22 de ani de la adormirea Părintelui Iachint Unciuleac. Clipa trecerii l-a găsit în scaunul de spovedanie

Acasă > Ştiri > Arhiva Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

22 de ani de la adormirea Părintelui Iachint Unciuleac. Clipa trecerii l-a găsit în scaunul de spovedanie

[2020-06-23]

de Ştefana Totorcea

Se împlinesc 22 de ani de când Părintele Arhimandrit Iachint Unciuleac, fost stareţ al Putnei, a plecat la Domnul. Clipa trecerii l-a găsit, după cum avea să scrie Înaltpreasfinţitul Calinic al Argeşului în Cartea de onoare a mănăstirii, „în scaunul de spovedanie, cu capul plecat spre inima iubitoare şi cu mâna dreaptă întinsă încă pentru alte multe dezlegări”.
Părintele Arhimandrit Iachint Unciuleac s-a născut în 1924 în satul Mănăstirea, comuna Dăgâţa, judeţul Iaşi, într-o familie care dăduse mai mulţi preoţi. Doi dintre cei cinci copii ai familiei s-au călugărit.
Între 1977 şi 1992, Părintele Iachint a fost stareţ la Putna, unde fusese trimis de Sinodul Mitropoliei Moldovei încă din 1956, împreună cu părintele Cleopa şi alţi 21 de monahi de la mănăstirile Sihăstria şi Slatina.
Anii 1950 au fost ani de prigoană comunistă atât în mănăstiri, cât şi în afara lor. Decretul 410 din 1959 a alungat aproape toţi călugării din mănăstiri. Părintele Iachint a rămas, pentru că avea studii teologice.
Nu i-a fost uşor. La un moment dat, a vrut să iasă din vizorul prigoanei, dar Părintele Arhiepiscop Justinian Chira al Maramureşului şi Sătmarului l-a întărit: „Când mă culc seara, nu ştiu dacă mă scol dimineaţa tot în acelaşi pat. Dar asta e situaţia în ţara întreagă. Uite, sfatul meu, şi rugămintea mea, şi poruncă, dacă vrei, duhovnicească: Dacă trebuie să mori, să mori la Putna. Nu pleca de acolo!”
Şi la Putna a rămas până în 1998, când, în Ajunul Sărbătorii Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul, la vârsta de 74 de ani şi după 42 de ani de slujire în această mănăstire, a trecut la Domnul.
Lucrare în vremuri de prigoană
Ca stareţ, a reuşit să protejeze obştea de presiunea regimului comunist, să continue lucrările de restaurare şi să ajute şi alte mănăstiri. În cartea sa, „Convorbiri duhovniceşti”, Protos. Ioanichie Bălan îl numea „cel mai preţuit duhovnic şi stareţ în iubita noastră Bucovină”.
Într-un volum de evocare publicat de Editura Nicodim Caligraful a Mănăstirii Putna, Părintele Arhiepiscop Pimen scria despre el: „Nu oricine putea să pătrundă în inimile puternicilor zilei, când credinţa era oprimată şi sentimentele patriotice înăbuşite. Părintele Iachint reuşea ca nimeni altul; desigur, era lucrarea lui Dumnezeu, prin bunătatea şi curăţia inimii”.
„Era aşteptat şi o oră de grup, până termina de explicat grupului anterior; cei care aşteptau îşi pierdeau de multe ori răbdarea, dar la apariţia părintelui Iachint feţele tuturor se înseninau, simţind că în faţa lor a apărut un om al lui Dumnezeu”, scria Părintele Arhiepiscop Pimen.
Un duhovnic ca o mamă jertfelnică şi iubitoare
„Smerenia a fost virtutea care l-a împodobit în mod deosebit. Din smerenie s-a născut blândeţea…, iar din blândeţe s-a născut dragostea, fără de care nimeni nu poate să vadă pe Dumnezeu (cf. Evr. 12, 14)”, scrie despre Părintele Iachint Arhimandritul Melchisedec Velnic, care i-a urmat în scaunul stăreţiei.
