sprijin deosebit, de ordin ştiinţific, dar şi moral, vine constant din partea domnului dr. Stelian Mândruţ, cercetător ştiinţific, gradul I., în cadrul Institutului de Istorie «George Bariţiu» din Cluj Napoca, al Academiei Române, cel care a coordonat personal, în decursul unui număr de ani, mai multe doctorate subsumate Istoriei Bisericii, printre care şi unele ale câtorva semnatari de contribuţii din cuprinsul volumului. Tocmai din acest motiv, prezentul tom îi este dedicat domnului Stelian Mândruţ, reprezentant de seamă al şcolii de istorie clujene, care prin munca, răbdarea şi curajul de a coordona o astfel de tematică, în cadrul şcolii doctorale, a iniţiat formarea unei adevărate şcoli de Istorie Eclesiastică distincte.
Coordonatorul redă în „Cuvântul Înainte” structura volumului, descriind totodată şi detalii importante (ilustrate prin citate) privind conţinutul studiilor ce urmează a fi propuse în paginile următoare. Deşi este o iniţiativă laică, având caracter pluridisciplinar şi ecumenic, în raport cu celelalte confesiuni, o parte din articole sunt semnate de preoţi, călugări, pastori, teologi, filosofi cu studii teologice, istorici, dar şi de pasionaţi ai istoriei, care au deprins singuri scrierea faptelor trecutului. Încă înainte de apariţia volumului, unul dintre colaboratori, doamna Maria Roşu, o sinceră, temeinică şi perseverentă colaboratoare, a trecut la cele veşnice în mod fulgerător. Regretata doamnă Maria Roşu, deşi s-a numărat printre cunoscătorii istoriei medievale a arealului geografic arădean (dar nu numai), a publicat puţin, ea debutând efectiv în numărul anterior al Studiilor de Istorie Eclesiastică.
Conştient de scurgerea ireparabilă a timpului, dar şi de valoarea unor personalităţi care se cuvine a fi din când în când comemorate – atât pentru odihna sufletelor lor, dar şi pentru a le păstra vie în memoria prezentului – prezentul tom evocă personalitatea ordinariului substitut de Bucureşti, monseniorul Iosif Gunciu, cel care a condus această Biserică particulară, cleric de la a cărei dispariţie pământească se împlinesc 20 de ani. Tot în anul 2019 s-au împlinit 1700 de ani de la sfinţirea ca diacon a sfântului Atasanasiu de Alexandria, respectiv 430 de ani de la naşterea marelui umanist român, călugărul iezuit din Caransebeş, George Buitu.
Modul de redare al studiilor este cel cronologic: tema, respectiv personalităţile redate se prezintă succesiv, în funcţie de epoca istorică în care au trăit sau şi-au desfăşurat activitatea. „Lucrarea se structurează pe cinci secţiuni, conţinând şaisprezece studii şi implicând cincisprezece persoane în acest demers de cercetare. Sunt evocate, cu acest prilej, trei personalităţi ale vieţii religioase, una activând în perioada Bisericii primare, cea de-a doua în Evul Mediu, iar ultima în perioada contemporană. Faţă de cele prezentate mai sus, microportretele preoţilor greco-catolici prezenţi la 1decembrie 1918, la Alba Iulia, completează înfăţişările individuale deja enumerate”.
Prima secţiune a volumului este intitulată „Biserica Primară şi sectele dualiste”, ea fiind deschisă de studiul părintelui conf. univ. dr. Lucian Dîncă, din Congregaţia Augustinienilor Asumpţionişti. Părintele Dîncă predă la Facultatea de Teologie Romano-Catolică, Universitatea din Bucureşti, este directorul Şcolii Doctorale de Teologie şi Studii Religioase şi totodată superiorul Parinţilor Augustinieni Asumpţionişti din capitală. Studiul părintelui Dîncă este intitulat: Sfântul Atanasie de Alexandria: Îndumnezeirea omului prin întruparea cuvântului, avându-l drept subiect pe episcopul alexandrin din secolul IV, sf. Atanasie cel Mare, cel care şi-a dedicat viaţa combaterii arianismului.
