© 2005-2026 BISERICI.org
© 2005-2026 BISERICI.org
Timp stanga: 0.03s...
Interviu cu pr. Marius Cerghizan: O Biserică a carităţii (II)[2020-07-23]În contextul unui proiect iniţial de Confederaţia Caritas România, biroul de presă al Eparhiei de Cluj-Gherla a luat un interviu părintelui Marius Cerghizan, coordonatorul proiectului Focus la nivelul acestei Eparhii. Redăm în continuare ultima parte a acestui amplu interviu.– Exemplificaţi, vă rugăm, câteva acţiuni practice de exercitare a carităţii în Biserică. Cine pot fi protagoniştii lor, cei chemaţi să le ducă la îndeplinire? – Misiunea fundamentală a întregii Biserici şi a tuturor celor din Biserică este aceea de a-l vesti şi mărturisi pe Cristos prin iubirea reciprocă, prin educaţia spre o angajare caritabilă ca prioritate după cuvântul Domnului: «aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii» (Io 15,17). Trebuie să existe un primat al carităţii în toate expresiile vieţii noastre, la toate nivelurile, de la viaţa personală la cea familială, de la relaţiile sociale la viaţa parohială, de la nivelul comunitar/protopopial la cel general/eparhial, asociativ în comuniunea Bisericii universale. Activităţi care sunt un semn al carităţii – şi care presupun o implicare cât mai mare a tuturor celor botezaţi şi o colaborare a tuturor oamenilor de bună credinţă -, sunt cele de primire şi de întrajutorare a săracilor care există în mijlocul nostru. Ele pot constitui un stimul pentru ca întreaga societate să se sensibilizeze la noile provocări ale sărăciei, la încercarea de a le cunoaşte de aproape şi de a colabora, văzând în ele o şcoală concretă de educaţie la voluntariat. Aş dori să subliniez faptul că voluntariatul nu este un mijloc de a căuta mulţumirea, ci o datorie intrinsecă a vieţii creştinului şi a oricui doreşte să se împlinească în conformitate cu planul lui Dumnezeu care ne cheamă la gratuitate. Primirea săracilor, a emigranţilor, a refugiaţilor sunt semne vizibile ale acceptării noastre de către Cristos: «am fost străin şi m-aţi primit, gol şi m-aţi îmbrăcat» (Mt 25,35). Despre modul de a ne apropia şi a-i primi pe cei săraci, Papa Francisc, în Misericordiae Vultus, nr. 15, spune: «mâinile noastre să strângă mâinile lor (…) iar ei să simtă căldura persoanei noastre». Centrele de primire active la nivel eparhial, la nivel protopopial şi parohial, sunt locuri de adăpostire, de ascultare şi însoţire a persoanelor ce îşi propun să se integreze în noua comunitate. Toţi membrii Bisericii sunt chemaţi să devină mărturisitori şi protagonişti activi ai carităţii. Episcopul, preoţii, persoanele consacrate şi laicii trebuie să trăiască caritatea ca pe o hrană esenţială şi un semn puternic al credibilităţii misiunii lor, mijloc necesar în formarea comunităţii şi a celor botezaţi. Cu toţii sunt chemaţi să promoveze, să susţină şi să facă cunoscute asociaţiile de caritate de pe teritoriul propriei eparhii şi diferitelor forme de acţiune în slujba aproapelui. Ne aducem aminte că, la începutul Bisericii, diaconilor le-a fost încredinţată misiunea de a servi la mese, expresie a unui exerciţiu de caritate asiduă şi perseverentă şi a angajamentului de a promova, urma şi susţine toate activităţile inspirate de caritate în comunitatea creştină. Se poate spune că, în mod particular, persoanele consacrate imitatoare ale lui Cristos în sărăcie, iubind şi slujind în special săracii, trăiesc cu credinţă consacrarea lor către Dumnezeu, având o inimă neîmpărţită. Dar, în cele din urmă, caritatea trebuie să fie semnul recunoaşterii fiecărui om botezat: toţi credincioşii sunt chemaţi să colaboreze la iniţiativele caritabile ale Bisericii, în măsura abilităţilor şi posibilităţilor lor şi să răspundă cu generozitate la această chemare. Astfel Evanghelia va fi mărturisită, pentru că, aşa cum a spus Isus, «întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenicii Mei, dacă veţi avea dragoste unii faţă de alţii» (Io 13,34-35). Nu există nimeni atât de sărac în haruri încât să nu poată da nimic, nici măcar o oră din timpul său pentru alţii, sau oferindu-i lui Dumnezeu propriile suferinţe şi eforturi pentru binele celor care au nevoie cel mai mult. De aceea, să îi cerem Bunului Dumnezeu harul carităţii, să ne rugăm cu perseverenţă, astfel încât viaţa fiecărui creştin şi a fiecărui om să mărturisească exersarea generoasă a carităţii. Să ne fie spre ajutor exemplul Preasfintei Fecioare Maria, mama Iubirii întrupate a lui Dumnezeu şi martor al carităţii în toate acţiunile Sale, începând cu momentul Buneivestiri şi continuând cu vizita la Elisabeta, de la prezenţa la Nunta din Cana Galileii până la aceea de la Cruce, de la comuniunea din Cenacol şi începuturile misiunii creştine, până la neîncetata sa mijlocire, în Cer, pentru noi toţi. Sursa: www.Catholica.ro Contor Accesări: 724, Ultimul acces: 2026-06-17 03:54:44
|
Timp total: 0.03s...
[]:1
