© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Papa Francisc: Trei duşmani – narcisismul, victimizarea şi pesimismul[2020-05-31]„Secretul Duhului este darul.” Afirmaţia a fost făcută de Papa Francisc astăzi, în sărbătoarea Rusaliilor. „Pentru că El este dar, trăieşte dăruindu-se şi în acest mod ne ţine împreună, făcându-ne părtaşi tot de acest dar.” A explicat că e important să credem că Dumnezeu este dar. De ce? „Pentru că de modul în care îl înţelegem pe Dumnezeu depinde modul nostru de a fi credincioşi. Dacă avem în minte un Dumnezeu care ia, care se impune, şi noi vom vrea să luăm şi să ne impunem: să ocupăm spaţii, să reclamăm relevanţă, să căutăm putere. Însă dacă îl avem în inimă pe Dumnezeu care este dar, totul se schimbă. Dacă ne dăm seama că ceea ce suntem este dar al Său, dar gratuit şi nemeritat, atunci şi noi vom vrea să facem din viaţa însăşi un dar.”Liturghia din Bazilica San Pietro a avut circa 50 de participanţi, aşezaţi distanţaţi, mulţi cu mască, pentru a reduce riscul răspândirii virusului Covid-19. La predică, Pontiful a explicat că a trăi ca dar înseamnă a iubi cu smerenie, a sluji gratuit şi cu bucurie, astfel noi arătând lumii „adevărata imagine a lui Dumnezeu”. Duhul, a continuat el, „ne aminteşte că suntem născuţi dintr-un dar şi creştem dăruindu-ne; nu păstrându-ne, ci dăruindu-ne”. A invitat apoi la reflecţie personală, pentru a găsi fiecare ce ne blochează de la a trăi ca dar. Papa a identificat „trei duşmani principali ai darului: narcisismul, victimizarea şi pesimismul”. Despre narcisism a spus că „ne face să ne idolatrizăm pe noi înşine, să ne complăcem numai cu propriile câştiguri. Narcisistul se gândeşte: ‘Viaţa este frumoasă şi eu câştig’. Şi astfel ajunge să spună: ‘De ce ar trebui să mă dăruiesc altora?'” A constatat apoi cu tristeţe: „În această pandemie, cât de rău face narcisismul, concentrarea asupra propriilor nevoi, indiferenţi faţă de nevoile altora, neacceptarea propriilor fragilităţi şi a propriilor greşeli”. Trecând la victimizare a explicat că cei ce cad în această capcană se plâng zilnic: „Nimeni nu mă înţelege, nimeni nu mă ajută, nimeni nu mă iubeşte, toţi au ceva cu mine!” Drept urmare inima se închide, omul întrebându-se de ce nu se comportă alţii ca dar faţă de el. În fine, a vorbit şi despre pesimism. „Aici litania zilnică este: ‘Nu merge bine nimic, societatea, politica, Biserica…’ Pesimistul se ia de lume, dar rămâne inert şi se gândeşte: ‘Între timp la ce foloseşte a dărui? Este inutil.’ Or, în marele efort de a reîncepe, cât de dăunător este pesimismul, a vedea totul negru, a repeta că nimic nu va mai fi ca înainte!” Trăgând ca o concluzie la cei trei duşmani, a spus: „În aceşti trei – idolul narcisist al oglinzii, dumnezeul-oglindă; dumnezeul-plângere: ‘eu mă simt persoană în plângeri’; şi dumnezeul-negativitate: ‘totul este negru, totul este întunecat’ – ne aflăm în lipsa speranţei şi avem nevoie să apreciem darul vieţii, darul care este fiecare dintre noi. De aceea avem nevoie de Duhul Sfânt, dar al lui Dumnezeu care ne vindecă de narcisism, de victimizare şi de pesimism, ne vindecă de oglindă, de plângeri şi de întuneric.” Tot la predică, pornind de la lecturile zilei, Sfântul Părinte a analizat prima comunitate creştină, atât de diferită şi totuşi unită. „Isus nu i-a schimbat, nu i-a uniformizat făcând din ei nişte modele în serie. Nu. A lăsat diversităţile lor şi acum îi uneşte ungându-i cu Duh Sfânt. Unirea – unirea lor care sunt diferiţi – vine cu ungerea. La Rusalii apostolii înţeleg forţa unificatoare a Duhului.” Trecând apoi la Biserica de astăzi, de asemenea diversă, de exemplu în opinii, a avertizat: „Ispita este aceea de a apăra cu sabia scoasă propriile idei, crezându-le bune pentru toţi, şi fiind de acord numai cu acela care gândeşte ca noi. Şi aceasta este o ispită urâtă care dezbină.” Apoi a subliniat: „principiul nostru de unitate este Duhul Sfânt. El ne aminteşte că înainte de toate suntem fii iubiţi ai lui Dumnezeu; toţi egali, în asta, şi toţi diferiţi. Duhul vine la noi, cu toate diversităţile şi mizeriile noastre, pentru a ne spune că avem un singur Domn, pe Isus, un singur Tată, şi că pentru aceasta suntem fraţi şi surori!” Predica s-a încheiat cu o invitaţie la rugăciune. „Fraţi şi surori, să îl rugăm: Duhule Sfânt, amintire a lui Dumnezeu, reînsufleţeşte în noi amintirea darului primit. Eliberează-ne de paraliziile egoismului şi aprinde în noi dorinţa de a sluji, de a face binele. Pentru că mai rău decât această criză, este numai drama de a o irosi, închizându-ne în noi înşine. Vino, Duhule Sfânt: Tu care eşti armonie, fă-ne constructori de unitate; Tu care te dăruieşti mereu, dă-ne curajul de a ieşi din noi înşine, de a ne iubi şi a ne ajuta, pentru a deveni o unică familie. Amin.” Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 810, Ultimul acces: 2026-09-26 00:19:36
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