Cel de-al doilea studiu este cel al lui Ilie-Cătălin Grigore şi rămâne în aceiaşi zonă a controverselor teologice între credinţa cristalizată în cadrul primelor concilii ecumenice şi ereziile apărute în decursul veacurilor următoare. Însă punctul de vedere istoric, cel al izvoarelor care ne vorbesc despre una dintre aceste erezii, este cel de la care se porneşte în: Controverse şi concordanţe în sursele greceşti şi armeneşti cu privire la erezia pauliciană. Paulicianism sau Paulicianisme? Prima parte a acestui studiu a fost publicată în volumul anterior al Studiilor de Istorie Eclesiastică.
Datorită faptului că Banatul este regiunea istorică şi etnografică cel mai bine reprezentată în ce-a de-a doua secţiune, aceasta este intitulată „Cultură şi spiritualitate in Banat”. În acest context, primul studiu îi aparţine regretatei doamne Maria Roşu, fiind dedicat şi el, asemenea celui din numărul anterior, vieţii monastice romano-catolice din Evul Mediu, de pe cursul inferior al Mureşului. Articolul Cistercienii în valea Mureşului: Pagini din istoria timpurie a mănăstirii de la Igriş, vine într-un mod fericit, în contextul unor mai ample cercetări arheologice desfăşurate în acest sit, lucrări „soldate” în teren cu frumoase rezultate, atât în ceea ce priveşte inventarul de mici dimensiuni, cât şi elementele care ne dezvăluie monumentalitatea de altădată a bisericii mănăstirii din Igriş.
Părintele Reinholdt Lovasz continuă, în cuprinsul volumului de faţă, studiul său intitulat: Conventul Franciscan din Caransebeş în lumina unor documete inedite de secol XVIII. Urbea de pe cursul râurilor Sebeş şi Timiş a cunoscut, încă din zorii apariţiei Ordinului „Fraţilor Minori”, o prezenţă a fiilor sf. Francisc, întreruptă vremelnic de vicisitudinile istoriei, dar mereu reluată – înclusiv în veacul eliberării Banatului de sub jugul otoman.
Tânărul doctorand în filosofie, Caius Ştefan Stepanescu, cu origini în Banatul Montan, ce se pierd în negura veacurilor şi în glia pietroasă a ţinutului, dedică în prezentul volum un studiu destinat lui George Buitu, primul iezuit român pe nedrept uitat de istoriografia contemporană. Personalitate intelectuală şi teologică, cu o activitate misionară asiduă, iezuitul caransebeşan este descris în articolul: Viaţa şi activitatea călugărului iezuit George Buitu în contextul politic şi religios al Banatului de Lugoj-Caransebeş.
Părintele dr. Saşa Iaşin, fin cunoscător al nobilimii sârbe din Banat, al istoriei Eparhiei Ortodoxe Sârbe din Timişoara şi din aceste zone, ne propune spre lectură studiul: Învăţământul teologic în Episcopia Ortodoxă Sârbă de Timişoara în timpul episcopului Petar Petrovici, dezvăluindu-ne preocupările ierarhului Petrovici pentru formarea clerului ortodox al epocii sale, aspect esenţial în dezvoltarea pastoraţiei şi chiar al culturii credincioşilor săi.
Secţiunea „Diversitate şi Modernitate Culturală” debutează cu studiul colegei noastre, dr. Felicia Aneta Oarcea, muzeograf al Complexului Muzeal Arad, denumit: Identităţi şcolare greco-catolice în comitatul Arad (1867-1918), autoarea fiind o bună cunoscătoare a mediilor şcolare din zona Aradului, medii pe care le-a documentat amănunţit mai cu seamă în cadrul studiilor doctorale.
