© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Munca omului are o demnitate divină, să aibă o retribuţie justă[2020-05-01]„Nimănui să nu îi lipsească locul de muncă, demnitatea muncii şi justa retribuţie”. La începutul Sfintei Liturghii celebrate în dimineaţa zilei de vineri, 1 mai 2020 – pomenirea liturgică a Sf. Iosif muncitorul – în capela Casei Santa Marta din Vatican, Papa Francisc a anunţat intenţia de rugăciune: „În această zi, sărbătoarea Sfântului Iosif, muncitorul, dar şi Ziua Muncii, să ne rugăm pentru toţi muncitorii. Pentru ca niciunei persoane să nu-i lipsească locul de muncă şi pentru ca toţi să fie plătiţi pe drept şi să se poată bucura de demnitatea muncii şi de frumuseţea odihnei”. Pontiful a mai atras atenţia asupra formelor de muncă în care omul este considerat un sclav al câştigului cu orice preţ şi a elogiat antreprenorii care fac orice ca să nu îşi trimită angajaţii în şomaj.În capela dedicată Duhului Sfânt, a fost prezentă şi o statuie a Sfântului Iosif muncitorul, adusă cu această ocazie de federaţia ACLI – Asociaţiile Creştine ale Lucrătorilor din Italia. Este aceeaşi imagine a tatălui purtător de grijă al lui Isus adusă de ACLI în Piaţa San Pietro pe 1 mai 1956, la Sfânta Liturghie celebrată atunci de venerabilul Slujitor al lui Dumnezeu Pius al XII-lea. Această imagine a Sfântului Iosif a mai fost adusă, în timpul pontificatului Papei Francisc, la audienţa din 23 mai 2015. În predica sa de vineri dimineaţă, Papa a comentat lecturile biblice ale zilei (Geneză 1,26-2,3 şi Matei 13, 54-58), punând accentul pe prima lectură. În cartea Genezei, autorul sacru descrie crearea omului după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, adăugând că după cele şase zile de lucru ale creaţiei, Dumnezeu s-a odihnit în cea de-a şaptea zi. „Dumnezeu a creat. Un Creator. A creat lumea, a creat omul şi i-a dat o misiune: să administreze, să lucreze, să ducă mai departe creaţia. Iar cuvântul ‘muncă’ este cel pe care Biblia îl foloseşte pentru a descrie această lucrare a lui Dumnezeu. ‘Şi a împlinit Dumnezeu în ziua a şaptea lucrarea pe care o făcuse. Şi s-a odihnit în ziua a şaptea de la toată lucrarea pe care o făcuse’ (2,2). Tu trebuie să faci cutare, să păzeşti cutare, tu trebuie să munceşti – este ca şi cum ar spune aceste lucruri – ca să creezi împreună cu mine această lume, ca să meargă mai departe. În aşa fel încât munca nu este decât continuarea muncii lui Dumnezeu: munca omenească este vocaţia omului primită de la Dumnezeu în vederea creării universului”. „Munca este ceea ce îl face pe om asemănător cu Dumnezeu, pentru că prin muncă omul este creator, este capabil să creeze, să creeze atâtea lucruri, să creeze chiar o familie, ca să meargă mai departe. Iar Sfânta Scriptură spune că Dumnezeu a văzut cele făcute şi totul „era bun”. Munca, altfel spus, are în sine o bunătate şi creează armonia lucrurilor. „Prima vocaţie a omului este să lucreze. Aceasta îi dă demnitate, demnitatea care îl face să se asemene cu Dumnezeu. Demnitatea muncii”. Pontiful a relatat că odată, „la sediul unei Asociaţii Caritas, unui om care nu muncise şi venise la Caritas ca să caute ceva pentru familie, un angajat al Caritas i-a spus: ‘Cel puţin, dumneavoastră puteţi să duceţi o pâine acasă’. ‘Dar nu mi-ajunge aceasta’, a răspuns omul, ‘nu este îndeajuns. Eu vreau să câştig pâinea ca să o duc acasă’. Simţea că îi lipseşte demnitatea, demnitatea de ‘a face’ el pâinea, prin munca sa, ca să o ducă acasă. Demnitatea muncii este atât de des încălcată, din nefericire”. Papa a amintit că în istorie au avut loc „brutalităţile care se făceau cu sclavii: îi aduceau din Africa în America”. Iar noi spunem: „Ce barbarie!” Dar „există şi astăzi foarte mulţi sclavi, bărbaţi şi femei, care nu sunt liberi să lucreze: sunt constrânşi să muncească, pentru a supravieţui şi nimic mai mult. Sunt sclavi: muncă forţată. Munci prin constrângere, injuste, prost plătite şi care fac ca omul să trăiască cu demnitatea încălcată”. „Orice nedreptate care se face asupra unei persoane care lucrează”, a subliniat Papa, „este o încălcare a demnităţii umane, chiar şi a demnităţii celui care comite nedreptatea. Se coboară nivelul şi se sfârşeşte în acea relaţie încordată dintre dictator şi sclav. În schimb, vocaţia pe care Dumnezeu ne-o dăruieşte este atât de frumoasă: să creăm, să re-creăm, să lucrăm. Dar aceasta se poate face când condiţiile sunt juste şi se respectă demnitatea persoanei”. „Ne alăturăm numeroşilor bărbaţi şi femei, care cred sau care nu cred, ce marchează astăzi Ziua Muncii, pentru cei care luptă ca să aibă dreptate la locul de muncă, pentru antreprenorii curajoşi care continuă activitatea de muncă în spirit de dreptate, chiar dacă ei înşişi au de pierdut. Acum două luni am vorbit la telefon cu un antreprenor care îmi spunea să mă rog pentru el, pentru că nu vrea să dea afară pe nimeni şi mi-a spus aceasta: ‘A da afară pe unul dintre ei înseamnă a mă da afară pe mine însumi’. Este conştiinţa atâtor întreprinzători buni, care îi păstrează pe lucrători ca şi cum ar fi copiii lor. Să ne rugăm şi pentru ei şi să îi cerem Sfântului Iosif – lângă această icoană atât de frumoasă cu uneltele de lucru în mână – să ne ajute să luptăm pentru demnitatea muncii, ca toţi să aibă un loc de muncă şi ca munca să fie demnă. Nu muncă de sclav. Aceasta să fie astăzi rugăciunea noastră”. La finalul Sfintei Liturghii, Papa a făcut o scurtă adoraţie euharistică şi i-a îndemnat pe cei care urmăreau slujba prin mass-media să facă Împărtăşania spirituală. (pr. Adrian Dancă pentru Vatican News Romania) Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 745, Ultimul acces: 2026-09-25 07:23:34
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
