Academia Română atrage atenţia: Educaţia on-line este o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă

Acasă > Ştiri > Arhivă Ştiri

Timp stanga: 0.03s...

Ştiri şi Evenimente

Academia Română atrage atenţia: Educaţia on-line este o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă

[2020-07-28]

de Sorin Ioniţe

Academia Română atrage atenţia asupra unor elemente importante referitoare la actuala situaţie a învăţământului românesc, pornind de la experienţa utilizării extinse a învăţământului la distanţă, mediat de tehnologie, ca soluţie de avarie în contextul recentei pandemii.
Academia remarcă utilitatea şi eficienţa desfăşurării unor activităţi didactice în spaţiul virtual, dar apreciază că educaţia on-line este o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă.
În acest sens, cel mai înalt for ştiinţific şi cultural al României a lansat marţi, 28 iulie, un punct de vedere, intitulat „Educaţia on-line – suport pentru performanţă”, în care, pe baza provocărilor din societatea contemporană şi ţinând cont de contextul revoluţiei digitale, consideră absolut necesară regândirea sistemului naţional de educaţie.
Textul integral:
Punct de vedere privind educaţia on-line
Academia Română consideră că educaţia reprezintă unul dintre cele mai importante domenii de activitate ale unei societăţi şi are implicaţii profunde şi de durată în toate celelalte sectoare socio-economice.
Academia Română susţine că educaţia se face în cadru social, prin interacţiunea directă dintre elevi, studenţi, cadre didactice, părinţi şi oricare alte persoane şi entităţi aflate în contextul conectării sociale. Academia Română remarcă utilitatea şi eficienţa desfăşurării unor activităţi didactice în spaţiul virtual, dar apreciază că educaţia on-line este o formă complementară educaţiei directe, în sala de clasă.
Academia Română lansează în acest sens un punct de vedere, intitulat „Educaţia on-line – suport pentru performanţă“, în care, pe baza provocărilor din societatea contemporană şi ţinând cont de contextul revoluţiei digitale, consideră absolut necesară regândirea sistemului naţional de educaţie.
Educaţia on-line – suport pentru performanţă
Academia Română doreşte să atragă atenţia asupra câtorva elemente importante referitoare la actuala situaţie a învăţământului românesc, pornind de la experienţa utilizării extinse a învăţământului la distanţă, mediat de tehnologie, ca soluţie de avarie în contextul recentei pandemii.
Este deja o evidenţă pentru toată lumea că trăim în plină revoluţie digitală, fenomen ce are în centru tehnologiile informaţiei şi comunicaţiilor (TIC), inteligenţa artificială şi robotica colaborativă, care nu poate fi ignorat, întrucât are un profund impact asupra evoluţiei societăţii şi economiei, asupra indivizilor şi a relaţiilor de orice natură stabilite la scară globală. Prin urmare, adaptarea rapidă la evoluţia acestor tehnologii este o necesitate a învăţământului românesc, care, însă, presupune regândirea atentă a întregului sistem de educaţie ce urmează să integreze, cu justă măsură, educaţia on-line şi educaţia directă, în şcoală.
Luând în considerare procesul educativ-formativ într-un cadru instituţionalizat, evidenţiem mai multe niveluri, principial diferite din mai multe puncte de vedere, începând cu nevoile psiho-sociale şi capacităţile fiziologice şi cognitive ale elevilor/studenţilor: nivel preşcolar, ciclul primar, gimnazial, liceal şi universitar.
Şcoala, prin cele două obiective principale – educaţia (formarea de personalităţi, caractere, fiinţe sociale şi cetăţeni educaţi) şi instruirea (transmiterea de cunoştinţe şi informaţii, formarea de deprinderi, competenţe şi abilităţi) – joacă un rol fundamental în evoluţia societăţii, în integrarea globală la nivel competitiv. Este de menţionat că, pentru nivelurile iniţiale (preşcolar, primar şi gimnazial), educaţia este obiectivul crucial. Transmiterea de cunoştinţe creşte în importanţă nivel cu nivel, cele două obiective devenind la fel de importante în timpul ciclului liceal.
Educaţia reprezintă unul dintre cele mai importante sectoare de activitate ale unui stat, ale unei societăţi, cu implicaţii adânci şi de lungă durată în toate celelalte sectoare socio-economice. Experimentele grăbite şi nereuşite, improvizaţiile, instabilitatea, incoerenţa şi lipsa de viziune pot compromite sistemul de educaţie, cu repercusiuni grave pe termen mediu şi lung asupra evoluţiei societăţii. Credibilitatea, transparenţa, flexibilitatea şi stabilitatea sistemului de educaţie reprezintă atribute esenţiale pentru atingerea performanţei compatibile cu evoluţia ştiinţei şi tehnologiei.
O analiză atentă a impactului tehnologiilor informaţiei şi comunicaţiilor asupra sistemului de educaţie, ce include o pregătire profesională competitivă la nivel global, ne conduce la următoarele concluzii:
Tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor, inteligenţa artificială şi robotica colaborativă reprezintă un suport remarcabil în procesul de educaţie şi instruire, dar utilizarea acestora trebuie făcută cu precauţie şi responsabilitate.