O contribuţie interesantă cu privire la viaţa confesiunilor neoprotestante este şi cea a domnului Bogdan Emanuel Răduţ, intitulată Însemnări elveţiene despre Adunările Creştine după Evanghelie. Autorul evidenţiază, dintr-un document propriu al acestui cult, o istorie mai puţin cunoscută a acestei denominaţii creştine, inserând-o astfel în istoria creştinismului românesc.
La un an de la Centenarul Unirii din 1918, domnul dr. Răzvan-Mihai Neagu ne propune o trecere în revistă a Preoţi greco-catolici din comitatul Mureş-Turda la Marea Unire, evidenţiind astfel demersurile pastorale, dar şi identitar-naţionale adesea deosebit de importante ale Bisericii Române Unite din aceste meleaguri, pentru făurirea unităţii statale şi naţionale a României.
Cea de-a patra secţiune se apropie din punct de vedere istoric, de anii dictaturii comuniste, de opresiunea exercitată de regimul ateu asupra majorităţii cultelor religioase. Intitulată „Comuntăţi Religioase, personalităţi şi presa sub regimurile totalitare”, ea debutează cu o restituire biografică, realizată de dr. Marius Oanţă, şi dedicată unuia dintre poate cei mai interesanţi clerici care au activat în Arhidieceza de Bucureşti. Vă recomandăm lecturarea studiului Monsenior dr. Iosif Gunciu (1909-1999). Tentativă de recuperare istoriografică, asigurându-vă că demesul nu este doar o „tentativă”, el aducând în circuitul ştiinţific informaţii mai puţin cunoscute, referitoare atât la arhiepiscopie, cât şi la părintele Gunciu.
Prezentul volum se bucură de colaborarea şi contribuţia unui mare cercetător a istoriei Bisericii Catolice din România, părintele prof. univ. msgr. dr. Marton József. Părintele-profesor ne propune studiul său intitulat: Frământarea pentru sine şi pentru enoriaşii săi a episcopului Márton Áron – studiu bine-venit în contextul intensificării demersurilor procesului de beatificare a servitorului lui Dumnezeu, Márton Áron, cândva păstor al Arhidiecezei de Alba Iulia.
Revenind în teritoriul canonic al Arhiepiscopiei de Bucureşti, dr. Marius Oanţă realizează în studiul următor, o bine-venită trecere în revistă a prezenţelor vieţii consacrate, vieţii monastice din acest areal canonic, cunoscut fiind faptul că în ţara noastră, foarte adesea, se constată o slabă cunoaştere a caracteristicilor, denumirilor, carismelor ordinelor călugăreşti catolice, fie ele din trecutul mai îndepărtat, sau (mai ales) din perioada interbelică, această din urmă perioadă cu dramele şi martiriul ei. Vă invităm deci să lecturaţi studiul: Ordine şi congregaţii catolice desfiiţate abuziv: Arhidieceza Latină de Bucureşti în anii dictaturii comuniste.
Una dintre „grijile” deosebit de sârguincios transpuse în practică de organele de represiune ale regimului comunist, a fost cea a cea de a desfiinţa şi cenzura (ce a mai rămas) din presa confesiunilor şi religiilor ce fiinţau în ţară, în perioada opresiunii ateiste. Pe această temă, vă supunem atenţiei studiul domnului dr. Silviu-Constantin Nedelcu, intitulat: Cenzura presei religioase în comunism pe baza unor documente din arhiva Direcţiei Generale a Presei şi Tipăriturilor.
Anii ’80 ai secolului trecut au reprezentat pentru întreaga societate europeană, dar mai ales est-europeană, o perioadă tumultoasă, un timp de mari schimbări, marcat de frământările care se simţeau tot mai acut dincoace de „Cortina de Fier”. Fie că aparţineau denominaţiunii baptiste, fie celorlalte confesiuni neagreate de regim, creştinii erau urmăriţi, şicanaţi, ei neîncadrându-se în şabloanele ideologiei materialist-ateiste. Istoricul dr. Marius Silveşan ne propune astfel, în cele ce urmează, o:Incursiune în Istoria Bisericilor Creştine Baptiste din România anilor ’80.