„Nu oricine poate să dea cuvântul care vine de la Dumnezeu. Sfântul Apostol Pavel spune în Epistola I către Corinteni că avem în viaţă mulţi învăţători, dar puţini părinţi (cf. 1 Cor. 4, 15). «Puţini părinţi» se referă la părinţii purtători de Duh, harismatici, la părinţii care ne dau cuvântul care vine de la Dumnezeu şi care ne aşază pe noi în lucrarea lui Dumnezeu”, afirmă actualul stareţ.
Dacă Părintele Iachint spunea că „mama şi duhovnicul îţi pregătesc drumul spre cer”, Părintele Arhimandrit Melchisedec, care i-a fost ucenic, compară însăşi activitatea duhovnicului cu cea a unei mame iubitoare: „Dacă cineva ne-ar întreba ce ar trebui pentru regenerarea vieţii duhovniceşti din mănăstiri şi din societate, răspunsul ar fi unul singur: duhovnici iscusiţi, aşa cum într-o familie e nevoie de mame iubitoare şi jertfitoare.”
Cuvinte duhovniceşti de la Părintele Iachint
Întrebat de Protos. Ioanichie Bălan care a fost rolul duhovnicesc, cultural şi patriotic al Mănăstirii Putna de-a lungul secolelor, părintele Iachint a spus:
„Este delicată şi riscantă o astfel de împărţire a rolului ei. S-ar putea mai curând afirma că acestea sunt de fapt aspecte ale unui singur rol al Mănăstirii Putna: permanenţa spirituală a iubirii de Dumnezeu şi de oameni şi menţinerea conştiinţei acesteia de-a lungul secolelor. (…) Rolul Putnei a fost şi rămâne unul singur: să fie peste veacuri o candelă vie, aprinsă în nordul Moldovei, spre lauda lui Dumnezeu şi luminarea neamului. Să fie o vatră caldă pentru suflete, şcoală a evlaviei pentru călugări şi credincioşi şi liman de întărire şi înfrăţire pentru noi toţi.”
Părintele Iachint s-a remarcat încă din şcoală ca având mare dragoste pentru religie şi istorie, iar prezentările şi convorbirile pe care le avea cu vizitatorii Putnei ţineau aprinsă candela conştiinţei de neam şi cinstirea eroilor. El explica duhovniceşte unitatea de credinţă şi de neam astfel:
„Unitatea de credinţă a neamului rezidă în unitatea ce există între Biserică, popor şi voievozi. În tot trecutul ţării noastre nu se cunoaşte, ca la alte popoare sau confesiuni, o ruptură între aceste trei entităţi. Ele sunt ipostaze ale fiinţei noastre naţionale. Şi vom dăinui în istorie atâta timp cât vom păstra această unitate, cu Dumnezeu şi cu oamenii.”
Să trăieşti singur cu Iisus Hristos în mijlocul mulţimii
Testamentul spiritual al părintelui Unciuleac pentru obştea Mănăstirii Putna le arată călugărilor calea rugăciunii neîncetate îmbinată cu jertfa permanentă pentru poporul care îi cercetează căutând sprijin şi îndrumare:
„Călugării de azi nu mai au pustie unde să se retragă pentru rugăciune şi atunci sunt nevoiţi să se retragă în pustia cea din inimă. Or, aceasta se obţine prin rugăciune stăruitoare, prin însingurare, post, înfrânare, înstrăinare interioară de ispitele din afară. Călugărul de astăzi trebuie să „fugă” într-o pustie spirituală. Adică să trăiască în obşte cu toţi, să-i slujească cu dragoste pe toţi, dar în inima sa să fie singur cu Hristos prin neîncetata rugăciune.
Să trăieşti singur cu Iisus Hristos în mijlocul mulţimii, iată virtutea călugărului de azi!”

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 631, Ultimul acces: 2026-09-25 12:39:57

Timp total: 0.03s...

[1]:1