© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
„Cum ne-a salvat Dumnezeu, numai El ştie!”. Aurora Bujeniţă, supravieţuitoare a deportărilor staliniste, a plecat la Domnul[2020-06-03]de Sorin IoniţeAurora Bujeniţă, supravieţuitoare a deportărilor staliniste din satul Mahala, regiunea Cernăuţi, a trecut la cele veşnice miercuri, 03 iunie 2020, la vârsta de 83 de ani. La vârsta de numai 4 ani, a fost luată din satul Mahala, de lângă Cernăuţi şi dusă împreună cu fratele de 1 an, mama, bunica şi o mătuşă, dincolo de fluviul Peciora, în nordul Siberiei. În iunie 1941, 602 români au fost deportaţi din Mahala, din care o treime erau copii sub 15 ani şi 76 aveau vârste sub 5 ani. Povestea Aurorei Bujeniţă se înscrie în seria celor mai dramatice relatări despre suferinţa şi supravieţuirea românilor din teritoriile ocupate de URSS. „O să spuneţi: Ce ştie un copil de 4 ani? Ştiu! Cele de azi pot spune că le uit, dar ce-i de atuncea nu se uită niciodată”, mărturisea Aurora Bujeniţă în 2016 la un eveniment comemorativ. ”Nu voi uita niciodată cât de tare plângeam de sete „Am luat o strachină de făină de păpuşoi şi un săculeţ cu poamă uscată, cu pădureţe, cum se mai spune. Fratele era numai de un an. Hăinuţe, cum sunt amu’ pentru copii, nu erau. A luat mama pelincile cu dânsa, cât o putut. În drum ne aştepta maşina. Ne-am suit în maşină şi am fost duşi la gară. Încărcaţi în vagoane de vite, nu ştiu câţi erau, că nu pot să ştiu, dar n-aveai unde te-ntoarce. Aşa cum se spune, stăteam ca peştele în poloboc. Şi o dată în zi ne deschidea vagonul şi ne da pâine neagră şi peşte sărat”. „Nu voi uita niciodată cât de tare plângeam de sete. Ceream de la mama apă, dar de unde avea să ne dea, dacă vagonul era încuiat şi ne ducea? Dacă ploua, scoteam mâna prin fereastră, prin gratii – că erau şi gratii la ferestre –, să curgă oleacă de apă de ploaie, să ne ude gura”. O lună de zile a călătorit în aceste condiţii. „Am ajuns pe malul râului Peciora. Peciora e un râu tare mare în Republica Autonomă Komi. Izvorăşte din munţii Urali şi se varsă în Oceanul Îngheţat de Miazănoapte. Acolo, în partea aceea a Siberiei, îs numai pădure şi mlaştini, alta nu e nimica. Ţânţari câţi vrei. Cât am mers pe drum, n-am avut apă, aşa cum v-am spus, ca să bem, să ne udăm gura. Iar de spălat o pelincă a copiilor – sunteţi şi femei aici şi puteţi să înţelegeţi asta – nici vorbă nu era. Uscau mama şi bunica pe lângă corpul lor pelincile, ca să poată înveli înapoi pe fratele”. „Fratele plângea de foame. Mama n-avea lapte ca să sugă la pieptul ei. Îi da câte un pădureţ în gură ca să-şi potolească foamea. Şi atâta sugea din pădureţul acela, până îl găta de supt”, îşi amintea Aurora Bujeniţă. ”Făceam cruce cu limba până adormeam şi ne sculam iară la plâns Femeile erau puse să muncească la tăiat copaci în pădure, cu fierăstrău de mână. „Nu puţine au fost lovite de copaci şi au rămas acolo, pe loc. Care se întorceau în baracă, seara, primeau 400 de grame de pâine pentru o zi de lucru. Pentru o zi de lucru în pădure, 400 de grame de pâine! Copiii nu primeau nimic, nici cei bătrâni”. „Plângeam: Mamă, îs flămândă! Fratele nici nu grăia. Dar mama, când ne culcam, ne acoperea cu o basma, de la dânsa de pe cap, şi mă învăţa să zic ‹Tatăl nostru›. Îmi spunea să-l zic, dar să-l zic în gând, să nu mă audă nimeni. Zicea mama: Să nu te audă nimeni! Dacă cineva te-a auzit şi te-a pârât că spui ‹Tatăl nostru›, nu primesc bucăţică de pâine, măcar că lucrez”. „Mamă, ziceam, tare îs flămândă! Fă-ţi cruce cu limba! Să nu-ţi faci cu mâna, să nu te vadă nimeni că tu-ţi faci cruce cu mâna. Fă cruce cu limba! Amu, cât, mamă, să fac? Atâta până o-i adormi! Şi atâta îmi făceam cruce cu limba, până adormeam. Adormea şi fratele, adormeam şi eu şi ne sculam înapoi iară la plâns”. „Au murit zilnic câte 3, 4 sau poate şi 5 persoane. Toţi mureau de foame şi de sete, că apă n-aveam din altă parte decât din mlaştină. Era atât de clocită, avea un miros rău, dar setea era mai mare. Şi beam acea apă clocită. Cum ne-a salvat Dumnezeu, numai El ştie!” Mărturiile cutremurătoare ale Aurorei Bujeniţă despre chinurile îndurate în Siberia pot fi citite în volumul 2 al colecţiei „Destin bucovinean”, editată de Mănăstirea Putna. Sursa: www.Basilica.ro Contor Accesări: 604, Ultimul acces: 2026-09-18 21:23:13
|
Timp total: 0.03s...
[1]:1