Seria secţiunilor cu caracter ştiinţific se încheie cu cea intitulată: „Scrieri Liturgice”. Această temă, care prezintă aspecte atât liturgice, cât şi teologice şi chiar lingvistice este analizată de pr. dr. Gheorghe Dušan Vanko din prisma protestantismului istoric, de expresie slovacă, din ţara noastră. Studiul său intitulat: Slovacii evanghelici din România. Scrierile religioase şi limba lor maternă ne dezvăluie legătura intrinsecă dintre pastoraţie, vestirea Cuvântului lui Dumnezeu şi limba maternă a celor cărora le este adresat şi care sunt chemaţi a-L transpune în vieţile lor.
Universul fascinant al Liturghiei şi tradiţiei liturgice armeneşti, al ţării considerate cea mai veche naţiune creştină, ni se dezvăluie, cel puţin într-unul dintre multitudinea sa de aspecte, în studiul domnului ipodiacon dr. Giuseppe Munarini – Unele consideraţii asupra ԺԱՄԱԳԻՐՔ (Žamagirk) sau Liturghia Orelor după Ritul Armean. Influenţat de ritul latin, dar dispunând de o suficient de bogată tradiţie proprie, tradiţia liturgică armeană este probabil una dintre cele mai fascinante ale Creştinismului de tradiţie apostolică.
Volumul reflectă, în încheiere, în mod fericit, în secţiunea finală: „Evenimente, Manifestări Ştiinţifice, Recenzii”, o serie de evenimente din viaţa confesiunilor din ţara noastră, evocări, comemorări, dar şi apariţii editoriale. Titlurile relatărilor şi materialelor pe care le evidenţiază, le redăm în cele ce urmează: Comemorare în parohia romano-catolică Cioplea din Bucureşti (p. 323), 80 de ani de la inaugurarea prestigiosului Institut Francez de Studii Bizantine din Bucureşti (p. 326), Consacrarea Excelenţei Sale Iosif Csaba Pál ca Episcop de Timişoara (p. 328), Claudiu Călin – un nou doctor în Istoria Bisericii (p. 333), Călugării Salvatorieni – 120 de ani de activitate la Timişoara (p. 335), Prezentarea, la Timişoara, a ediţiei-facsimil a lucrării „Deliberatio” a Sfantului Gerhard (p. 337), Marius Silveşan, Vasile Bel, Rolul lui James Henry Rushbrookein obţinerea libertăţii religioase pentru credincioşii baptişti din România între anii 1907-1947, Ed. Risoprint, Cluj-Napoca, 2017 (p. 340), Colecţia Lourdes, Vol. I – Henri Lasserre, Istoria Maicii Domnului de la Lourdes, Ed. Surorile Lauretane, Baia Mare, 2019, Vol. II – Rene Laurentin, Apariţiile Fecioarei Maria la Lourdes. Relatare documentată, Ed. Surorile Lauretane, Baia Mare, 2019 (p. 341).
Volumul poate fi obţinut de la coordonatorul său, dr. Marius Oanţă (care poate fi contactat în privat, pe pagina de facebook a domniei sale), constituind un interesant demers istoriografic, ecumenic şi ştiinţific, în peisajul istoriei ecleziastice din ţara noastră. Prin varietatea, noutatea şi actualitatea temelor analizate, respectiv a studiilor publicate, tomul se recomandă a fi pus în circuitul academic şi în bibliografia de specialitate din ţara noastră. (prezentare semnată de dr. Claudiu Călin)

Sursa: www.Catholica.ro

Contor Accesări: 848, Ultimul acces: 2026-09-25 07:27:15

Timp total: 0.04s...

[1]:1