Pentru ciclurile preşcolar şi primar (3-11 ani) şcoala on-line este departe de a fi o opţiune; din contră, aceasta poate avea efecte dăunătoare pentru elevi, în sensul periclitării bunei lor dezvoltări psiho-sociale şi intelectuale. Educaţia se face în interacţiune directă cu un educator, relaţia dintre elev şi învăţător/profesor fiind mai mult decât comunicare de sunete şi imagini. Învăţătorul/profesorul este model, ocrotitor, suport moral etc. şi trebuie perceput în chip nemijlocit de elevi.
Educarea prin socializarea directă continuă să fie foarte importantă, chiar dacă din liceu începe cultivarea competenţelor, a talentelor şi se fac primii paşi spre viitoarea profesie. Însă extinderea utilizării tehnicilor digitale în procesul formativ-educativ trebuie să se realizeze cu precauţie.
Folosirea tehnologiilor digitale în procesul de educaţie presupune o schimbare de paradigmă pentru dascăli, o modificare a modului de organizare şi prezentare a lecţiilor, însoţite de eforturi suplimentare şi de o infrastructură performantă, eficientă.
Generalizarea învăţământului on-line poate compromite întregul sistem de educaţie atât prin consecinţe directe asupra calităţii, cât şi prin cerinţele legate de asigurarea echitabilă a accesului tuturor elevilor/ profesorilor la infrastructura performantă (platforme, comunicare, tablete, calculatoare etc.), care, în acest moment, este, din păcate, deficitară.
Utilizarea eficientă a platformelor de instruire on-line înseamnă pregătirea corespunzătoare a utilizatorilor (educatori şi elevi/studenţi) şi modificarea rolului profesorului care, în acest context, devine un antrenor (instructor).
Aşa cum am precizat şi în „Manifestul pentru adaptarea la era digitală”, lansat de Academia Română în data 16 octombrie 2019, pledăm pentru elaborarea unui program coerent, la nivel naţional, care să ţină cont de receptivitatea deosebită a tinerilor faţă de noile tehnologii.
Ca o concluzie asupra acestor observaţii, remarcăm utilitatea indubitabilă şi eficienţa instrumentelor pentru organizarea şi desfăşurarea unor activităţi on-line, cu o precizare importantă: utilizarea lor este complementară, fără a exclude educaţia în clasă, cu profesorul care transmite elevilor mult mai mult decât cunoştinţe şi informaţii, care este un model comportamental şi care incumbă un mod de gândire, acţiuni greu de realizat prin internet.
Domeniile tehnice, medicina, arhitectura pot beneficia de tehnologiile digitale, dar nu poate fi înlocuit procesul formativ asigurat în laboratoare şi platforme experimentale, la care elevii şi/sau studenţii trebuie să aibă acces nemijlocit.
Preluarea unor modele cu rezultate notabile în alte ţări, fără a ţine seama de particularităţile sistemului naţional de educaţie, de trăsăturile psiho-sociale ale poporului nostru, organizarea de experimente fără un studiu de impact şi lansarea unor programe formative fără coerenţă pot compromite generaţii întregi de tineri. Aceştia, supuşi unor experimente improvizate, născute prin incompetenţă şi lipsă de responsabilitate, devin inadaptaţi social.
Şcoala trebuie să genereze oameni şi nu „să producă oameni ai muncii“. Aşezarea în prim plan a ideii că şcoala este obligată „să producă absolvenţi adaptaţi exclusiv nevoilor economiei“, ca şi cum ar fi o linie de producţie, este greşită. Despre care nevoi este vorba, despre cele de azi, de mâine sau de poimâine? Este adevărat că absolvenţii de învăţământ superior trebuie să se specializeze în vederea onorării unui loc de muncă, dar profesiile se schimbă tot mai rapid. Şcoala are menirea să-i înveţe pe studenţi cum să înveţe, cum să se adapteze schimbărilor rapide, cum să facă faţă acestor provocări prin profilări şi reprofilări succesive.
Dinamica schimbărilor tot mai numeroase şi mai profunde din societate nu se poate reflecta mecanic în dinamica materiilor/disciplinelor şcolare. Aceste discipline verificate de istorie – ştiinţe fundamentale, ştiinţe ale naturii, limbi materne şi străine, ştiinţe sociale şi umaniste – trebuie să rămână ca atare, pentru că ele au capacitatea de a antrena mintea, a dezvolta un sistem de gândire propriu, critic şi analitic deopotrivă, şi au produs roade bune de-a lungul secolelor şi mileniilor. Ceea ce trebuie să se modifice şi adapteze mereu sunt conţinuturile. Inventarea de noi materii (educaţie managerială, financiară, sanitară, de mediu etc.) este complet neindicată şi contraproductivă pentru scopurile şcolii. Adaptarea la nou se poate realiza perfect – şi s-a realizat, parţial, de-a lungul vremii – prin materiile existente, prin orele de dirigenţie şi printr-o serie de metode alternative, aflate la îndemâna educatorilor.
Nivelul de educaţie al unei naţiuni dă măsura gradului de compatibilitate a acesteia cu valorile universale ale umanităţii. De aceea, se impune mai mult ca oricând o regândire a întregului sistem naţional de educaţie, în noul context al revoluţiei digitale şi al provocărilor din societatea contemporană. Dar educaţia on-line nu poate să constituie un scop în sine pentru lumea românească, ci ea trebuie să fie un mijloc eficient de a completa şi de a suplini – în cazuri speciale, atunci când este absolut necesar – ceea ce educaţia directă, în săli de clasă, laboratoare, amfiteatre etc., nu poate realiza.
Biroul Prezidiului Academiei Române

Sursa: www.Basilica.ro

Contor Accesări: 562, Ultimul acces: 2026-06-17 10:56:31

Timp total: 0.03s...

[]:1